Interviu dr. Voicu Simedrea

Dr. Voicu Simedrea este medic primar obstetrică-ginecologie și fondator al EndoInstitute din Timișoara, specializat în chirurgia endometriozei, o boală întâlnită din ce în ce mai des la femeile aflate în perioada fertilă, care, netratată, poate duce la complicații severe, cu afectarea organelor vitale, și respectiv la infertilitate. A reușit prin tot ceea ce a făcut să popularizeze informațiile despre endometrioză și organizează pentru corpul medical, de 4 ani, la Timișoara, o conferință ce are ca temă principală această afecțiune. Atrage atenția asupra faptului că durerile din sfera ginecologică, de intensitate mare, nu trebuie trecute cu vederea, iar anamneza este foarte importantă în stabilirea diagnosticului. În urma parteneriatului încheiat recent între EndoInstitute și Columna Medical Center din București, dr. Simedrea acordă consultații la clinica din Capitală.

GALENUS: Ce v-a determinat să alegeți medicina și cum arată parcursul dumneavoastră profesional?

Am ales medicina în mod subconștient, având în vedere că mamei mele îi plăcea foarte mult ideea ca eu să devin medic. Și încet, încet mi-a insuflat de-a lungul educației mele, în primul rând ideea că avem datoria să facem bine semenilor noștri și că semenii noștri sunt eminamente buni, ceea ce nu este neapărat corect și adevărat întotdeauna.

Parcursul meu profesional a fost unul sinuos… După ce am absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, am fost inițial bântuit de gândul de a emigra în Statele Unite ale Americii, motiv pentru care am și susținut unul din cele două examene de recunoaștere a diplomei de medic în Statele Unite, precum și examenul de limbă străină pe care l-am luat. Ulterior, am intrat la examenul de rezidențiat și am luat o specialitate chirurgicală, ceea ce îmi convenea. Am hotărât să abandonez ideea emigrării, pentru că în State ar fi durat foarte mult să mă specializez într-o secție chirurgicală. Am avut norocul să încep rezidențiatul la Clinica II chirurgie a Spitalului Județean Timișoara, unde profesor era marele chirurg dr. Bordoș Doru. Am avut plăcerea să-i descopăr munca și să învăț, poate, de la cei mai buni chirurgi pe care i-am cunoscut până la ora actuală.

După absolvirea stagiului de chirurgie și chirurgie oncologică, am urmat stagiul de ginecologie la Spitalul Victor Popescu din Timișoara. Nu am reușit să iau niciun post în sistemul de stat, pentru că din păcate sistemul de stat era și este închis și la ora actuală pentru oamenii care vor să acceadă la el pe ușa din față. Au urmat 7 ani de voluntariat la Spitalul Militar din Timișoara, după care în Arad s-a deschis un spital privat, unde am fost practic coordonatorul activității pe o perioadă de un an. Am fost numit apoi șef de secție în Spitalul privat Atena din Timișoara, șef pe secția ginecologie, apoi șef pe secția de obstetrică și ginecologie, unde am profesat 4 ani de zile. M-am dezvoltat din punct de vedere chirurgical, am diversificat partea de intervenții minim-invazive, am avut și câteva premiere internaționale, practic m-am maturizat ca medic. M-am asociat apoi cu câțiva colegi din Timișoara și am inițiat proiectul Spitalului Premier. De un an și jumătate ne desfășurăm activitatea într-o locație nouă, cu 5.000 m2, cu 6 săli de operație și de naștere, cu tot ce trebuie pentru a desfășura/realiza chirurgie performantă.

Care sunt bolile ginecologice pe care le tratați cel mai des?

Având în vedere vocația mea preponderent chirurgicală, m-am concentrat asupra chirurgiei ginecologice de performanță. Am fost întotdeauna preocupat de noutățile în ceea ce privește chirurgia ginecologică, m-a încântat și m-a obsedat gândul că această chirurgie poate fi realizată prin metode cât mai puțin invazive, cu traume cât mai mici pentru pacient; am fost fascinat de experiențele pe care le-am avut văzându-l pe prof. Betochi făcând histeroscopie de ambulator sau pe prof. Brătilă făcând chirurgie vaginală. Și am înțeles că de fapt aceasta este calea pe care trebuie s-o urmez, calea chirurgiei minim-invazive. Am început să tratez întâi patologie benignă pe cale laparoscopică, ulterior trecând la tratarea patologiei oncologice, a cancerelor genitale, pe metode minim-invazive și în mod firesc a venit această ultimă etapă, care reprezintă încununarea unui drum și, din punctul meu de vedere, este cea mai complicată chirurgie ginecologică, și anume, chirurgia endometriozei.

