Specii medicinale putin cunoscute in Romania (III)

Curcuma longa (in romana a fost adoptata denumirea de Turmeric, fam. Zingiberaceae; engl: Turmeric, Curcuma, Indian saffron; sancscrita: Haridra; chineza: Yianghuang)
Este un subarbust peren, cu rizom dezvoltat, originar din Asia sudica, cultivat pe arii extinse in India, Sudul Chinei, in Taiwan, Japonia, Indonezia si Africa.

Turmericul este utilizat in sistemele medicinale traditionale ayurvedice Unani si Siddha, fiind oficinal in Farmacopeea Republicii Populare Chineze.
Principalele recomandari din medicina traditionala a acestor popoare sunt pentru stimularea poftei de mancare, fiind considerat un bun digestiv si coleretic. Se recomanda si in flatulenta, in tratamentul afectiunilor aparatului digestiv, iar extern sub forma de lotiuni si unguente in ulceratii, rani, eczeme si inflamatii. Gama de recomandari in India, China, Japonia si Coreea este mult mai vasta, pe langa cele mentionate este recomandat si in afectiuni renale, in amenoree, scabie etc.
Pe baza utilizarilor traditionale, Turmericul a fost introdus si in fitoterapia moderna europeana pe baza unor laborioase studii fitochimice, cercetari farmacologice si studii clinice.
Rizomul de Turmeric contine 3-7% ulei esential compus in special din sesquiterpene, cum sunt alfa si beta-turmerone, alfa-curcumen si zingiberene si cantitati mai mici de monoterpene, ca de exemplu cineolul. Rizomii mai contin 3-5% curcuminoide, demetoxicurcumina, bis-demetoxicurcumina si cyclocurcumina; 3.5% saruri minerale, in special de potasiu, carotenoide si vitamina C. S-au mai identificat peptide solubile in apa (turmeriu peptide); 45-55% amidonuri compuse din polizaharide si arabinogalactane, in special polizaharide cu actiune fagocitara – ukonanul A si C.
Comisia E pe baza documentelor experimentale mentioneaza actiunea coleretica a curcuminei. Studiile ulterioare indica actiunile colecistochinetice si antiinflamatoare.
Curcumina izolata din aceasta specie s-a dovedit a avea o actiune antitrombatica, actionand asupra mediatorilor inflamatorii.
Extractul eteric din Turmeric s-a dovedit un bun antioxidant, antimutagen si anticanceros in experimentele pe animalele de laborator.
Compusul izolat din aceasta specie, alfa-turmerana, are proprietatea de a inhiba reproducerea asa-numitelor "celule ucigase" asupra limfocitelor umane, iar prin aceasta actiune contribuie la actiunea antiinflamatoare.
In acelasi timp, curcuminoidele izolate din planta exercita actiunea de inhibare a enzimelor topoizomerazei I si II.
Atat "in vitro" cat si "in vivo" s-au demonstrat actiunile antihepatotoxice, cat si cele antibacteriene.
Curcuminoidele, administrate pe cale orala, s-au dovedit a avea o capacitate mai mica de absorbtie, fiind eficiente in special pentru actiunea de stimulare a activitatii biliare.
Curcumina s-a demonstrat a avea o actiune antiinflamatoare si antitumorala, in special in cancerul colono-rectal. In testele de laborator, actiunea antitumorala ar fi datorata interactiunii in metabolismul acidului arachidonic si derivatilor sai.
S-a mai constatat ca actiunile protective antioxidante ale Turmericului si curcuminei sunt mai active decat ale vitaminelor E si A.
Extractele apoase din rizomul de Turmeric s-au dovedit a fi mai active decat curcumina pura in protectia limfacitelor umane ADN in actiunea daunatoare a fumului si a produsilor de condensare, care exista in afumaturi si in fumul de tigara.
De asemenea, turmerina solubila in apa izolata din Turmeric s-a demonstrat a avea o remarcabila actiune antioxidanta. Turmerina contine trei reziduuri ai metioninei care sunt responsabile de actiunea antioxidanta. In ultimii ani, s-a izolat o proteina antioxidanta din extractul apos de Turmeric.
Comisia Europeana a probat folosirea rizomului de Turmeric in disfunctiile dispeptice. De asemenea, in Germania s-a aprobat folosirea sub forma de infuzie ca remediu in afectiunile stomacale si intestinale si in special a disfunctiilor biliare.
Atat in medicina indiana, cat si in cea chineza, pe langa actiunea stomatica, se recomanda folosirea preparatelor din aceasta planta si in amenoree.

Contraindicatii
Planta este contraindicata in obstructiile cailor biliare, in litiazele biliare, la cei care sufera de hiperaciditate si ulcer gastric. Nu se recomanda in timpul sarcinii. Nu se cunosc restrictii in timpul alaptarii.

Interactiuni cu alte medicamente
Nu se cunosc.

Dozare si administrare:

1. In cazul in care nu exista alte recomandari – 1.5-3 g de radacina pe zi in diferite preparate galenice;
2. Pulbere de radacina uscata – 1-3 g pe zi;
3. Sub forma de infuzie – 1,3 g radacini la 150 ml de apa, de doua ori pe zi.
4. Extract fluid 1:1 (g/ml) – 1,5-3 ml/zi
5. Tinctura 1:5 (g/ml) – 10 ml/zi
6. In produse standardizate, conform prospectului.

Bibliografie
Herbal Medicine – Expanded Commission E- Monographs, Blumenthal/Goldberg/Brinckmann – American Botanical Council, 2000, USA.
Bruneton.J. 1995, Pharmacognosy, Phytochemistry, Medicinal Plants, Paris, Luvoisier Publishing
Kapoor, L.D. 1990, CRC Handbook of Ayurvedic Medicinal Plants. Boca Raton: CRC Press, 149-150
Leung, A.Y. and Foster 1996, Encyclopedia of Common Natural Ingredients Used in Food, Drugs and Cosmetics 2nd edition New York. John Wiley and Sons Inc. 499-501
Shrinivas L., V.K. Shalini, M. Shylaja, 1992, Turmerin: a water soluble antioxidant peptide from Turmeric (Curcuma longa). Ach Biochem Biophys: 617-623

Dr. Farm. Ovidiu Bojor