Inhibitorii de pompa de protoni – beneficii mai mari decat riscurile?

Rezumat:

Inhibitorii de pompa de protoni (IPP) au completat cu succes medicatia antisecretoare recomandata in tratarea bolilor ulceroase sau de reflux. In prezent, IPP sunt considerati cele mai puternice antisecretoare, avand efecte net superioare si reactii adverse diminuate,  comparativ cu cele produse de grupe de medicamente din generatiile anterioare precum blocantele receptorilor colinergici de tip muscarinic (atropina, pirenzepina) sau blocantele receptorilor histaminergici de tip H2 (cimetidina, ranitidina, nizatidina).

Medicamentele de tip IPP sunt considerate, in general, sigure si cu putine efecte nedorite, mai ales in tratamentul de scurta durata. Cu toate acestea, numeroase studii au atras atentia ca implicatiile administrarii preparatelor pe baza de IPP ar putea fi serioase.

Abstract:

The discovery of the proton pump inhibitors (PPIs) has successfully completed the antisecretory medication in the treatment of peptic ulcer disease and gastroesophageal reflux. Currently, PPIs are considered the most powerful antisecretory drugs, having superior effects and reduced side effects compared to those produced by the groups of drugs from previous generations – muscarinic type cholinergic receptor blockers (atropine, pirenzepine) or histamine H2 receptor blockers (cimetidine, ranitidine, nizatidine).

PPIs are considered generally safe, with few adverse effects, especially in the short-term treatment. However, numerous studies have pointed out that the implications of the drugs based on proton pump inhibitors could be more serious.

Inhibitorii de pompa de protoni, introducere

Cei mai cunoscuti blocanti de pompa de protoni sunt omeprazolul, pantoprazolul, lanzoprazolul si rabeprazolul, care se incadreaza in prima generatie de IPP.  Esomeprazolul deschide generatia a doua de inhibitori de pompa de protoni. Dintre toti acestia, omeprazolul a fost cel mai bine studiat, in timp ce rabeprazolul are inca multe necunoscute.

Cum actioneaza inhibitorii de pompa de protoni

Pompa de protoni este o structura de transport de la nivelul membranei celulare care, in stomac, produce acidul clorhidric. IPP au capacitatea de a inhiba acest mecanism molecular de formare a acidului clorhidric, indiferent de stimulii care il provoaca. Se reduce astfel nivelul de aciditate a sucului gastric, proces esential in tratarea bolilor ulceroase.

Un avantaj major al IPP este ca actiunea lor ramane valabila cel putin 24 de ore. Potrivit unor studii, chiar si la o saptamana de la intreruperea tratamentului este inca prezenta o inhibitie de circa 20 – 26%. Aceasta durata de actiune permite administrarea intr-o priza unica pe zi, minimizandu-se totodata si reactiile adverse. IPP contribuie la ameliorarea sau vindecarea bolilor ulceroase nu doar prin inducerea anaciditatii gastrice, ci si printr-un efect benefic exercitat asupra microcirculatiei de la nivelul leziunilor ulceroase.

De notat ca inhibitorii pompei de protoni sunt vulnerabili in mediu acid si risca sa fie inactivati daca se dizolva direct in sucul gastric. Solutia la aceasta problema a constat in administrarea terapiei IPP sub forma de granule care se dizolva numai cand iau contact cu un pH de peste 6.

Potentiale riscuri si efecte adverse

Medicamentele de tip IPP sunt considerate, in general, sigure si cu putine efecte nedorite, mai ales in tratamentul de scurta durata. Producatorii avertizeaza ca pot interveni reactii adverse comune precum cefaleea, greata, varsaturile, diareea, durerile de stomac, constipatia sau flatulenta.

De asemenea, publicatia British Medical Journal a supus atentiei publice un studiu care urmarea asocierea inhibitorilor pompei de protoni cu riscul de a dezvolta osteoporoza la femei. Potrivit BMJ, la pacientele care au facut tratament cu IPP, in mod regulat, minim doi ani, riscul de fractura de sold a crescut de la 1,5 evenimente la 1000 de persoane la 2 evenimente la 1000 de persoane (BMJ. 2012;344:e372).

Totusi, folosirea pe scara larga a preparatelor cu IPP a dovedit ca, in majoritarea cazurilor, riscurile sunt mai degraba teoretice, mai ales daca dozele terapeutice stabilite de medic sunt respectate. In acelasi timp, nu se poate ignora faptul ca boala ulceroasa cu localizare gastrica sau duodenala evolueaza in timp si, netratata, poate genera complicatii grave precum hemoragie, perforatie sau stenoza.

Bibliografie:

  1. Ioan Sporea, Adrian Goldis – Curs de gastroenterologie si hepatologie, Editura Victor Babes, 2012, Timisoara;
  2. Dr. Carmen Oproiu, Prof. Dr. Al Oproiu – Boala de reflux gastroesofagian (BRGE), Ghid de Diagnostic si Tratament;
  3. Borza Alina Loredana – Conceptii noi privind mecanismul de actiune al omeprazolului, pantoprazolului, lansoprazolului si rabeprazolului in tratamentul ulcerelor gastroduodenale – Teza pentru obtinerea titlului stiintific de doctor in medicina;
  4. The Best Practice Advocacy Centre New Zealand (bpacnz).

Cuvinte-cheie: , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.





    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.