CONDUITA MEDICALA IN EPILEPSIE

CONDUITA MEDICALA  IN  EPILEPSIEDr. GEORGE POPESCU-TISMANA- Medic primar neurolog; Electroencefalografie
Centrul Medical MEDICLASS, str. Sf. Elefterie nr. 47-49, sector 5, Bucuresti,
tel. 021-410.27.27, 021-410.01.28, 021-412.01.29 www.mediclass.ro


Rezumat

Epilepsia este o reactie fiziologica a creierului la o agresiune patologica .
Succesul in tratamentul si imbunatatirea calitatii vietii  pacientului depinde in mare masura de precocitatea si  acuratetea diagnosticului clinic si electroencefalografic al afectiunii.
Tipul de medicatie si dozajul se adapteaza intotdeauna la forma clinica a bolii si la evolutia in timp a acesteia, urmarindu-se disparitia completa a simptomelor.
Persoanele de sex feminin care sufera de epilepsie pot ramane insarcinate si pot naste copii sanatosi daca respecta dozele prescrise de catre specialist astfel incat sa nu aiba crize in timpul sarcinii.
Tratamentul dureaza in medie 5 ani iar dozele de medicamente sunt reduse treptat de catre medic sub control clinic si electroencefalografic.


Abstract

Epilepsy is a brain physiological reaction to a pathological aggression.
Success in treatment and improved the life quality, largely depends on the precocity and accuracy of clinical diagnosis of the disease and of the electroencephalography.
The type of medication and dosage always must be adapted to the clinical presentation of the disease and its evolution in time, aiming to complete resolution of symptoms.
Females with epilepsy could become pregnant and born healthy children only by respecting the drug doses prescribed by specialists to not have attacks during pregnancy.
Treatment lasts about five years and drugs dosage must be reduced by the physician after clinical and electroencephalographic periodic control.

 

Epilepsia este o boala neurologica care modifica transmiterea semnalelor electrice în interiorul creierului.
In cele mai multe cazuri cauza este necunoscuta, insa exista si numeroase îmbolnaviri secundare-produse de boli organice (modificari metabolice, malformatii ale creierului, traumatisme sau tumori, etc).
Referitor la principalii factori favorizanti in aparitia bolii, cauza genetica poate fi discutata mai ales la copiii care provin din parinti cu potential genetic epileptogen: oligofreni, malformati general, traumatizati, alcoolici,diabetici sau pacienti cu malformatii vasculare (angioame,anevrisme cerebrale,etc).
Totusi ,prevalenta genetica este destul de scazuta.
Cele mai multe cazuri sunt idiopatice si destul de frecvente sunt cele secundare.
Loviturile la cap sunt responsabile de multe cazuri de epilepsie.

Accidentele vasculare sau alte boli vasculare pot determina leziuni la nivelul creierului,care sa declanseze epilepsia.
Alti factori de risc sunt infectiile cerebrale (meningita si encefalita) sau convulsii prelungite in copilarie netratate corespunzator.

