Ginseng: beneficii și utilizări în scop terapeutic

Dr. farm. Mariana Panţuroiu, Universitatea „Titu Maiorescu”, București

Data publicarii: 03/06/2025

Ginseng este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale din lume, utilizată de secole în medicina tradițională asiatică și nord-americană. Datorită proprietăților sale tonice și adaptogene, ginseng a devenit un supliment popular pentru combaterea oboselii, întărirea imunității și susținerea funcțiilor cognitive.

Numele comun „ginseng” derivă din denumirea științifică a ginsengului asiatic – Panax ginseng – una dintre cele mai studiate și utilizate specii din acest gen.

Conform datelor taxonomice actuale, genul Panax cuprinde între 8 și 13 specii recunoscute, însă doar trei dintre acestea sunt utilizate extensiv în scopuri medicinale, datorită conținutului bogat în ginsenoside:

Panax ginseng C.A. Meyer – cunoscut sub denumirea de ginseng asiatic sau chinezesc;
Panax quinquefolius – denumit ginseng american, originar din America de Nord;
Panax notoginseng – cunoscut tradițional sub numele de „sanchi”, utilizat preponderent în medicina tradițională chineză.

Studiile experimentale și clinice au evidențiat potențialul terapeutic al ginsenosidelor în multiple arii patologice, incluzând inflamația cronică, stresul oxidativ, infecțiile microbiene (bacteriene, virale și fungice), hipertensiunea arterială și afecțiunile neurodegenerative precum boala Alzheimer, boala Parkinson și boala Huntington.

Componentele bioactive ale ginsengului

Compoziția fitochimică a ginsengului variază semnificativ în funcție de o serie de factori, inclusiv: localizarea geografică, condițiile climatice, organul vegetal utilizat (rădăcină, tulpină, frunze), precum și metodele de extracție aplicate.

Deși recent a fost identificat un nou compus bioactiv, gintonina, cu implicații relevante în semnalizarea celulară și neuroprotecție, majoritatea studiilor farmacologice și clinice continuă să se concentreze asupra ginsenosidelor.

Până în prezent, au fost izolate și caracterizate aproximativ 200 de ginsenoside, dintre care Rb1, Rb2, Rc, Rd, Re și Rg1 sunt considerate componente majore. Această diversitate structurală explică parțial polivalența farmacologică a ginsenosidelor, precum și diferențele în activitatea biologică dintre speciile de Panax.

Datorită structurii lor steroidiene, aceste molecule pot interacționa cu canale ionice membranare, receptori extracelulari și intracelulari, influențând expresia genică și inducând modificări la nivel transcripțional.

Ginsenosida Rb2 este prezentă în concentrații mari în P. ginseng, însă se regăsește doar în cantități reduse în celelalte două specii. P. notoginseng este caracterizat prin prezența notoginsenosidei R1, iar P. quinquefolius prin pseudoginsenosida F11. Ginsenosida Rf, în schimb, este distribuită larg în diferite specii de Panax cu arie geografică extinsă [22]. Panax notoginseng (sanchi) conține un nivel mai ridicat de ginsenoside totale comparativ cu P. quinquefolius (ginseng american) și P. ginseng (ginseng asiatic).

Farmacocinetica ginsengului

Farmacocinetica ginsenosidelor, principalii constituenți activi ai ginsengului, a fost investigată în numeroase studii in vivo și clinice. Un aspect semnificativ identificat în cadrul acestor cercetări este biodisponibilitatea orală redusă a ginsenosidelor. Aceste molecule prezintă permeabilitate membranară scăzută, fiind supuse unui metabolism extensiv în tractul gastrointestinal, inclusiv transformărilor mediate de flora intestinală. Astfel, numai o fracțiune limitată a compușilor activi ajunge în circulația sistemică în forma lor nativă.

Studiile comparative au evidențiat diferențe semnificative în ceea ce privește absorbția și disponibilitatea sistemică a diferitelor ginsenoside. Astfel, compușii Rg1, Re, Rh1 și R1 prezintă o biodisponibilitate orală superioară, comparativ cu Ra3, Rb1, Rd, Rg3 și Rh2, care sunt absorbiți într-o proporție semnificativ mai mică.

La om, timpul de înjumătățire plasmatică (T₁/₂) al majorității ginsenosidelor este, în general, sub 24 de ore, ceea ce implică o eliminare relativ rapidă din organism.

În plus, există rapoarte privind interacțiuni farmacologice potențial relevante între extractele de Panax ginseng și anumite substanțe medicamentoase, inclusiv warfarină, fenelzină și alcool.

Potențiale utilizări farmacologice ale ginsengului

Activitatea antioxidantă

Numeroase studii experimentale au demonstrat că extractele de Panax ginseng prezintă capacitate semnificativă de neutralizare a radicalilor liberi, evidențiată prin teste specifice de captare a radicalului DPPH (2,2-difenil-1-picrilhidrazil), a radicalului hidroxil și a activității de chelare a ionului feros (Fe²⁺).

De asemenea, s-a observat că tratamentul cu extracte de ginseng determină creșterea nivelurilor enzimelor antioxidante endogene, precum glutation peroxidaza (GPx) și superoxid dismutaza (SOD), contribuind astfel la întărirea sistemului antioxidant enzimatic al organismului.

Eficiența antioxidantă a ginsengului a fost confirmată și prin studii clinice. Un exemplu relevant este studiul randomizat, dublu-orb, controlat placebo realizat de Yang și colaboratorii săi, în care administrarea de ginseng coreean (P. ginseng) voluntarilor sănătoși a condus la scăderea semnificativă a nivelului seric de ROS și a activității malondialdehidei (MDA), un marker al peroxidării lipidice.

Activitatea antiinflamatoare

Inflamația cronică joacă un rol-cheie în dezvoltarea și progresia unor boli precum artrita reumatoidă, bolile inflamatorii intestinale, ateroscleroza, bolile neurodegenerative și unele forme de cancer. Studiile in vitro și in vivo au demonstrat că ginsenosidele, în special Rg3, Rb1, Rg1 și Rd, prezintă proprietăți antiinflamatoare marcate, prin modularea expresiei mediatorilor inflamatori și a căilor de semnalizare celulară implicate în răspunsul inflamator.

Acești compuși acționează prin inhibarea expresiei citokinelor proinflamatoare (TNF-α, IL-1β, IL-6), blocarea activării NF-κB și reducerea expresiei enzimelor proinflamatorii, cum ar fi COX-2 și iNOS. În plus, ginsengul reduce stresul oxidativ asociat inflamației, amplificând efectul terapeutic în afecțiuni inflamatorii cronice.

Activitatea neuroprotectoare

Ginsengul a fost intens studiat pentru efectele sale neuroprotectoare, în special în contextul tulburărilor neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, boala Parkinson și boala Huntington. Ginsenosidele Rg1, Rb1 și Rd pot traversa bariera hematoencefalică și exercită efecte neurotrofice, antioxidante și antiapoptotice.

Acestea inhibă agregarea β-amiloidului, reduc hiperfosforilarea proteinei tau și reglează nivelul neurotransmițătorilor, contribuind la îmbunătățirea funcției cognitive și la protejarea neuronilor împotriva excitotoxicității glutamatice. Studiile preclinice indică și capacitatea ginsengului de a stimula expresia factorilor neurotrofici (de exemplu, BDNF), esențiali pentru supraviețuirea neuronală. În leziunile cerebrale ischemice, ginsenosida Rd joacă un rol neuroprotector prin activarea căilor de semnalizare ERK1/2 și PI3K/Akt, contribuind la supraviețuirea celulară sub stres hipoxic.

În plus, s-a demonstrat că ginsenosida Rg3 îmbunătățește deficitele cognitive în modelele de neuroinflamare induse de LPS, consolidând rolul său în îmbunătățirea memoriei și a învățării. Un studiu clinic efectuat la Departamentul de Neurologie, Institutul de Cercetare Clinică, Coreea de Sud, a raportat că administrarea zilnică de rădăcină de ginseng pe parcursul a 12 săptămâni a îmbunătățit semnificativ performanța cognitivă la pacienții cu boala Alzheimer.

Activitatea antidiabetică

Ginsengul a fost utilizat în mod tradițional în China, Coreea și Japonia pentru managementul diabetului, fiind inclus în diverse preparate fitoterapice. Dovezi tot mai numeroase susțin utilizarea ginsengului ca agent adjuvant în tratamentul diabetului zaharat, în special a diabetului de tip 2. Ginsenosidele influențează multiple căi metabolice prin ameliorarea sensibilității la insulină, stimularea secreției de insulină și reglarea expresiei transportorilor de glucoză (GLUT4).

În plus, administrarea orală de extracte de P. ginseng s-a asociat cu scăderea nivelurilor serice de glucoză, reducerea stresului oxidativ pancreatic și protejarea celulelor β-Langerhans, aspecte esențiale în prevenirea complicațiilor diabetice. Unele studii clinice au raportat scăderi semnificative ale hemoglobinei glicozilate (HbA1c) și îmbunătățiri ale profilului lipidic la pacienții care au primit suplimente pe bază de ginseng.

Activitatea imunomodulatoare

Ginsengul și compușii săi activi pot modula funcțiile sistemului imunitar prin stimularea răspunsului imun înnăscut și adaptativ. Ginsenosidele Rg1 și Rb1 s-au dovedit a potența activitatea limfocitelor T și B, a celulelor NK și a macrofagelor, crescând secreția de interferon și imunoglobuline.

Această acțiune este relevantă atât în susținerea imunității generale, cât și în contextul recuperării imune după infecții virale sau bacteriene, sau în cadrul terapiilor imunosupresoare.

Concluzii

Deși s-au înregistrat progrese semnificative în elucidarea bioactivității ginsenosidelor, descoperirea de noi compuși este încă în desfășurare. Integrarea cu succes a medicinei tradiționale pe bază de plante în farmacoterapia modernă evidențiază potențialul ginsengului ca resursă valoroasă pentru dezvoltarea viitoare a medicamentelor. Investițiile continue în cercetarea ginsengului pot conduce la identificarea unor noi aplicații terapeutice și pot stimula inovarea în industria farmaceutică la nivel global.

Referințe bibliografice:

Cho, H. J., Choi, S. H., Kim, H. J., Lee, B. H., Rhim, H., Kim, H. C., Hwang, S. H., & Nah, S. Y. (2019). Bioactive lipids in gintonin-enriched fraction from ginseng. Journal of Ginseng Research, 43(2), 209–217.
Kim, D. H. (2018). Gut microbiota-mediated pharmacokinetics of ginseng saponins. Journal of Ginseng Research, 42(3), 255–263.
Hossen, M. J., Hong, Y. D., Baek, K. S., Yoo, S., Hong, Y. H., Kim, J. H., Lee, J. O., Kim, D., Park, J., & Cho, J. Y. (2017). In vitro antioxidative and anti-inflammatory effects of the compound K-rich fraction BIOGF1K, prepared from Panax ginseng. Journal of Ginseng Research, 41(1), 43–51.
Kim, J. H., Yi, Y. S., Kim, M. Y., & Cho, J. Y. (2017). Role of ginsenosides, the main active components of Panax ginseng, in inflammatory responses and diseases. Journal of Ginseng Research, 41(4), 435–443.
Kim, H. J., Jung, S. W., Kim, S. Y., Cho, I. H., Kim, H. C., Rhim, H., Kim, M., & Nah, S. Y. (2018). Panax ginseng as an adjuvant treatment for Alzheimer’s disease. Journal of Ginseng Research, 42(4), 401–411.
Zhang, H., Li, Z., Zhou, Z., Yang, H., Zhong, Z., & Lou, C. (2016). Antidepressant-like effects of ginsenosides: A comparison of ginsenoside Rb3 and its four deglycosylated derivatives, Rg3, Rh2, compound K, and 20(S)-protopanaxadiol in mice models of despair. Pharmacology Biochemistry and Behavior, 140, 17–26.
Choi, M. R., Kwak, S. M., Bang, S. H., Jeong, J. E., & Kim, D. J. (2017). Chronic saponin treatment attenuates damage to the pancreas in chronic alcohol-treated diabetic rats. Journal of Ginseng Research, 41(4), 503–512.
Lee, J., Lee, Y.-N., Lee, Y.-T., Hwang, H., Kim, K.-H., Ko, E.-J., Kim, M.-C., & Kang, S.-M. (2015). Ginseng protects against respiratory syncytial virus by modulating multiple immune cells and inhibiting viral replication. Nutrients, 7(2), 1021–1036.