Anemia feriprivă

Dr. Camelia Diaconu
?ef de lucr?ri UMF Carol Davila, Doctor în Medicin?
Medic primar medicin? intern?, Spitalul Clinic de Urgen?? Floreasca

Rezumat

Anemia feripriv? este cea mai frecvent? tulburare de nutri?ie. Diagnosticul pozitiv se stabile?te în urma analizelor de laborator. Întotdeauna este obligatorie stabilirea cauzei unei anemii feriprive. Diagnosticul diferen?ial al unei anemii feriprive se face cu talasemia, anemia sideroblastic?, anemiile din bolile cronice ?i saturnismul. Determinarea capacit??ii totale de legare a fierului, satura?iei transferinei, fierului seric, poate fi util? în situa?iile când nivelul feritinei este între 46-99 ng/mL; la ace?ti pacien?i poate fi necesar? punc?ia medular? pentru stabilirea unui diagnostic definitiv.

Cuvinte-cheie: anemie, fier, hemoglobin?.

Abstract

Iron deficiency anemia is the most frequent nutritional defficiency in the world. The positive diagnosis is established after laboratory tests. It is always required to establish the cause of iron deficiency anemia. The differential diagnosis of iron deficiency anemia is made with thalassemia, sideroblastic anemia, anemia of chronic diseases and lead poisoning. Determination of total iron binding capacity, transferrin saturation, serum iron, can be useful in situations when ferritin level is between 46-99 ng/mL; in these patients bone marrow puncture may be needed to establish a definitive diagnosis.

Key words: anemia, iron, hemoglobin.

Anemia feripriv? este cea mai frecvent? tulburare de nutri?ie peste tot în lume, care determin? frecvent sc?derea capacit??ii de munc? a adul?ilor ?i poate avea un impact semnificativ asupra dezvolt?rii somatice ?i mentale a copiilor ?i adolescen?ilor (1,2). Exist? date care sus?in efectul nefavorabil al deficitului de fier, f?r? anemie, asupra proceselor cognitive la adolescente ?i asupra capacit??ii de efort a femeilor tinere (3,4). Anemia feripriv? poate afecta, de asemenea, func?ia vizual? ?i auditiv? (4).

Etiologia anemiei feriprive

Metabolismul fierului este special prin faptul c? este controlat de absorb?ie ?i mai pu?in de excre?ie. Fierul se pierde numai prin hemoragie sau hemoliz?. B?rba?ii ?i femeile în postmenopauz? pierd în jur de 1 mg de fier zilnic. Femeile, în timpul menstrua?iei, pierd între 0,6-2,5% în plus pe zi. O femeie cu greutatea corporal? de aproximativ 60 kg pierde în plus 10 mg de fier la fiecare ciclu menstrual, îns? pierderea poate fi peste 42 mg/ciclu, în func?ie de durata ?i intensitatea menstrua?iei (5). În timpul sarcinii, o femeie gravid? pierde aproximativ 700 mg de fier; un donator de 500 ml de sânge pierde 250 mg de fier.

În mod normal, numai 5-10% din fierul alimentar se absoarbe, în principal în jejun. În situa?ii de supraînc?rcare cu fier absorb?ia scade. În st?rile de deple?ie, absorb?ia poate cre?te de 3-5 ori. Fierul alimentar este disponibil în dou? forme: hem, care se g?se?te în carne, ?i nonhem, care se g?se?te în plante ?i produse lactate. Absorb?ia fierului hem este influen?at? foarte pu?in de factorii dietetici, iar fierul nonhem constituie cea mai mare parte din fierul consumat. Biodisponibilitatea fierului nonhem depinde de digestia acid? ?i este variabil? în func?ie de concentra?ia factorilor stimulatori (ascorbat, carne) ?i inhibitori (calciu, fibre, ceai, cafea, vin) care provin din alimenta?ie (5). Deficitul de fier apare când necesarul de fier al organismului este mai mare decât absorb?ia fierului din diet?. De aceea, pacien?ii cu anemie feripriv? provin din rândul acelora care au o diet? deficitar?, tulbur?ri de absorb?ie sau pierderi excesive (femei la vârsta fertil?). Anemia feripriv? nu trebuie s? fie niciodat? un diagnostic final; întotdeauna trebuie stabilit? cauza acestei anemii.

Factorii de risc pentru anemia feripriv? sunt numero?i. Statusul socioeconomic sc?zut nu este un factor de risc pentru anemie feripriv? la femeile negravide, dar poate deveni factor de risc la femeile gravide, care au un necesar crescut de fier.