Declansarea epilepsiei poate avea loc in copilarie, dar ea poate apare la orice varsta.
Debutul epilepsiei poate fi datorat unui stimul nociv intern , a unui accident extern, unor leziuni medicale (cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, tumorile) care “ranesc” creierul sau il priveaza de aportul de oxigen,  dar în cele mai multe cazuri epilepsia nu are cauza identificabila (epilepsia idiopatica).
Cu cât debutul epilepsiei apare la un  pacient mai în vârsta, cu atât mai mult ne gândim la o cauza organica în declansarea bolii (accidente vascu­lare, tumori cerebrale, infectii cerebrale,etc).
Declansarea epilepsiei poate avea loc în copilarie, dar poate apare la orice vârsta.
Uneori ea are o manifestare singulara (simptomatica), alteori crizele se repeta cu regularitate (epilepsia boala).
O criza de lunga durata (absenta) poate sa dureze uneori saptamâni întregi, timp în care uneori se produce si o dedu­blare a personalitatii pacientului.
Crizele epileptice se manifesta diferit,in functie de vârsta bolnavului.
Simptomele sunt complet diferite la copiii în primii doi ani de viata, la copiii pâna la 10 ani, la adolescenti sau la adulti.
In general, o persoana cu boala epileptica tinde sa faca acelasi tip de criza de fiecare data, astfel ca simptomele sunt asemanatoare.
Exista insa  si pacienti care dezvolta forme diferite de crize si  au simptome diferite de la o criza la alta (crizele polimorfe).
In situatia în care crizele rezulta din activitatea anormala a unei portiuni a creierului , ele sunt numite crize partiale sau de focar si se manifesta doar pe jumatate de corp. Crizele care implica tot creierul sunt numite crize generalizate.
Crizele partiale simple nu duc la pierderea constientei, dar pot afecta starea emotionala sau simturile pacientului: vazul, mirosul, simtul tactil, gustul sau auzul.
Crizele partiale complexe afecteaza constienta, iar pacientul pierde contactul cu realitatea o anumita perioada de timp (crize de absenta temporala ).
Ele se concretizeaza adesea si prin privire fixa, in gol  sau prin miscari fara scop cum ar fi frecatul mâinilor, miscari incontrolabile ale picioarelor,  miscari de masticatie, vocalizari sau inghitire “in sec”.
Uneori pot apare doar simple contracturi ale musculaturii fetei ori miscari tonice sau/si cronice (convulsii) ale membrelor superioare sau inferioare.
Crizele generalizate au, la randul lor, mai multe forme:
–           Crizele de absenta (petit mal) apar adesea la copii si  sunt caracterizate prin privire in gol, iesirea din mediu si scurte intreruperi de constienta uneori insotite de cazaturi.
–           Crizele atone se manifesta prin caderi bruste din picioare.
–        Crizele tonico-clonice (grand mal) sunt cele mai intense si se manifesta prin pierderea constientei, contractura corpului si convulsii, uneori cu muscarea limbii sau inconstienta urinara sau de materii fecale.
–           In crizele de epilepsie adversiva, ochii si fata sunt orientate intr-o anumita directive (de obicei spre partea in care este leziunea in creier), iar membrele din partea opusa se zbat.
-Pot fi intalnite si crize succesive , una dupa alta, pe care le numim”status epilepticus” -o stare de epilepsie continua, din care bolnavul nu mai iese si poate chiar deceda. Cauza o constituie faptul ca apneea repetata (lipsa respiratiei) poate sa duca la slaba oxigenare a creierului.
-O criza de lunga durata (absenta ) dureaza uneori ore, zile sau saptamâni întregi , timp in care uneori se produce si o dedublare a personalitatii pacientului.

De obicei epilepsia modifica personalitatea bolnavului, iar grav este faptul ca  uneori  acesta poate savârsi acte de agresiune, chiar si crime  pe care pacientul sa nu stie ca le-a infaptuit.

Exista criterii foarte clare de diagnostic in epilepsie.
Trebuie sa fie corelate: anamneza amanuntita, simptomele pacientului, examinarea clinica si electroencefalograma.
Efectuarea electroencefalografiei este absolut obligatorie in stabilirea diagnosticului si urmarirea pacientului.
Aceasta se efectueaza la intervale mai scurte la inceputul bolii, iar apoi mai rar, în functie de aspectul clinic si evolutiv al bolii.
Nu tratam insa niciodata “electroencefalograma”, ci tratam pacientul !

La copii, numai 5-10% din cazuri pot avea o cauza organica.
Trebuie sa punem accent pe epilepsia petit mal, a copilului în primii ani de viata. Este o forma de epilepsie blajina, care în general dispare de la sine, odata cu cresterea copilului.
Lipsa de somn este un factor de antrenare a crizelor, mai ales la copiii care folosesc în exces calculatorul.
Din pacate, multi parinti o ignora, interpretând-o ca pe o lipsa de atentie din partea copilului, deoarece criza este de scurta durata, copilul nu cade si nu are convulsi
Insa daca boala nu este tratata corespunzator, în timp poate  sa degenereze într-o epilepsie temporala sau una de tip grand mal.
Asadar, co­pilul trebuie observat si, la cea mai mica manifestare, chiar daca pare normal (“doar neatent”,”uituc”), se impune con­sultul medicului neurolog si examinarea electroencefalografica.

Exista criterii foarte clare de diagnostic in epilepsie.
Pornind de la faptul ca o criza epileptica este determinata de descarcarea anormala de impulsuri la nivelul neuronilor cerebrali, putem masura activitatea electrica a creierului prin electroencefalograma si sa  corelam rezultatele cu simptomatologia bolnavului.
In caz ca se confirma boala tratamentul trebuie inceput dupa cea de a doua criza, insa trebuie ales exact acel medicament care se potriveste cu forma  clinica de epilepsie.

Cele mai frecvente complicatii sunt legate de lovirea la cap în urma caderii sau înecului; o criza care determina pierderea constientei poate fi periculoasa daca bolnavul se afla la volan sau lucreaza la înaltime în acel moment.
De altfel, pacientii diagnosticati cu epilepsie nu au voie sa conduca vehicule si nici sa-si desfasoare activitatea profesionala la locuri de munca unde ar  pune în pericol viata lor si a colegilor.

Este foarte important sa i descrie medicului tipul de criza si modul de manifestare al bolii deoarece  tratamentul în epilepsie este complet diferit de la o forma la alta.
Bolnavii trebuie sa ia medicamentatia prescrisa de medic în mod corect  si sa nu isi  modifice singuri dozajele.

Medicamentele administrate pentru controlul crizelor pot sa cauzeze ameteli, ceea ce afecteaza capacitatea bolnavilor de a conduce vehicule.
Se recomanda ca pacientul epileptic sa isi tina un “jurnal” al crizelor epileptice,  sa poarte asupra lor un bilet care specifica boala, persoanele de contact în caz de urgenta, dar si un medicament antiepileptic în buzunar (cu instructiunile de utilizare la vedere).
In cazul crizelor cu “absenta”  bolnavii sau apartinatorii acestora pot obtine detalii de la persoanele din anturaj care au observat criza (familie, prieteni, colegi de serviciu) – iar acestea sa poata retine toate amanuntele (ora la care a intervenit criza, tipul ei si cât timp a durat.
Orice circumstante favorizanteale aparitiei crizei (cum ar fi stresul crescut sau alte evenimente ), îl pot ajuta pe medic sa inteleaga mai bine afectiunea si sa ajusteze corespunzator tratamentul.
Tratamentul trebuie administrat   în medie  înca 5 ani dupa  momentul în care pacientul nu mai face crize, cu posibilitatea de a înjumatati dozele la mijlocul perioadei de tratament, sub control periodic clinic si electroencefalografic.

Majoritatea femeilor care sufera de epilepsie pot ramâne însarcinate si pot naste copii sanatosi, dar, de regula,  trebuie sa le fie ajustata medicatia si sa fie urmarite de medicul neurolog pe tot parcursul sarcinii.

Ca si in cazul altor boli cronice, este importanta mentinerea unei bune stari generale de sanatate, a unui program de viata si lucru echilibrat.
Important de mentionat este faptul ca la pacientii cu epilepsie trebuie evitate: efortul fizic epuizant, lucrul la inaltime, ascensiunile, sevrajul de somn, expunerea la soare si caldura mare.
Privarea de somn este un factor care favorizeaza aparitia crizelor.
Parintii nu trebuie sa  lase copii sa se culce mai târziu de ora 23 si sa nu stea prea mult in fata televizorului sau a calculatorului .
Dieta alimentara trebuie sa fie echilibrata, fara excese , fara bauturi cu continut de cofeina, fara produse din ciocolata-care sunt excitante pentru sistemul nervos.
Sunt indicate exercitiile fizice moderate (plimbarile în aer liber-preferabil insotiti) si eliminarea stresului.
Consumul de alcool în exces poate declansa sau agrava crizele si de aceea acesta trebuie exclus complet.
Epilepsia nu este o fatalitate.  Daca îsi înteleg boala, epilepticii o pot suporta mult mai usor.
Depistata precoce, urmarita regulat si sub un tratament adecvat, boala poate fi tinuta sub control si chiar vindecata.
 

Bibliografie :

-Beaussart M. -1972 “Bening epilepsy of childhood with  Rolandic ( centrotemporal paroxysmal foci: a clinical entiry.”

Study of 221 cases. Epilepsia 13: 795-811
 
-Bishop D V M. – 1985  “Age of onset and outcome in acquired aphasia with convulsive  disorder ( Landau – Klepffner syndrome)”

Developmental Medicine and Child Neurology 27: 705-712
 
-Brett E M. “The Prognosis of seizures in the first three years of life”

In William D( ed) Modern trends in neurology , 6 th edn.Butterworth, London
 
-Gupta A. K.; Jeavons P.M.- 1985 “Complex partial seizures : EEG foci and reponse to carbamazepine and sodium valporate.”

Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry 48: 1010-1014
 
-Heijbel J; Blom S. ; Rasmuson M- 1975  “Benign epilepsy of childhood with centrotemporal  EEG foci : a genetic study.”

Epilepsia 16: 285-293
 
-Halowach J.;  Thurston D. L.; Larry J.- 1958 “Jacksonian seizures in infancy and childhood.” Journal of Pediatris  52 :670-686