Asocierea dintre ingerarea de fructoza si posibila crestere a apetitului pentru alimente

Ionescu Cristina, CS III biolog

Institutul National de Gerontologie si Geriatrie Bucuresti, Biologia Imbatranirii

Abstract: Premises of studies concerning the association of ingestion of fructose with increased appetite for food, were increased prevalence of obesity that has paralleled high-fructose diets and  increases in fructose consumption that have led to both weight gain and insulin resistance. Regardless of the age group, obesity has multiple long term consequences for a patient’s health and frequently associates with psychiatric disorders. New research works have aimed to support the biomedical concept according to which ingestion of fructose containing food activates neurobiological pathways as to promote increased food intake. Magnetic resonance based equipments evidenced brain responses after ingestion of glucose and respectively, fructose. Glucose ingestion reduced activation of the hypothalamus, insula, and striatum. On the contrary,  after fructose ingestion, the hypothalamus, also the striatum did not deactivate which may have caused decreased inhibitory responses. As well after fructose ingestion, reduced systemic levels of  insulin were found out. Outcome of these studies may have repercussions in regard with food industries and drug development.

Consumul in exces de alimente cu fructoza este subiectul unor cercetari publicate chiar in 2013, care semnaleaza posibila asociere dintre ingerarea alimentelor continand  fructoza si apetitul crescut pentru alimente. Sucroza contine, de asemenea, fructoza, iar o serie de ingrediente fabricate industrial care se adauga in alimente contin fructoza in concentratii mari.

Studiul publicat de Jonathan Purnell si colaboratorii isi propune sustinerea  conceptului biomedical conform caruia, in urma ingerarii de fructoza, activarea la nivel neuroanatomic se produce in sensul  exacerbarii nevoii de a consuma alimente. (Purnell JQ., 2013)

Neuroreglarea apetitului se realizeaza la nivelul hipotalamusului (de asemenea, in hipotalamusul lateral se extind proiectiile ariei ventrale tegmentale, responsabila  pentru placere ca recompensa. Neuropeptidele (secretate de neuroni) si identificate la nivelul hipotalamusului stimuleaza apetitul si sunt corelate negativ cu statusul leptinic. Astfel, cresterea nivelurilor de grelina, scaderea nivelurilor de leptina si insulina determina cresterea secretiei de neuropeptide anterior mentionate, conducand, in final, la cresterea apetitului. Leptina si grelina sunt produse de celulele adipoase, grelina fiind asociata si cu privarea de somn.

Intr-un studiu care a aparut tot in 2013, asupra efectelor fructozei si glucozei la nivelul hipotalamusului, cortexului insular si striatului (subcortical), prin monitorizarea fluxului sanguin cerebral, KA Page si colaboratorii au pornit de la constatarea epidemiologica a cresterii prevalentei obezitatii in paralel cu existenta unui consum crescut de alimente cu fructoza. Dietele in care apar intr-o masura semnificativa, produse alimentare continand fructoza, au drept consecinte, conform aceluiasi studiu, cresterea greutatii corporale si a rezistentei la insulina. Mai mult decat atat, obezitatea, indiferent de grupul de varsta, este o afectiune cu multiple implicatii pe termen lung pentru sanatatea pacientilor, fiind destul de frecvent mentionata, in cercetari recente, existenta obezitatii in paralel cu diverse tulburari psihiatrice.

Cercetarile efectuate de Page au pus in evidenta raspunsul hipotalamic, in urma ingerarii de glucoza care s-a dovedit a fi contrastant diferit de cel in urma ingerarii aceleiasi cantitati (75g), dar de fructoza. Ingerarea de glucoza a redus activarea la nivelul hipotalamusului, al cortexului insular si al striatului, in consecinta, a condus la instalarea satietatii. Dimpotriva, fructoza a indus o activare tranzitorie la nivel hipotalamic, nu s-a produs deactivarea la nivelul striatului, astfel ca raspunsurile inhibitorii au fost slabe, iar nivelurile de insulina (considerat de autorii studiului “hormon-semnal al senzatiei de satietate”) reduse. (Page KA. si colab., 2013)

Studiile de mai sus, foarte recente, au utilizat tehnici de imagistica bazata pe rezonanta magnetica, autorii urmarind modificari de flux sanguin cerebral in localizari distincte. Subiectii participanti la studiu, adulti tineri, sanatosi, cu greutate corporala normala, au ingerat preparate cu fructoza pura si, respectiv, glucoza pura. A fost utilizata, de asemenea, si analiza functionala de conectivitate, care a permis evidentierea numarului de conexiuni functionale intre hipotalamus si striat asociat cu starea de satietate.

Studiul nord-american realizat de J. Purnell atrage atentia si asupra cresterii, in USA, a consumului de catre copii si adolescenti, de alimente cu un continut mare de fructoza in detrimentul consumului de lapte. Desigur, rezultatele acestor cercetari pot avea repercusiuni in ceea ce priveste perspectivele producerii de ingrediente alimentare si medicamente de catre diverse industrii.

Bibliografie selectiva

Purnell JQ., Fair DA., 2013 Fructose ingestion and Cerebral, Metabolic and Satiety Responses jama.jamanetwork.com/article.aspx?articleid.

Page KA, Owen C., Arora J, Belfort-DeAguiar R., Dzuira J., Roehmholdt B, Cline GW., Sarita Naik S., Sinha R., Constable TR., Sherwin RS., 2013 Effects of fructose vs glucose on regional cerebral blood flow in brain regions involved with appetite and reward pathways

JAMA. 2013, 309, 1, 63-70.

http://www.medscape.com/viewarticle/776988

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate