DR. GABRIEL TATU-CHIȚOIU: „Punctul nostru slab în ceea ce privește bolile cardiovasculare este prevenția primară”

res-tatu chitoiuDr. Gabriel Tatu-Chiţoiu este medic primar cardiologie și medicină internă la Clinica de cardiologie și Medicină Internă din cadrul Spitalului de Urgență Floreasca și Preşedintele în exercițiu al Societăţii Române de Cardiologie. Dr. Tatu-Chițoiu este una dinre cele mai active personalități ale lumii medicale atunci când vine vorba de lupta împotriva bolilor cardiovasculare și a dezvoltat proiecte inovatoare care au reușit să aducă medicii mai aproape de oameni. Printre ele se numără Athletic Cardio Club, primul club sportiv creat de medici, dedicat promovării activității fizice ca mijloc esențial de prevenire a bolilor cardiovasculare, și aplicația pentru autodiagnosticul hipertensiunii arteriale. Am vorbit cu dr. Gabriel Tatu-Chițoiu despre proiectele Societății Române de Cardiologie, despre lupta care se duce în fiecare zi în România cu bolile cardiovasculare, dar și despre beneficiile asupra sănătății pe care le va avea în timp adoptarea legii antifumat.

GALENUS: Bolile cardiovasculare sunt în continuare prima cauză a mortalității în lume, deși s-au făcut progrese în prevenția și tratarea acestora. De ce lucruri mai este totuși nevoie pentru a se produce schimbarea dorită?

Bolile cardiovasculare sunt principala problemă de sănătate în România, 60% dintre decesele anuale la nivel naţional sunt cauzate de bolile cardiovasculare. Este un lucru discutat de foarte multe ori în ultimul timp. Speranța de viață în România a început totuși să crească, în special datorită eforturilor făcute de societățile profesionale în ultimii ani, de implementare a ghidurilor de practică medicală. Cu alte cuvinte, pacienții sunt diagnosticați și tratați mai precoce și mai eficient. Asta datorită faptului că avem mai multe posibilități de diagnostic, imagistica s-a dezvoltat mult în ultimii ani și, pe de altă parte, datorită standardizării tratamentelor în diverse afecțiuni cardiovasculare în conformitate cu ghidurile de practică medicală. Acesta este un aspect bun, dar vă rog să meditați asupra faptului că una este să avem o populație a cărei medie de vârstă crește și este sănătoasă și alta este să avem o populație care îmbătrânește și este bolnavă și pentru care costurile de tratament sunt din ce în ce mai mari. Punctul slab, al nostru, dar și al altor țări, este prevenția primară; cu alte cuvinte, evitarea sau amânarea cât de mult posibil a momentului de îmbolnăvire cardiovasculară a unui pacient. Aici este zona în care noi trebuie să fim activi, cu atât mai mult cu cât prevenția primară este dezarmant de simplă la prima vedere. Sunt patru factori mari de risc, cunoscuți de toată lumea: fumatul, hipertensiunea, sedentarismul și hipercolesterolemia. Toți pot fi controlați și evitați prin măsuri relativ simple. Paradoxul este că tocmai acești patru factori de risc sunt neglijați de către populația generală, în special de către cea tânără, ca urmare a lipsei de informare și de educație.

G.: Ați făcut campanii, au fost implementate și programe de sănătate. Mai sunt necesare și alte programe de sănătate naționale în domeniul bolilor cardiovasculare?

Societatea de Cardiologie a făcut programe, într-adevăr, dar niciun astfel de program nu poate să aibă un impact național dacă nu are sprijinul Ministerului Sănătății și al Ministerului Educației. Iar ceea ce încercăm să facem noi este să oferim expertiza Societății de Cardiologie, a Grupurilor sale de Lucru pe diverse domenii, celor care au puterea de decizie pentru a găsi căile concrete de transmitere a informației către publicul larg. Avem trei succese până în acest moment. Unul dintre ele este programul de tratament intervențional în infarctul de miocard, program care este un exemplu de cooperare între o societate profesională – Societatea Română de Cardiologie – și Ministerul Sănătății, iar efectul lui este vizibil și astăzi, la aproape 6 ani de la implementare. Este un program căruia, inițial, puțini îi dădeau șanse de reușită, dar, spre uimirea celor mai sceptici, el funcționează foarte bine și în continuare. Al doilea program este unul la care colegii din Societatea de Cardiologie au contribuit, este vorba despre prevenția morții subite care a dus la o mai mare implicare a Ministerului Sănătății în creșterea numărului de device-uri, interne sau stimulatoare cardiace, care să permită evitarea morților subite la pacienți cardiovasculari sever bolnavi. Acest program a intrat în al treilea an și rezultatele sunt foarte bune. Ca număr de dispozitive implantate, ne-am apropiat de țările din jurul nostru, cum ar fi Ungaria, nu mai suntem în coada Europei. Iar al treilea succes al nostru este implicarea activă pe care am avut-o în parteneriat cu Societatea de Pneumologie și cu Fundația Inimii în susținerea modificării legii 349 privind interzicerea fumatului în spațiile publice închise. Și iată că, după un an în care am avut momente mai bune și momente mai grele, vedem această lege votată de Parlament, promulgată și implementată.