Diagnosticul anemiei feriprive

Defini?ia anemiei este variabil? în func?ie de sex ?i vârst?. Cea mai folosit? defini?ie este cea a Organiza?iei Mondiale a S?n?t??ii (6):

– Femeile care au menstrua?ie – Hb < 12 g/dL

– Femeile gravide în primul sau al treilea trimestru – Hb < 11 g/dL

– Femeile gravide în al doilea trimestru – Hb < 11 g/dL

– B?rba?i – Hb < 13 g/dL

Diagnosticul diferen?ial

Anemia feripriv? este o anemie microcitar?. Diagnosticul diferen?ial al anemiei microcitare se face cu anemia sideroblastic?, unele anemii din bolile cronice ?i saturnismul (rar la adul?i) (7). Pacien?ii cu anemie sideroblastic? prezint? o satura?ie aproape complet? a transferinei serice (8), spre deosebire de cei care au deficit de fier. Diferen?ierea între deficitul de fier ?i anemia din bolile cronice este uneori dificil?, în special în stadiile precoce ale deficitelor de fier sau când cele dou? afec?iuni coexist?. Pacien?ii cu saturnism prezint? de obicei semnele ?i simptomele clasice ale intoxica?iei cu plumb.

Semnele clinice

Cele mai frecvente sunt paloarea cutaneo-mucoas?, fatigabilitatea ?i, mai rar, coilonichia, glosita sau disfagia.

Teste diagnostice de laborator

Diagnosticul de anemie feripriv? poate fi stabilit dac? datele de laborator indic? sc?derea hemoglobinei ?i deficitul de fier. Hematiile bolnavilor cu anemie feripriv? sunt microcitare (volumul eritrocitar mediu, VEM < 80 fL) ?i hipocrome. Pacien?ii cu concentra?ia feritinei serice mai mic? de 25 ng/mL au o probabilitate foarte mare de a avea deficit de fier. Cel mai sensibil test diagnostic ini?ial pentru anemia feripriv? este determinarea feritinei serice. O valoare a feritinei serice mai mare de 100 ng/mL indic? prezen?a unor depozite adecvate de fier, cu probabilitate foarte mic? de anemie feripriv? (9,10). La anumite categorii de pacien?i, cum sunt cei cu boli inflamatorii sau ciroz? hepatic?, aceste teste trebuie interpretate totu?i cu precau?ie, deoarece feritina este un reactant de faz? acut?. Valorile de referin?? la ace?ti pacien?i sunt de obicei mai mari (11).

Pacien?ii cu anemie feripriv? prezint? ?i cre?terea concentra?iei serice a transferinei, protein? care transport? fierul. Cantitatea de fier disponibil? pentru legarea de aceast? molecul? este redus?, determinând sc?derea satura?iei transferinei ?i cre?terea capacit??ii totale de legare a fierului.

Algoritmul diagnostic al anemiei feriprive include m?surarea nivelului seric al fierului, capacit??ii totale de legare a fierului ?i satura?iei transferinei. Deoarece anemia feripriv? poate avea cauze fiziologice sau patologice, întotdeauna trebuie stabilit? cauza acestei anemii. Într-un studiu popula?ional efectuat pe mai mult de 700 de subiec?i adul?i cu anemie feripriv?, 6% au fost diagnostica?i cu neoplasm gastrointestinal (12). Riscul de malignitate a fost de 9% la pacien?ii cu vârsta peste 65 de ani ?i cu anemie feripriv?. La niciuna dintre cele 442 femei în perioada de premenopauz? ?i cu deficit de fier, dintre care 92 erau ?i anemice, nu s-a diagnosticat un proces malign (12).

Pacien?ii cu anemie feripriv? care au un risc mare de boal? subjacent? (b?rba?i de orice vârst?, femei în postmenopauz?) trebuie evalua?i endoscopic pentru hemoragii oculte. La pacien?ii cu vârsta peste 50 de ani, asimptomatici, prima investiga?ie recomandat? este colonoscopia (13).

Tratamentul anemiei feriprive

Transfuzia trebuie luat? în considerare la pacien?ii cardiaci asimptomatici cu o hemoglobin? seric? mai mic? de 10 g/dL. Totu?i, fierul per os este de obicei tratamentul de prima linie al pacien?ilor cu anemie feripriv? (14). O cre?tere a hemoglobinei serice de 1 g/dL apare la 2-3 s?pt?mâni dupa ini?ierea terapiei cu fier. Totu?i, este nevoie de înc? 4 luni de tratament cu fier dup? corectarea anemiei, pentru ca depozitele de fier s? se refac? (15). O doz? de 325 mg sulfat feros furnizeaz? 65 mg de fier elemental, în timp ce 325 mg de gluconat feros furnizeaz? 38 mg de fier elemental.

Absorb?ia gastrointestinal? a fierului elemental este stimulat? de prezen?a mediului acid gastric, fiind crescut? de administrarea concomitent? de acid ascorbic (vitamina C) (16). De?i absorb?ia fierului este crescut? dac? se administreaz? a jeun, efectele secundare gastrice sunt mai frecvente în aceast? situa?ie. Alimentele bogate în taninuri (ceaiurile) sau fita?i (cerealele), sau medicamentele care cresc pH-ul gastric (antiacidele, inhibitorii pompei de protoni, blocantele receptorilor H2) scad absorb?ia fierului ?i trebuie evitate (17,18,19). Laxativele ?i un consum adecvat de lichide pot ameliora constipa?ia indus? de tratamentul cu fier per os.

