Extractul de lemn-dulce: efectele si consecintele administrarii

Rezumat:

Pe piata suplimentelor alimentare exista o multitudine de produse care contin extracte din plante cu efect sanogenetic. Printre acestea, venind direct din fitoterapia traditionala, se afla extractul de lemn-dulce (liquiritia). Actiunile sale asupra sanatatii sunt pozitive, dar adesori grevate de efecte adverse ce trebuie cunoscute pentru a fi mai usor de ocolit.

Abstract:

The food supplement market offers a multitude of products with sanogenic plant extracts. Some of them use an old remedy, the licorice extract. Its actions on human body are very positive, but it also has adverse effects that have to be understood, in order to efficiently avoid them

1. Definitii. Istoric. Principii active. Metabolism.

Lemnul-dulce sau liquiritia reprezinta radacina plantei Glycyrrhiza glabra, ce face parte din marea familie a leguminoaselor, avand originea în Europa si in anumite zone ale Asiei. Lemnul-dulce are o istorie veche, fiind folosit inca de pe vremea egiptenilor si a asirienilor. ~n Europa, prima mentionare a utilizarii provine din Regatul Unit, in 1562, unde a fost introdus de calugari si unde un chimist, George Dunhill, i-a adaugat zahar si a numit produsul “prajitura Pontefract”. Din pacate, consumul acestei delicatese a fost urmat de un mare numar de cazuri de hipopotasemie, rabdomioliza si tetrapareza. Astazi, lemnul-dulce este larg folosit in multe produse alimentare si nu numai. In Olanda, de exemplu, bomboanele cu lemn-dulce sunt unul dintre cele mai populare dulciuri. Exista si jeleuri, caramele, gume de mestecat cu extract de lemn-dulce. {i unele bauturi pot avea lemn-dulce (bautura egipteana “erk soos”, berile belgiene, unele lichioruri de tip Ouzo). Lemnul-dulce se foloseste ca aromatizant si indulcitor si in industria producatoare de tutun, inclusiv in tutunul pentru mestecat. Liquiritia poate fi prezenta pentru a masca gustul amar al unor medicamente (bomboane pentru tratamentul anginelor, siropuri de tuse, laxative) sau apare in ceaiuri medicinale din zona Asiei.

Utilizarea extractului de lemn-dulce se datoreaza puterii sale indulcitoare. Lemnul-dulce se fierbe si, prin concentrarea solutiei obtinute prin evaporare, rezulta produse atat in forma solida, cat si ca sirop. Principalul element activ din lemnul-dulce este glicirizina, o saponina triperpenica de 30-50 de ori mai dulce decat zaharoza. Gustul dulce se instaleaza mai lent decat in cazul zaharului, dar este cu mult mai persistent. Mai mult, se considera ca lemnul-dulce “taie setea”, deci folosirea sa in zonele cu climat cald este foarte populara. Glicirizina are, pe langa efectele organoleptizante, si efecte farmaceutice, care trebuie cunoscute de toti cei care o folosesc. Din pacate, extractul de lemn-dulce este considerat in mod traditional ca sanatos si natural, lipsit de efecte adverse. Exista pe piata si lemn-dulce de-glicirinizat, lipsit de efecte adverse, insa folosirea sa nu este foarte raspandita.

