Encoprezie sau encoprezis

Emisie voluntara si repetata de materii fecale in afara locurilor rezervate acestui scop, la un copil mai mare de 4 ani indemn de orice boala organica. Calificata ca encoprezie primara daca e vorba de un copil care n-a deprins curatenia fecala, si secundara daca ea survine dupa o perioada de curatenie, boala afecteaza in principal baietii. Encoprezia secundara este forma cea mai obisnuita. Ea dovedeste, in general, persistenta unui comportament foarte infantil si profunde dificultati afective. Atunci cand debuteaza in jurul varstei de 6 ani, ea este cauzata, de cele mai multe ori, de unele perturbari provocate de inceputul scolaritatii.

Diagnostic si tratament – In toate cazurile, o consultatie medicala este lucrul care se impune. Ea va permite eliminarea eventualitatii unor boli digestive care pot antrena anomalii ale emisiei de scaune. Consultatia va permite, de asemenea, sa abordeze probleme psihologice susceptibile sa influenteze asupra comportamentului unui copil: dificultati in relatiile cu parintii, depresie, tulburari anxioase.
Spalaturi, practicate adesea in timpul unei scurte sederi in mediu spitalicesc, sunt recomandate in timpul episoadelor de constipatie. De altfel, tranzitul intestinal poate sa fie usurat prin modificari ale regimului alimentar (fibre in mod deosebit). Se impune, de asemenea, uneori, sa se asigure o reeducare a defecarii pentru a regulariza ritmul scaunelor. Aceasta reeducare trece indeosebi printr-o mai buna constientizare a senzatiei de necesitate si prin incurajari punand in valoare, in mod sistematic, progresele copilului. In sfarsit, recurgerea la o psihoterapie individuala sau la o terapie familiala se dovedeste, in general, indispensabila pentru incetarea encopreziilor celor mai tenace.