Tratamentul cu fier injectabil intravenos se prefer? la pacien?ii cu hemoragii digestive cronice, malabsorb?ie intestinal?, intoleran?? la fierul oral, necomplian?i la tratament, sau cu un nivel al hemoglobinei sub 6 g/dL, cu semne de hipoperfuzie ?i care refuz? transfuziile de sânge, de cele mai multe ori din motive religioase (20). Preparatele de fier intravenos cele mai folosite sunt fierul dextran, gluconatul feric sodic, hidroxidul de fier sucrozat.

Bibliografie

  1. Haas JD, Brownlie T IV. Iron deficiency and reduced work capacity: a critical review of the research to determine a causal relationship. J Nutr. 2001;131(2 suppl):676S–88S.
  2. Halterman JS, Kaczorowski JM, Aligne CA, Auinger P, Szilagyi PG. Iron deficiency and cognitive achievement among school-aged children and adolescents in the United States. Pediatrics. 2001;107:1381–6.
  3. Algarin C, Peirano P, Garrido M, Pizarro F, Lozoff B. Iron deficiency anemia in infancy: long-lasting effects on auditory and visual system functioning. Pediatr Res. 2003;53:217–23.
  4. Verdon F, Burnand B, Stubi CL, Bonard C, Graff M, Michaud A, et al. Iron supplementation for unexplained fatigue in non-anaemic women: double blind randomised placebo controlled trial. BMJ. 2003;326:1124.
  5. Wintrobe MM, Lee GR. Wintrobe’s Clinical Hematology. 10th ed. Baltimore, Md.: Williams & Wilkins, 1999.
  6. U.S. Preventive Services Task Force. Screening for iron deficiency anemia – including iron prophylaxis. In: Guide to Clinical Preventive Services. 2nd ed. Baltimore, Md.: Williams & Wilkins, 1996:231–46.
  7. Zuckerman K. Approach to the anemias. In: Cecil RL, Goldman L, Ausiello DA. Cecil Textbook of Medicine. 22nd ed. Philadelphia, Pa.: Saunders, 2004:969.
  8. Duffy T. Microcytic and hypochromic anemias. In: Cecil RL, Goldman L, Ausiello DA. Cecil Textbook of Medicine. 22nd ed. Philadelphia, Pa.: Saunders, 2004:1008.
  9. Guyatt GH, Oxman AD, Ali M, Willan A, McIlroy W, Patterson C. Laboratory diagnosis of iron-deficiency anemia: an overview. J Gen Intern Med. 1992;7:145–53.
  10. Guyatt GH, Patterson C, Ali M, Singer J, Levine M, Turpie I, et al. Diagnosis of iron-deficiency anemia in the elderly. Am J Med. 1990;88:205–9.
  11. Intragumtornchai T, Rojnukkarin P, Swasdikul D, Israsena S. The role of serum ferritin in the diagnosis of iron deficiency anaemia in patients with liver cirrhosis. J Intern Med. 1998;243:233–41.
  12. Ioannou GN, Rockey DC, Bryson CL, Weiss NS. Iron deficiency and gastrointestinal malignancy: a population-based cohort study. Am J Med. 2002;113:276–80.
  13. Rockey DC, Cello JP. Evaluation of the gastrointestinal tract in patients with iron-deficiency anemia. N Engl J Med. 1993;329:1691–5.
  14. Crosby WH. The rationale for treating iron deficiency anemia. Arch Intern Med. 1984;144:471–2.
  15. Fairbanks VF. Laboratory testing for iron status. Hosp Pract (Off Ed). 1991;26(suppl 3)17–24.
  16. Hallberg L, Brune M, Rossander L. Effect of ascorbic acid on iron absorption from different types of meals. Studies with ascorbic-acid-rich foods and synthetic ascorbic acid given in different amounts with different meals. Hum Nutr Appl Nutr. 1986;40:97–113.
  17. Disler PB, Lynch SR, Charlton RW, Torrance JD, Bothwell TH, Walker RB, et al. The effect of tea on iron absorption. Gut. 1975;16:193–200.
  18. Hallberg L, Rossander L, Skanberg AB. Phytates and the inhibitory effect of bran on iron absorption in man. Am J Clin Nutr. 1987;45:988–96.
  19. Sharma VR, Brannon MA, Carloss EA. Effect of omeprazole on oral iron replacement in patients with iron deficiency anemia. South Med J. 2004;97:887–9.
  20. Hamstra RD, Block MH, Schocket AL. Intravenous iron dextran in clinical medicine. JAMA. 1980;243:1726–31.

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate