Argila in tratamentul stresului si nu numai

Roca de argila dispune de toate mineralele naturale: calciu, cupru, sulf, fier, magneziu, mangan, siliciu, zinc, potasiu, fosfor etc., iar respectand regimul alimentar antitoxic si consumand multe cruditati, acestea completeaza tot deficitul de elemente urma din organism. Tratamentul consta in ingerarea apei argiloase preparata din argila pudra si apa de pe tarate.

Cura cu argila

Cura cu argila dureaza trei saptamani. Dupa o pauza de 7-10 zile, se reia cu ingerarea apei argiloase 12-15 zile, lunar. Se folosesc cataplasme subtiri pe ceafa, cu durata de doua ore, cate doua-trei pe zi. Acest tratament cu argila se face si preventiv, pentru indepartarea surmenajului, oboselii si mentinerii tonusului fizic.

In cursul unui efort fizic de mare intensitate, apare hipermagneziemia tranzitorie, ca urmare a eliminarii de magneziu din muschi solicitati, a acidozei si a reducerii volumului plasmatic; daca durata efortului fizic se prelungeste, urmeaza o faza hipomagneziemica.

In cazul sportivilor de performanta, ritmicitatea antrenamentelor conduce la ameliorarea randamentului biochimic, deci la obtinerea unor performante sportive pentru acelasi consum de oxigen, precum si la o reducere a gradului de stres metabolic, prin adaptare. Activitatea fizica intensa poate duce insa la o depletie de magneziu prin diferite mecanisme. Regimul dietetic al sportivului, suplimentat cu calorii, poate devenii proportional mai sarac in magneziu.

Hipomagneziemia indusa de efortul fizic prelungit se datoreaza, in parte, si unui influx de magneziu in unele celule: in eritrocite sau in adipocite.

Exercitiile intense induc pierderi urinare sporite de magneziu atat in timpul efortului, cat si in fazele de recuperare. Desi concentratia magneziului e redusa  (6 mg/l), transpiratia abundenta poate contribui la negativarea balantei de magneziu. La persoanele bine antrenate, insa, concentratia de magneziu in sudoare se reduce.

Sunt cunoscute crampele musculare ale celor cu munca grea la temperaturi ridicate (minerit, turnatorii), care se coreleaza cu cresterea eliminarilor de magneziu. Se pare ca hiperaldosteronismul din efortul fizic duce la cresterea concentratiei de potasiu si magneziu in sudoare.  Este posibil ca depletia de magneziu, determinata de efortul fizic intens, prelugit si repetat, sa reduca sau sa anuleze efectele benefice pentru sanatate ale efortului fizic. Sportul de performanta nu amelioreaza longevitatea, ba chiar expune la manifestari de uzura prematura anumite organe si sisteme.

„Moartea subita de origine cardiaca a unor sportivi s-ar putea datora unei aritmii indusa de depletia de magneziu”.

De ce au murit fotbalistii nostri? Consider ca nimeni nu a analizat depletia de magneziu in aceste cazuri, cand moartea a aparut subit, neavand la origine o boala cardiaca.

Efortul fizic favorizeaza aparitia leziunilor musculare

Efortul fizic deosebit de intens si prelungit favorizeaza aparitia unor leziuni musculare, mergand pana la rupturi musculare; in plasma se observa cresterea fosfocreatinkinazei, mioglobinei etc. Acesti parametri biochimici de leziune musculara de efort sunt ameliorati de administrarea de magneziu (16, 23, 33).

In cazul activitatii competitionale, trebuie luat in considerare si stresul psihic de competitie.

Mineralele argiloase, alaturi de un regim alimentar bogat in alimente cu continut mare de magneziu si urmat de un regim atoxic, previn depletia de magneziu.

Apa de pe taratele de grau este benefica datorita continutului in magneziu si, in combinatie cu substanta argiloasa activa din argila, fixeaza magneziul in organism, ajuta la fixarea magneziului continut de alimente, in apa, fructe si legume proaspete. Apa argiloasa se prepara din 150 ml apa de pe tarate si o lingurita de argila. Aceasta este doza pt 24 de ore. Cura dureaza 3 saptamani si se repeta dupa o pauza de 7 zile.

Se poate ingera dimineata cu1/2 ora inainte dejunului sau inaintea celorlalte mese. Este indicat ca apa argiloasa sa fie pregatita cu argila pudra, care se poate prepara cu 1/2 ora inainte de a fi bauta. Se pune intrebarea: ” De ce?”.

Motivul este foarte clar: datorita continutului mare de substante argiloase, diametrului granulelor partilor argiloase sub 0, 00006 mm si „a puterii mari de absorbtie a apei”.

Dupa ingerarea apei argiloase (solutia coloidala formata din substanta argiloasa activa), eventuaele depuneri de la baza recipientului de sticla sau portelan, nu se arunca, se depoziteaza (tot intr-un vas de portelan sau sticla), ele continand inca multe parti argiloase, fiind utilizate ulterior pentru prepararea cataplasmelor.

Pudra de argila trebuie utilizata atat pentru reducerea pierderilor de magneziu prin transpiratie, cat si pentru introducerea elementelor urma prin piele in organism.

De asemenea, pudra de argila naturala – mineralele argiloase constituite in majoritate din aluminosilicati – este mult mai utila, inlocuind talcul pentru maini.

Argila pudra indeparteaza formarea bataturilor, a crapaturilor si, spre deosebire de talc, intra in piele foarte usor, protejand palmele.

Pudra de argila are efecte si in transpiratia la picioare, prin simpla pudrare a pantofilor de atletism, gimnastica, baschet, fotbal etc.

Pe langa faptul ca evita la maximum transpiratia, produce o senzatie de racorire a piciorului,

Dupa efort, se face spalarea si uscarea pielii, putand fi utilizata pudrarea tuturor zonelor articulatiilor. Este recomandata, de asemenea, aplicarea cataplasmelor, dupa efort, direct pe musculatura. Acestea se aplica direct pe piele, caldute, avand o grosime de 0,5-1 cm si cu o durata de circa 2 ore.

Se pot face bai in suspensie argiloasa calduta avand densitate mare, 4 linguri de argila la litrul de apa, dar numai in recipienti din lemn. portelan, sticla, faianta, excluse fiind cele din plastic sau metal.

In cazul deficitului de magneziu, se aplica seara cataplasme groase si reci pentru abdomen, care se lasa pana dimineata.

Se pot pune cataplasme in timpul zilei pe ceafa, cu grosime mijlocie si cu o durata de o ora, dupa care se arunca.

Dr. Antonela Marika

medic specialist boli interne, competente in fitoterapie, apiterapie