G.: Va fi interesant de văzut cum se vor schimba lucrurile în ceea ce privește fumatul după intrarea în vigoare a acestei legi…

Aș vrea să subliniez un lucru, care poate nu a fost observat de publicul larg. Această lege nu este o lege antifumat sau antifumător și scopul ei esențial nu este reducerea numărului de fumători, pentru că, odată ce te-ai apucat de fumat, este greu să te lași. Este o lege antifumat pasiv, o lege de protecție a majorității nefumătoare a populației de efectele nocive ale fumatului pasiv. Acesta este sensul adevărat al legii. Cred că această lege va deveni efectivă mult mai ușor decât își poate închipui cineva. Ca un exemplu, în urmă cu mai mult de zece ani, când o lege similară a fost impusă în Italia, toată lumea a fost foarte sceptică, pentru că italienii au un grad de disciplină egal cu al nostru. Dar s-a adeverit că a devenit efectivă în 24 de ore și funcționează fără probleme în continuare.

G.: Ați lansat de curând și un alt proiect interesant, aplicația pentru autodiagnosticul hipertensiunii arteriale. Cum v-a venit ideea și ce rezultate doriți să obțineți cu acest proiect?

Ideea aplicației a venit dintr-o constatare clinică, pe care toți o trăim în fiecare zi: diferența mare dintre valorile tensionale pe care le găseam la pacienți în momentul în care veneau la cabinet și cele pe care mi le aduceau prin automăsurarea tensiunii la domiciliu. Între timp, au apărut multe lucrări care atestă faptul că automăsurarea tensiunii arteriale la domiciliu are o valoare predictibilă foarte mare pentru diverse complicații: infarct de miocard sau accident vascular cerebral. De aici a venit și ideea că modul corect de măsurare la pacienți este imposibil de efectuat în cabinetul medical, o astfel de procedură necesitând cam 15 minute pentru fiecare pacient, lucru pe care nu-l poate face niciun medic – să petreacă 15 minute strict pentru a face niște măsurători repetate ale tensiunii arteriale într-un mediu adecvat, liniștit pentru pacient. Iar pe de altă parte, cifrele oficiale ne spun că avem un foarte mare număr de hipertensivi, aproximativ 40%, ceea ce înseamnă 8 milioane de persoane. Este ușor să ne închipuim că este imposibil să măsori tensiunea arterială la atâtea persoane, oricât de mult personal am avea. Și cu atât mai puțin să faci un screening pentru întreaga populație. Astfel că ne-am gândit să facem lucrurile în sens invers. Avem o populație suficient de educată ca să poată înțelege cum se măsoară tensiunea arterială având niște dispozitive electronice validate, la care nu trebuie să apeși decât pe un buton după ce ți-ai pus corect manșeta. Avem niște date din literatură care ne arată valoarea autodeterminării tensiunii arteriale la domiciliul pacientului. Și atunci nu rămânea decât să le punem oamenilor la dispoziție o aplicație care să le folosească și să îi îndrume cum să își măsoare corect tensiunea în conformitate cu prevederile științifice. Practic, este punerea într-o formă accesibilă a prevederilor ghidului de practică medicală pentru hipertensiunea arterială.

G.: Care au fost cele mai mari provocări din cariera dumneavoastră?

Cea mai importantă provocare este aceea legată de faptul că sunt Președinte al Societății Române de Cardiologie. Aceasta este cea mai puternică societate medicală profesională din țară și ar fi fost extrem de simplu pentru mine să nu fac altceva decât să continui ceea ce au făcut cei dinaintea mea, care au adus Societatea la un nivel academic foarte înalt. Puteam să mă rezum la organizarea congreselor și conferințelor Grupurilor de Lucru, dar programul pe care l-am propus colegilor și care a fost adoptat este de lărgire a activității SRC dincolo de sfera academică, către implicare directă în politica de sănătate a țării, prin crearea de programe naționale. Aceasta este provocarea și evident că ai îndoieli, ai întrebări pe care ți le pui, însă, în momentul în care începi totul de la idee și vezi că ajunge să funcționeze, nu poți decât să ai satisfacții. Așa se întâmplă și cu programul de tratament intervențional pentru infarct care s-a implementat după 15 ani în care am adunat date în Registrul Român de Infarct, la fel se întâmplă și cu această aplicație a cărei idee am discutat-o cu colegii mei din grupul de lucru pentru hipertensiune imediat după ce am intrat în funcție, în octombrie 2014. Iată că, într-un an de zile, am reușit să o finalizăm și să fie funcțională. Așa a fost și cu Athletic Cardio Club despre care, inițial, s-a crezut că este o glumă, puțini au fost cei care credeau că va funcționa. La fel ca și ideea aplicației, și ideea clubului este dezarmantă prin simplitate. Trebuie să facem lucruri de bun-simț, pentru publicul larg, accesibile publicului larg, în scopul reducerii reale a impactului bolilor cardiovasculare, și să nu dezvoltăm anumite programe aparent pentru publicul larg, dar, în realitate, pentru scopuri mărunte, individuale sau de mici grupuri.