Glicirizina, “vinovata” pentru gustul agreabil, reprezinta o mixtura de saruri de potasiu-calciu si magneziu ale acidului glicirizic. Concentratia sa in radacina de lemn- dulce este foarte variata, in functie de soiul respectiv (intre 2 si 25%). Acidul glicirizic este alcatuit dintr-o parte hidrofila, doua molecule de acid glucuronic si dintr-un fragment hidrofob (acidul gliciretic).(1) Acidul glicirizic are o actiune similara mineralocorticoizilor. Lemnul-dulce contine si flavonoide, liquiritina, izoliquiritina, izoflavone, hispaglabridine si glabridine, care ii confera culoarea galbena. Hispaglabridinele au o pronuntata actiune antioxidanta (2), iar glabridina, o actiune estrogen-like.(3) Biodisponibilitatea glicirizinei dupa administrarea orala este redusa. Dupa ingestia de lemn-dulce, acidul glicirizinic este hidrolizat la acid gliciretic de catre enzimele microflorei intestinale posesoare de beta-glucuronidaza. Acest acid are o putere de 200-1000 de ori mai mare decat acidul glicirizinic in  inhibitia 11-beta hidroxisteroid-dehidrogenazei (11-ß-HSD). Acidul gliciretic este rapid absorbit si transportat catre ficat, unde este glucurono- si sulfo-conjugat, compusii rezultati fiind excretati pe cale biliara si intrand in circuitul hepato-entero-hepatic. Aceasta implicare are drept consecinta eventuale niveluri ridicate mentinute timp indelungat, niveluri care sunt active farmacologic. Compusii conjugati sunt in final hidrolizati de microflora intestinala. (4) Resorbtia eventuala a conjugatilor acidului gliciretic este hotarata de viteza tranzitului intestinal. Daca aceasta este mica, acidul gliciretic se poate acumula si pot rezulta efecte toxice consecutive consumului repetat.  Metabolitii activi din extractul de liquiritia (acizii glicirizic si gliciretic) pot duce la aparitia unui sindrom de aparent exces mineralocorticoidic. (5) El se datoreaza inhibarii enzimei 11-ß-HSD, cu cresterea consecutiva a activitatii cortizolice. Cortizolul are aceeasi capacitate de legare la nivelul receptorilor mineralocorticoidici (RM) ca si aldosteronul. (6) O forma de enzima 11-ß-HSD,  tipul 2 (11-ß-HSD2), se gaseste strict in rinichi, la nivelul zonelor aldosteron-senzitive de la nivelul tubilor colectori. Liquiritia intervine in metabolismul cortisolic nu doar prin blocarea enzimei anterior amintite, dar si prin legarea directa la nivelul receptorilor mineralocioticolidici. (7) Acidul gliciretic inhiba si metabolizarea hepatica a aldosteronului, deprimand activitatea  5-ß reductazei. (8)

2. Efectele hiperconsumului

Hiperconsumul de liquiritia poate fi suspectat la pacienti cu hipopotasemie si slabiciune musculara idiopatice. Anamneza dietetica poate depista ingestia in exces de lemn-dulce. Examenele de laborator pun in evidenta hipopotasemie si alcaloza metabolica. Creatin fosfokinaza este crescuta in cazurile cu rabdomioliza cauzata de hiperpotasemie, eventual complicata cu necroza tubulara acuta. Inhibarea enzimei 11-ß-HSD determina inhibitia transformarii cortizolului in cortizon, raportul celor doua forme in sangele periferic fiind foarte mare. In plus, hipertensiunea indusa de liquiritia se insoteste de hipo-reninemie si hipo-aldosteronemie, aspecte care sunt absente in hiperaldosteronismul primar sau secundar.

3. Efecte sanogenetice

Dincolo de aceste probleme, liquiritia are si valente sanogenetice. De exemplu, ea poate fi folosita cu succes la pacientii cu boala Addison, datorita afinitatii acidului gliciretic pentru receptorii RM, ca si datorita concentratiei extrem de mare a acidului in plasma, de circa 5.000 de ori superioara aldosteronului. (9) O alta situatie care poate beneficia de liquiritia este hipotensiunea posturala din cadrul neuropatiei autonome diabetice. (10). Diminuarea potasiului plasmatic poate fi utila in mentinerea nivelurilor sale in limite de siguranta in pre-dializa, astfel incat sa se poata evita aritmiile hiperkaliemice la persoanele cronic dializate.  (11) }inand cont de actiunea estrogen-like a liquiritiei, ea a fost utilizata alaturi de spironolactona in tratarea sindromului de ovar polichistic (12).

Acizii glicirizin si glicirizinic sunt studiati pentru proprietatile lor anticanceroase, indeosebi fata de cancerele de prostata, san, colon, ficat si plaman. Studiile au aratat in cele mai multe cazuri o actiune dependenta de doza asupra proliferarii si apoptozei celulelor tumorale. Mecanismele par a fi multiple: activitatea antioxidanta, protectia ADN-ului, actiunea supresoare, inhibitia ciclooxigenazei si activitatile pro-estrogenice si anti-progesteronice. (13,14)

Mattarello si colaboratorii au descris efecte benefice asupra metabolismului osos, prin cresterea nivelului de hormon paratiroidian si a excretiei renale de calciu, la femei sanatoase, dupa 2 luni de tratament. Calea de actiune pare sa fie mediata de activitatea estrogen-like a izoflavonelor din liquiritia. (15)

Armanini si colegii au descris o diminuare a tesutului adipos total fara modificarea indicelui de masa corporala, in cazul a 15 subiecti normoponderali care au consumat 3,5 g de liquiritia pe zi, timp de 2 luni. In acest caz, mecanismul propus este inhibitia enzimei 11-ß-HSD de tip 1 la nivelul adipocitelor. (16) Liquiritia poate reduce nivelul testosteronului la femeile sanatoase, astfel fiind un adjuvant pretios in tratarea hirsutismului si a sindromului de ovar polichistic. (17)

Liquiritia poate fi gasita si in preparatele fitoterapice, mai ales in medicina chineza. Ea are rolul de a trata ulcerul gastric, prin protectia mucoasei gastrice. Mai recent, formele deglicirinizate, lipsite de efecte adverse, au fost utilizate, in asociere cu antiacide, in tratamentul ulcerului peptic. Krausse si colaboratorii au confirmat ca exractul de liquiritia, acidul glicirizic, acidul gliciretic au in vitro o actiune anti-Helicobacter pylori, inclusiv fata de tulpinile rezistente la claritromicina, ceea ce explica efectele pozitive in tratarea ulcerelor peptice. (18)

In Japonia, glicirizina s-a folosit in tratarea pacientilor cu hepatita B cronica, in administrare intravenoasa. Rezultatele au fost ades pozitive, cu ameliorarea substantiala a functiilor hepatice. Explicatia ar fi putut consta in supresia secretiei antigenilor hepatitici  de suprafata, ca si in diminuarea transportului intracelular.

4. Cat de mult nu este… prea mult ?!

Marea problema la acest capitol e reprezentata de faptul ca extractele de liquiritia se gasesc in cantitati foarte variate in produsele aflate pe piata, fie ca este vorba de bomboane sau de bauturi, suplimente sau extracte. In 1991, in Uniunea Europeana s-a propus ca doza maxima de ingestie de glicirizina pe o zi sa fie de 100 mg (echivalentul a 60-70 g de liquiritia). In aprilie 2003, Scientific Committee on Food (Comitetul {tiintific pentru alimentatie) al Comisiei Europene a confirmat aceasta limita. Cu toate acestea, comitetul este de parere ca nu se poate face o afirmatie clara asupra nivelurilor sigure de acid glicirizic, deoarece studiile de toxicitate umana sunt foarte limitate. O analiza din anul 2000 arata ca doar 2% din consumatori au in mod constant un aport superior cantitatii de 100 mg/zi. In 1994, Walker and Edwards au demonstrat ca aportul oral zilnic de 1–10 mg de glicirizina (1-5 g liquiritia) este sigur pentru cei mai multi adulti. (19) Studiile efectuate de Bernardi si colaboratorii (20) au aratat ca nivelul la care nu se observa vreun efect advers (NOAEL) este de 217 mg/persoana/zi. La doze mai mari, apare retentie sodica si cresteri ale nivelurilor plasmatice de renina si aldosteron. Sensibilitatea femeilor este usor mai mare decat a barbatilor. Intr-un studiu efectuat in 1996, NOAEL pentru acidul glicirizinic a fost de 2 mg/kg/day. (21) In Comunitatea Europeana, se considera ca acest nivel este cel care trebuie luat in consideratie, deoarece studiul a fost efectuat pe baze solide (grup mare de voluntari, o perioada mare de expunere, prezenta unui grup placebo). (22)

In concluzie, numeroasele avantaje ale extractului de lemn-dulce, ca si problemele legate de hiperconsum trebuie avute in vedere atunci cand se prescriu produse fitoterapice pe baza de liquiritia.

Bibliografie:

