Cu peste 20 de ani de experiență chirurgicală atât în centre de referință din România, cât și în instituții de prestigiu din Franța și Belgia, Dr. Dan Benția, medic primar în neurochirurgie, doctor în științe medicale, și-a dedicat întregul parcurs profesional uneia dintre cele mai dificile, dar și frumoase forme de medicină. Așa sună propria definiție pentru neurochirurgie. Îmbină rigoarea medicală cu atenția față de pacient, pornind de la convingerea proprie că în spatele fiecărui diagnostic se află un om…

Medic specialist în Cardiologie și Asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, dr. Nicoleta Popa-Fotea este printre tinerii specialiști pe care îi putem întâlni dimineața devreme sau seara târziu, în gardă, la Spitalul Clinic de Urgență București, locul unde, pentru ea, fiecare decizie rapidă este vitală în lupta de a reduce suferința pacientului. Medicina nu înseamnă doar diagnostic și tratament pentru dr. Nicoleta Popa-Fotea, care ne face astfel să privim cu și mai multă speranță…

Face parte din generația medicilor tineri, dedicați, implicați, cu dorința de a schimba lucrurile în mai bine. Dr. Larisa Holbănel este medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Centrului Medical FocusMed și spune că profesia pe care și-a ales-o este mai mult de atât, este responsabilitate și vocație. Dacă obstetrica îi oferă oportunitatea de a îngriji simultan două vieți, a mamei și a fătului, ginecologia îi permite în schimb diagnosticarea și tratarea diverselor patologii, așadar nicio zi din viața profesională nu seamănă…

Osteoporoza este o patologie scheletică sistemică, caracterizată prin scăderea rezistenței osoase și creșterea riscului de fractură de fragilitate. Din perspectiva medicinei fizice și de reabilitare, osteoporoza trebuie abordată nu doar ca boală a densității minerale osoase, ci ca sindrom clinic complex, în care fragilitatea osoasă se asociază cu sarcopenie, dezechilibru, durere, accentuarea cifozei fiziologice sau hipercifoză, risc de cădere, frică de mișcare și pierderea autonomiei funcționale. Pacientul cu osteoporoză – introducere Datele europene arată că osteoporoza și fracturile de fragilitate…

Osteocondromul este cea mai frecventă tumoră osoasă benignă, reprezentând aproximativ 20 –50% din totalul tumorilor benigne ale osului. Leziunea se dezvoltă la suprafața osului și este alcătuită din os cortical și medular în continuitate directă cu structura osoasă subiacentă, fiind acoperită de un capac de cartilaj hialin. Continuitatea corticalei și a canalului medular cu osul gazdă reprezintă criteriul imagistic patognomonic al osteocondromului. Leziunile pot fi solitare sau multiple, iar forma multiplă apare în cadrul exostozelor multiple ereditare (HME), afecțiune genetică…

Lipomatoza reprezintă un grup heterogen de afecțiuni caracterizate prin proliferarea excesivă și difuză a țesutului adipos matur, cu apariția unor acumulări de grăsime localizate sau extinse, în absența lipoatrofiei. Spre deosebire de lipomul solitar, care este de obicei bine delimitat și adesea încapsulat, lipomatoza se dezvoltă infiltrativ, fără o pseudocapsulă fibroasă evidentă, determinând hipertrofii adipoase care pot interesa țesutul subcutanat, spațiile profunde sau chiar organele interne. Deși majoritatea formelor sunt benigne, extinderea leziunilor poate produce deformări anatomice importante, compresie asupra…

Tratamentul anticoagulant reprezintă un pilon esențial în prevenția și managementul evenimentelor tromboembolice, fiind utilizat pe scară largă în patologii precum fibrilația atrială, tromboembolismul venos sau la pacienții purtători de proteze valvulare. Dintre toate clasele terapeutice, tratamentul cu antagoniști ai vitaminei K, în special cu warfarină, necesită monitorizare atentă, întrucât efectul lor farmacologic este variabil și influențat de numeroși factori. De asemenea, contează enorm și cum se administrează anticoagulantele. Analiza INR (International Normalized Ratio) devine instrumentul central pentru ajustarea terapiei, permițând…

Anticoagulantele reprezintă o clasă esențială de medicamente utilizate în prevenția și tratamentul evenimentelor tromboembolice, prin inhibarea diferitelor etape ale cascadei coagulării. Acestea reduc riscul formării trombilor la nivel venos sau arterial, fiind indicate în patologii precum fibrilația atrială, tromboembolismul venos sau în contextul protezelor valvulare mecanice. În practica clinică, tratamentul cu anticoagulante presupune un echilibru atent între eficacitatea antitrombotică și riscul hemoragic, iar administrarea incorectă poate avea drept urmare complicații severe, inclusiv hemoragii majore sau, dimpotrivă, evenimente trombotice recurente. Regimurile…

Variabilitatea genetică reprezintă adesea veriga lipsă în explicarea reacțiilor adverse care se instalează aparent „fără cauză”, la doze corecte și în absența unor interacțiuni medicamentoase evidente. Diferențele genetice care influențează metabolismul, transportul sau răspunsul imun pot transforma un medicament considerat sigur, într-un risc semnificativ pentru anumiți pacienți. În acest context, diagnosticul molecular redefinește interpretarea datelor farmacologice, permițând trecerea de la o abordare bazată pe valori medii la una centrată pe biologia individuală. Integrarea componentelor genetice în analiza farmacologică nu înlocuiește…