G.: Cum gestionați stresul pe care îl aveți în fiecare zi, faptul că vă confruntați cu multă suferință și cu o responsabilitate foarte mare?

Stresul este de două feluri, unul pleacă de la activitatea zilnică. Eu lucrez în același loc din 1987, în terapie intensivă. La fel ca în orice meserie, apare o rutină, apar niște reflexe condiționate care funcționează automat. Depășim momentele dificile prin faptul că am fost puși în situațiile acelea de foarte multe ori în activitatea noastră. Acestea nu mai sunt evenimente care să ne streseze foarte mult. Evident că, în momentul în care ai un insucces și pacientul poate să moară, este foarte greu să uiți, fiecare dintre pacienți este greu de uitat. Dar, în momentul în care ești împăcat cu faptul că ai făcut tot ce ai putut, trec mai ușor toate. Mai grele sunt cazurile în care pierzi pacienți din motive de dezorganizare sau din cauze subiective. Pe de altă parte însă, toate aceste proiecte despre care am discutat sunt stresante, dar reprezintă un stres pozitiv. Dacă lucrurile îți fac plăcere, vezi cum cresc și le finalizezi, ai satisfacții.

G.: Care sunt cele mai mari realizări pe care le-ați avut?

Copiii. În carieră, fiecare poate să spună că are realizări mai mari sau mai mici, dar copiii sunt cei mai importanți. În carieră, proiectele despre care am discutat mi-au adus toate satisfacții.

G.: Ați avut vreodată momente de regret pentru că ați ales o carieră în medicină?

Eu n-am vrut să mă fac medic. Eu am vrut să fac astrofizică sau astronautică, medicina a fost planul B. Dar mi-am dat seama că nu puteam face ceea ce voiam eu în acele vremuri.

G.: Aveți vreun sfat pentru medicii tineri?

Nu, nu vreau să dau sfaturi. Generațiile tinere sunt cu totul diferite, noi nu putem să le judecăm prin prisma noastră, chiar dacă în mintea noastră rămânem foarte tineri. Cum spunea cineva, problema nu este că îmbătrânim, ci că rămânem foarte tineri. Orice sfat pe care i-l dai unui tânăr și pe care el nu și-l dorește va fi ignorat. Al doilea aspect este că nici noi, la rândul nostru, nu am ținut neapărat cont de sfaturile părinților noștri.

G.: Ce planuri aveți pentru anul acesta?

Să vedem diseminată aplicația pentru hipertensiunea arterială, să iasă bine Conferința grupurilor de Lucru și Congresul din toamnă. Avem o mulțime de reuniuni științifice, vrem în continuare să dezvoltăm și Athletic Cardio Club și să participăm la niște maratoane la anul.

În urmă cu 22 de ani, am avut ca pacient un profesor universitar american, pe care l-am tratat de infarct. Un an mai târziu, am fost la un congres în Statele Unite și i-am făcut o vizită. Am stat trei săptămâni în spitalele din Texas, ocazie cu care am reușit să fac un porgram de primire a medicilor tineri și am trimis trei medici acolo. Cu această ocazie, una dintre fiicele gazdei mi-a spus că, anual, exista o cursă de alergare de 10 km, pe strazile din Austin, capitala statului Texas, și m-a invitat și pe mine să particip. I-am spus atunci că nu sunt pregătit și am refuzat în ciuda insistenţelor întregii familii. De atunci mi-a rămas mereu în minte dezamăgirea pe care am putut-o citi pe fețele lor. Am și acum tricoul – trening cu însemnele Universității Statului Texas cu care au încercat să mă convingă să alerg. În urmă cu an și ceva am primit însă un mesaj de la acești prieteni care, știind de Athletic Cardio Club și de faptul că de patru ani am început să alerg distanţe lungi, să mă ocup de atletism, mi-au spus: „Știm că acum ești pregătit”. În consecință, pe data de 10 aprilie, voi fi în Austin, Texas, ca să repar restanța de acum 21 de ani. Trebuie să fac această cursă de 10 km, așa că mă antrenez intens. Mai intens decât am făcut-o vreodată. Nici măcar în anii de liceu nu m-am antrenat atât de tare.

Cuvinte-cheie: , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.





    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.