Fitoterapia, echilibru intre stiinta si arta

Fitoterapia este in acelasi timp stiinta si arta. Face apel la cunostinte profunde de fitochimie, farmacologie si toxicologie, dar necesita si un talent al alegerii si imbinarii produselor vegetale adecvate, asemanator pictorului care manuieste penelul in jocul culorilor.
Fitoterapeutul trebuie sa accepte ca rolul sau nu este acela de a reinventa natura, ci de a-i extrage esentele intr-o maniera armonioasa, fara sa uite ca nimic nu poate inlocui experienta vindecarii directe in si cu natura: privind, mirosind, respirand, auzind, simtind.

Desigur, in tara noastra trebuie sa ne conformam reglementarilor si procedurilor legale in vigoare. De obtinerea produselor vegetale si de controlul calitatii lor se ocupa farmacistii, chimistii si biologii specializati. De obtinerea preparatelor farmaceutice, numai farmacistii, in timp ce de prescrierea tutror produselor fitoterapice se ocupa medicul care a obtinut competenta in domeniul fitoterapiei. De ce este necesara o instruire specifica in domeniul fitoterapiei? S-ar putea spune ca oricine are dreptul si priceperea sa trateze sau sa se autotrateze cu plante. Ele sunt la indemana fiecaruia dintre noi. Dincolo de terapeutii din traditia etnoiatrica, ce traiau si cunosteau natura, integrandu-se perfect in ritmurile ei, am putea afirma astazi ca este riscant ca oricine sa foloseasca plantele, fara sa tina cont de anumite caracteristici. Pacientii care nu sunt tratati de personal specializat sunt expusi reactiilor adverse (alergii, intoxicatii) si chiar riscului de deces.

Primele marturii care atesta cunoasterea si folosirea plantelor medicinale se gasesc in scrierile istoriografului Tucidites (460-396 i.Hr.). Acestea semnaleaza existenta a numeroase tablite dacice pe care erau inscrise leacuri si descantece de boala. Astazi, fitoterapia nu mai poate fi considerata o practica traditionala. Traditia serveste ca punct de plecare pentru cercetare. Numai dupa ce studiile fitochimice precizeaza structura principiului activ, il izoleaza si-l dozeaza, obtine diferite extracte standardizate. Apoi sunt supuse cercetarii toxicologice si farmacologice, pentru stabilirea toxicitatii si verificarea activitatii specifice (mai intai pe celula vegetala si animala, apoi pe animale de experienta – cobai, iepuri etc.). Numai atunci pot fi obtinute produse farmaceutice care se experimenteaza pe voluntari. Astfel, pentru maximizarea efectelor si prevenirea riscurilor, trebuie cunoscuta originea produsului, caracterele macro- si microscopice, compozitia chimica, procedeele de extractie, identificarea si dozarea principiilor active, dozarea farmacocinetica, farmacodinamia si farmacotoxicologia produsului, farmacografia, reactiile secundare, contraindicatiile, formele farmaceutice de administrare.

Stiinta de astazi masoara, constata, deduce legi, dar nu poate da explicatii tuturor ,,de ce-urilor", mai ales cand este vorba de a descifra misterele Creatiei-Viului-Naturii. De multe ori, nu putem integra notiunile de materie, energie, informatie cand este vorba de mentinerea sanatatii sau de alungarea bolii. Stiinta ar trebui sa ne ajute sa nu ne facem singuri rau. Uneori, doar privitul, ascultatul, mirositul ne face bine. Ca urmare, ne poate face mai sanatosi, caci sanatatea se defineste ca bunastarea fizica, psihica, sociala, nu numai lipsa bolii.

Omul zilelor noastre, in cadrul sindromului general de adaptare la stres, are intuitiv tendinta de a se intoarce la natura. Parintele medicinei a facut o afirmatie care este valabila pentru toate timpurile, spunand: "Faceti ca alimentele sa fie medicamentele voastre, iar medicamentele sa va fie alimente".
Adresati-va specialistului, celui care are experienta a sute sau chiar mii de cazuri pentru a va armoniza, a deveni mai vigurosi, mai sanatosi.

Mai usor este sa previi, mai ales prin produsele fitoterapeutice si suplimentele alimentare care stau la baza medicinei viitorului, cea preventiva. Se constata deja aceasta tendinta in tarile dezvoltate (la care din varii motive, inclusiv financiare, s-a propus si compensarea acestor produse).
In bolile cardiovasculare (in tara noastra ocupa primele locuri la morbiditate si mortalitate) se poate interveni prin produse naturale in combaterea factorilor etiologici si patogeni, prin scaderea hipercolesterolemiei si a hipertensiunii. Dereglarile metabolice pot beneficia de proprietatile hipoglicemiante, hipolipemiante, uricozurice ale produselor standardizate din plante, evitand aparitia complicatiilor. In prezent exista doua categorii importante de produse naturale folosite in bolile canceroase: unele se recomanda in scop preventiv sau in stadiile incipiente depistate si produse complementare tratamentului de baza, care amelioreaza efectele nocive ale chimio- sau radioterapiei. Alte afectiuni, cum ar fi ale aparatului respirator, osteo-articular, digestiv, boli degenerative ale sistemului nervos etc. pot beneficia de produsele fitofarmaceutice si de suplimentele naturale, daca sunt de buna calitate si standardizate dupa criterii internationale.

Asadar, in conditiile unei cereri crescute, si-a facut aparitia un numar impresionant de firme cu zeci de produse asa-zis naturale, insa destul de multe aflate sub standardele de calitate sau contrafacute. Exista astfel riscul compromiterii acestei ramuri a medicinei care si asa a fost atata timp ignorata. Desi cercetarile stiintifice cu metodele de verificare prezente ar putea sa transeze clar aceasta stare de incertitudine si confuzie privind calitatea sau riscul generat de unele produse, se pastreaza de cele mai multe ori tacerea. Sa primeze oare alte interese si nu dorinta de a face bine semenilor? Sa fie oare pus un pret pe sanatatea fiecaruia? Sa nu uitam, sanatatea este de nepretuit, fie el bogat sau sarac…

De cand tara noastra s-a aliniat celor din Uniunea Europeana si politicile de stat tind sa se integreze acesteia, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si Ministerul Sanatatii au in vedere practicarea sistemului ecologic de cultivare a plantelor medicinale si aromatice. Se urmareste utilizarea acestora in consumul uman si veterinar, in scopul protectiei sanatatii publice, astfel incat produsele fitoterapeutice sa se incadreze in normele pietii comunitare.

Legislatia prevede ca numai unitatile private sau de stat autorizate de Ministerul Sanatatii, in baza conditiilor GMP sa produca si sa comercializeze produse vegetale. Ar trebui ca produsele vegetale si preparatele obtinute din acestea sa nu se elibereze in orice magazin sau in piete agro-alimentare. De asemenea, sa nu se foloseasca produse obtinute de la plante modificate genetic.
Food and Drug Administration (FDA) din SUA estimeaza ca peste 10% din totalul produselor destinate sanatatii sunt contrafacute (daca ne referim la produsele consumate in tarile sarace sau in curs de dezvoltare, procentul depaseste chiar 25%) si aici se includ si produsele asa-zis alopate (antibiotice, vaccinuri etc.).

Datorita dezvoltarii stiintelor adiacente acestui domeniu, in special in ultimele doua decenii, numeroase plante, utilizate de milenii in medicina traditionala, supuse astfel unui screening exigent, au confirmat sau, uneori, au infirmat valoarea lor terapeutica sau complementara. Exista inca peste 3 000 de plante ce asteapta sa le fie decoperite calitatile, dincolo de frumusetea cu care am inceput sa ne obisnuim, chiar s-o ignoram… Cu alte cuvinte, fitoterapia este in continua dezvoltare, trecand de mult de faza empirica si devenind o stiinta, o ramura a stiintelor medicale, o cunoastere a naturii, pusa in slujba naturii umane.

Dr. Anca Virginia Anusca,
medic specialist medicina de familie,
competenta in homeopatie,
apifitoterapie si acupunctura

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.