Spun complicată pentru că implică echipe mixte de chirurgi și e foarte important să sudezi o astfel de echipă, pentru că aici intervine arta de a avea încredere unii în ceilalți și de a ne respecta unul celuilalt munca și expertiza. Cred că aceasta este cheia succesului în chirurgia endometriozei. Pe scurt, la ora actuală sunt specializat pe chirurgia endometriozei, cu peste 100 de cazuri de endometrioză avansată pe an, operate, cu rezecții colorectale, cu rezecții de de vezică ș.a.m.d. Și pe lângă asta mai fac chirurgie oncologică și chirurgia reproducerii.

V-ați specializat în endometrioză și ați atras atenția asupra acestei afecțiuni…

Am fost surprins de faptul că foarte multe paciente îmi ajungeau în cabinet sau pe masa de operație cu această boală despre care știam foarte puține lucruri și despre care se vorbea foarte puțin la vremea respectivă. Acum 5 ani, în ginecologia românească, mi se părea că există o discrepanță între incidența bolii, care era foarte mare, și preocupările corpului medical în raport cu această boală. Și atunci am hotărât că, odată cu lansarea platformei mele care populariza și încerca să acrediteze ideea de chirugie minim-invazivă, să atrag și atenția asupra bolii. Am avut noroc ca la conferința de presă să existe un jurnalist foarte bine informat, profesionist, care a scris un articol foarte bun despre endometrioză, un succes. De atunci am încercat să depunem eforturi constante și să informăm atât pacientele, cât și corpul medical cu privire la endometrioză. Am informat pacientele prin interviuri, prin emisiuni, prin blogul care există pe site-ul endometrioză.ro și pe site-ul EndoInstitute. Pentru corpul medical, am organizat prima conferință care a avut una din temele principale endometrioza. Și această conferință este deja la a patra ediție, se desfășoară an de an la Timișoara și aducem speakeri de primă mână din acest domeniu.

Cum se manifestă boala și care sunt principalele simptome care trimit pacienta la medic?

Boala se manifestă în primul rând prin durere. Durere la menstruație inițial, la ovulație, apoi devine durere cronică pelviană, de intensitate mare, ce necesită tratament antialgic, și de multe ori imobilizează pacienta la pat. Durerea apare și la contact sexual, este însoțită de greață, văsături, stare generală de rău. Apar tulburări digestive exacerbate de menstruație sau de ovulație: diaree, durere la defecație, scaune modificate. Durerea poate fi prezentă și la urinare alături de senzația de usturime. Endometrioza este și o cauză de infertilitate. Toate aceste simptome ar trebui să trimită pacienta la medic. Ea trebuie să rețină un singur lucru: nu este normal, deși i se spune asta, să aibă dureri mari de-a lungul vieții ei, dureri la menstruație, dureri la ovulație sau durere cronică pelviană. Durerea trebuie investigată.

Care sunt modalitățile de diagnostic?

Diagnosticul endometriozei se pune destul de ușor, dacă medicul este avizat și empatic, dacă ascultă pacienta, dacă îi dă șansa să își expună istoricul de obicei lung de boală și dacă o examinează cu temeinicie, cu expertiză și cu experiență. Diagnosticul de endometrioză se pune pe anamneză, pe ceea ce povestește pacienta, pe examenul clinic (examen cu valve, palpare bimanuală, tușeu). Se face un examen ecografic transvaginal – o metodă extrem de utilă pentru a depista endometrioza în micul bazin, atât în compartimentul anterior cât și mijlociu și posterior. Dacă descoperim la aceste examinări o fază avansată a bolii, în stadiul 3 sau 4 de boală, atunci suntem îndreptățiți să cerem examene complementare, mai scumpe, dar care ne oferă și informații cu privire la restul cavității abdominale, cum ar fi un RMN pelvian cu protocol de endometrioză, un hidro acolo CT, un uro-CT. Este greșită ideea că endometrioza trebuie diagnosticată laparoscopic. La ora actuală avem posibilitatea/obligația să diagnosticăm boala și să o stabilizăm prin metode non-invazive, nu prin operații. Operațiile sunt rezervate cazurilor avansate de boală și au un rol terapeutic, nu diagnostic.

Câte stadii ale bolii există?

Există 4 stadii de boală, conform clasificării rASF – clasificarea Societății Americane de Fertilitate, revizuită. În stadiile 1 și 2 de boală avem de-a face cu o boală incipientă, care nu este extinsă dincolo de tractul genital. Stadiul 3 de boală în schimb implică, pe lângă tractul genital și organe alăturate, dar într-o mai mică măsură, și poate fi însoțit de infertilitate. Stadiul 4 de boală este cel mai avansat, în care în mod obligatoriu există leziuni de endometrioză profundă, care afectează organe vitale, cum ar fi vezica, intestinul și în care în mod aproape obligatoriu apare și infertilitatea, pe lângă calitatea scăzută a vieții.

Cuvinte-cheie: , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.





    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.