  1. Obolentseva, G., Litvinenko, V., Ammosov, A., Popova, T., Sampiev, A. Pharmacological and therapeutic properties of licorice preparations (a review). Pharm Chem J . 1999;33: 24–31.
  2. Vaya, J., Belinky, P. and Aviram, M. Antioxidant constituents from licorice roots: isolation, structure elucidation and antioxidative capacity toward LDL oxidation. Free Radic Biol Med, 1997; 23: 302–313.
  3. Tamir, S., Eizenberg, M., Somjen, D., Izrael, S. and Vaya, J. Estrogenlike activity of glabrene and other constituents isolated from licorice root. J Steroid Biochem Mol Biol. 2001; 78: 291–298.
  4. Ploeger, B., Mensinga, T., Sips, A., Seinen, W., Meulenbelt, J. and DeJongh, J. The pharmacokinetics of glycyrrhizic acid evaluated by physiologically based pharmacokinetic modeling. Drug Metab Rev.2001; 33: 125–147.
  5. Stewart, P., Wallace, A., Valentino, R., Burt, D., Shackleton, C. and Edwards, C. Mineralocorticoid activity of liquorice: 11-beta hydroxysteroid dehydrogenase deficiency comes of age. Lancet , 1997;2: 821–824.
  6. Funder, J., Pearce, P. and Smith, R. Mineralocorticoid action: target tissue specificity is enzyme, not receptor mediated. Science , 1998;243: 583–585.
  7. Calò, L., Zaghetto, F., Pagnin, E., Davis, P., De Mozzi, P., Sartorato, P. et al.  Effect of aldosterone and glycyrrhetinic acid on the protein expression of PAI-1 and p22(phox) in human mononuclear leukocytes. J Clin Endocrinol Metab , 2004; 89: 1973–1976.
  8. Latif, S., Conca, T. and Morris, D. The effects of the licorice derivative, glycyrrhetinic acid, on hepatic 3 alpha- and 3 beta-hydroxysteroid dehydrogenases and 5 alpha- and 5 beta-reductase pathways of metabolism of aldosterone in male rats. Steroids , 1990;55: 52–58.
  9. Armanini, D., Lewicka, S., Pratesi, C., Scali, M., Zennaro, M., Zovato, S. et al.  Further studies on the mechanism of the mineralocorticoid action of licorice in humans. J Endocrinol Invest , 1996; 19: 624–629.
  10. Basso, A., Dalla Paola, L., Erle, G., Boscaro, M. and Armanini, D.  Licorice ameliorates postural hypotension caused by diabetic autonomic neuropathy. Diabetes Care , 1994;17: 1356
  11. Farese, S., Kruse, A., Pasch, A., Dick, B., Frey, B., Uehlinger, D. et al.  Glycyrrhetinic acid food supplementation lowers serum potassium concentration in chronic hemodialysis patients. Kidney Int , 2009;76: 877–884.
  12. Armanini, D., Castello, R., Scaroni, C., Bonanni, G., Faccini, G., Pellati, D. et al. Treatment of polycystic ovary syndrome with spironolactone plus licorice. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol , 2007;131: 61–67
  13. Lee, C., Park, K., Lim, S., Park, J. and Chung, W. Effects of the licorice extract against tumor growth and cisplatin-induced toxicity in a mouse xenograft model of colon cancer. Bio Pharm Bull 2007;30: 2191–2195.
  14. Dong, S., Inoue, A., Zhu, Y., Tanji, M. and Kiyama, R. Activation of rapid signaling pathways and the subsequent transcriptional regulation for the proliferation of breast cancer MCF-7 cells by the treatment with an extract of Glycyrrhiza glabra root. Food Chem Tox , 2007;45: 2470–2478.
  15. Mattarello, M., Benedini, S., Fiore, C., Camozzi, V., Sartorato, P., Luisetto, G. et al. Effect of licorice on PTH levels in healthy women. Steroids , 2006;71: 403–408.
  16. Armanini, D., Calò, L. and Semplicini, A. (2003) Pseudohyperaldosteronism: pathogenetic mechanisms. Crit Rev Clin Lab Sci 40: 295–335.
  17. Armanini, D., Mattarello, M., Fiore, C., Bonanni, G., Scaroni, C., Sartorato, P. et al. Licorice reduces serum testosterone in healthy women. Steroids , 2004;69: 763–766.
  18. Krause R, Bielenberg J, Blaschek W, Ullmann U. In vitro anti-Helicobacter pylori activity of Extractum liquiritiae, glycyrrhizin and its metabolites. J. Antimicrob. Chemother. 2004;54 (1): 243-246.doi: 10.1093/jac/dkh287
  19. Walker, B. and Edwards, C. Licorice-induced hypertension and syndromes of apparent mineralocorticoid excess. Endocrinol Metab Clin North Am , 2004; 23: 359–377.
  20. Bernardi, M., D'Intino, P., Trevisani, F., Cantelli-Forti, G., Raggi, M., Turchetto, E. et al. Effects of prolonged ingestion of graded doses of liquorice by healthy volunteers. Life Sci , 2004;55: 863–872.
  21. Bijlsma, J., Van Vloten, P., Van Gelderen, C., Mensinga, T., Mout, H., Elvers, L. et al. Study into the effects of different dosages of glycyrrhizin in health female volunteers; in Dutch. RIVM report no. 348801004, RIVM,2006, Bilthoven, The Netherlands.
  22. Hesham O, Kamarova I. et al Licorice Abuse: Time to Send a Warning Message. Ther Adv in Endo and Metab. 2012;3(4):125-138

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate