Diuretice naturale (II)

Plante cu actiune diuretica

Mai recomand asocierea in parti egale cu o alta planta cu actiune diuretica: Coada-Calului (Equisetum arvense). Aceasta planta contine acid silicic 5-7% in materia prima uscata, din care 10-20% se afla sub forma solubila, o saponina – equisetonina (cca 5%), substanta cu proprietati slab hemolitice care, prin hidroliza, da arabinoza, fructoza si equisetogenina.

Planta mai contine galuteolina si izoquercetina – substante de natura flavoinidica, alcaloizi 3 -metoxi-piridina, nicotina, palustrina si palustridinina, articulidina si izomerul ei, substante de natura glicozidica considerate ca antivi-tamine B1, o fitosterina beta-sitosterolul, acid malic si oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic si oleic, dimetil sulfone, vitamina C si urme de ulei esential.

Unii autori atribuie efectele diuretice prezentei acidului silicic, iar altii, equisetoninei. S-a demonstrat pe cale experimentala ca fractiunile extrase in alcool au o actiune diuretica mai puternica decat extractele apoase obtinute la cald, deoarece prin fierbere substantele organice responsabile de actiunea diretica s-ar distruge. In „Farmacia casei” se poate prepara un macerat la rece, obtinut din 2 linguri planta maruntita la 1/2 l apa, care se lasa in contact timp de 10-12 ore. Dupa filtrare, se beau 2-3 cani pe zi.

 

In prezent, exista tehnologii moderne de extragere a substantelor active din sucul celular de plante proaspete urmate de liofilizare, pentru a proteja structurile naturale de actiunea factorului termic sau a solventilor polari. Acest procedeu se aplica la plasma, sange sau la alte produse biologice, precum a le conserva timp foarte indelungat.

Beneficiile frunzelor de mesteacan si ale sevei acestuia

 

O alta specie cu actiune diuretica este Mesteacanul (Betula alba L. sin. cu Betula pubescens Ehrh. ssp. carpatica sau Betula pendula Roth.) Se utilizeaza frunzele sau seva arborelui. Frunzele contin flavonoide, in special hiperozide, quercitrina, miricetine, glicozide ale kemferolului, avicularina, ulei esential, derivati sesquiterpenici, gaulterina, acid clorogenic si cafeic, taninuri, alcooli triterpenici, saruri minerale etc.

Utilizata in medicina traditionala ca antiseptic si antiinflamator al cailor urinare in guta, reumatism, extern in capilitie sau eczeme, cu rezultate bune. In fitoterapia moderna, o buna parte din aceste actiuni au fost confirmate. Actiunea principala este cea diuretica si antiedematoasa. Preparatele pe baza de frunze de Mesteacan sunt utile si in urolitiaze, in afectiuni bacteriene si inflamatorii uro-renale si in retinerea excesiva a lichidelor subcutanate. Cresterea diurezei a fost confirmata stiintific, precum si elimi-narea compusilor azotati si a clorurilor.

Actiunea diuretica si antiedematoasa a mesteacanului este utila si in tratamentul celulitelor, in afectiunile subcutanate, altele decat o anormala depozitare a lipidelor din tesuturile adipoase. Un avantaj este si acela ca nu sunt iritante pentru parenchimul renal. In „Farmacia casei”, se prepara sub forma de infuzie: 2-3 linguri la o cana cu apa. La racire, cand infuzia a ajuns la cca 40 grade C, se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu; se filtreaza dupa 6 ore si se beau 3-4 cani pe zi.

 

Numarul plantelor cu actiune diuretica este mare. Dintre acestea, voi mentiona Pirul medicinal (Rhizoma Graminis), Troscotul (Herba Polygoni), Frasinul (Folium Fraxini), Albastrelele (Flores Cyani), Urzica (Folium urticae), Porumbarul (Flores Pruni spinosi) etc. Tot ca diuretic se recomanda deseori „matase de Porumb” (Stigmata Maydis). Aici doresc sa fac o remarca: sunt diuretice stigmatele provenind de la stiuletii de Porumb cand boabele sunt „in lapte”, avand cel mai mare continut de saruri de potasiu, nu cele provenind de la Porumbul copt, toamna, care are un continut foarte scazut in substante diuretice sau chiar deloc.

La toate acestea, tot pentru actiunea diuretica, se recomanda frunzele si partile aeriene si radacinile de Papadie, asociate cu radacini de Brusture (Radix Bardanae) in parti egale: sub forma de decoct, o lingura la o cana cu apa, din care se beau 2-3 cani pe zi. Se mai recomanda si pseudofructele de Ienupar (Fructus Juniperi), dar nu mai mult de opt bobite la o cana cu apa, sub forma de infuzie sau decoct. Sunt contraindicate in timpul sarcinii sau la cei cu leziuni acute renale sau ale cailor urinare.

 

In incheiere, recomand frunzele de Anghinare (Folium Cynarae) care, pe langa efectele diuretice, au si alte efecte terapeutice in afectiunile hepato-biliare. Actiunea diuretica este datorata in special continutului bogat in flavonoide si cinarina. Efectul favorabil al acestei plante medicinale se obtine in tratamentul icterului deoarece accelereaza eliminarea pig-mentilor biliari prin urina si prin materiile fecale si duc la decolo-rarea galbena a pielii. Mai trebuie sa mentionam si faptul ca extractele apoase de Anghinare reduc semnificativ „colesterolul rau” (L.D.L) din sange, prevenind in acest mod si formarea calculilor biliari si renali. Se prepara sub forma de infuzie, o lingurita frunze la o cana de apa, care se bea dimineata inainte de micul dejun. Cura cu infuzie de anghinare dureaza o luna, cu pauze de doua saptamani.

 

Cuvinte-cheie: , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.