Interviu Dr. Laurențiu Gulie

Este unul dintre puținii specialiști în radiologie intervențională pe care îi are România. Este și unul dintre cei mai bine pregătiți, consecvenți și dedicați medici, iar mărturie acestui lucru stau atât recunoștința pacienților, cât și respectul colegilor. Vă invităm să-l cunoașteți pe dr. Laurențiu Gulie, medic primar radiologie și imagistică medicală, care până în prezent activează în unitatea medicală în care s-a format – Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, dar și în cadrul spitalelor private Sanador și Angiomedica. S-a supraspecializat în patologia vasculară și în două mari centre medicale din Germania, Frankfurt și Magdeburg, revenind de fiecare dată acasă, tot mai decis să-și continue drumul început.

GALENUS: Radiologia intervenţională este o ramură mai rar îmbrăţişată de viitorii medici. Ce v-a determinat să mergeţi pe această cale mai puţin bătătorită?

În primul rând, am îndrăgit imagistica. Acesta a şi fost unul dintre motivele pentru care m-am hotărât să devin medic. Am cunoscut această ramură a imagisticii ca student, atunci când mi-am alcătuit lucrarea de diplomă fără a mă gândi în acel moment că m-aş putea supraspecializa în radiologia intervenţională.

Când aţi ştiut că vreţi să deveniţi radiolog intervenționist? Aţi avut vreo motivaţie specială?

A început să-mi placă această ramură a radiologiei odată cu începerea stagiului de radiologie intervenţională, în anul III de rezidenţiat. Pe atunci, rezidenţiatul pentru specialitatea „Radiologie – Imagistică medicală” se întindea pe parcursul a 5 ani. În al treilea an, am început stagiul de radiologie intervenţională în Spitalul Floreasca şi, după o lună petrecută acolo, n-am mai vrut să plec. Am urmat, în paralel, şi celelalte stagii, aşa că dimineaţă veneam la „angio”, iar după-amiază mergeam la spitalele unde le urmam pe celelalte.

Aţi ales ramura vasculară a radiologiei intervenționale. De ce nu altceva?

În primul rând, clinica în care m-am format ca radiolog intervenţionist era specializată în patologia vasculară. Cu toate că ulterior aş fi putut aborda şi zona intervenţională non-vasculară, am preferat să mă perfecționez pe această primă categorie.

Ce competențe şi calităţi sunt necesare pentru această specializare dificilă?

Orice medic rezident radiolog se poate supraspecializa ca radiolog intervenţionist. Este nevoie doar de dorinţă. Vorbind de calități, e limpede că răbdarea este esențială. Și nu atât cu pacientul, cât cu tine însuţi. Sunt leziuni vasculare aparent descurajante: ocluzii sau stenoze arteriale dificil de traversat, teritorii greu de abordat care necesită mult timp; nu puţine au fost momentele în care am fost pe punctul de a renunţa, pentru ca în final să duc procedura la bun sfârşit. Cu toate acestea, trebuie să ştii şi când să te opreşti pentru că o forţare a leziunilor poate crea complicaţii: rupturi vasculare, disecţii, ocluzii, hemoragii, reacţii vagale etc. Nici nu poţi ţine un pacient într-o intervenţie foarte mult timp, expus la razele X. Cu toate acestea, au fost intervenţii care au durat şi 3 ore… Este nevoie şi de manualitate. Fiind vorba despre intervenţii minim-invazive, leziunile vizate sunt la distanţă de locul abordului vascular şi, uneori, artera care trebuie cateterizată poate avea diametrul sub un milimetru; iar aici intervine iarăşi răbdarea de care am pomenit mai devreme, deoarece această manualitate se dezvoltă în timp, după zeci şi sute de intervenţii.

Care credeţi că este cel mai important pas făcut în cariera dumneavoastră?

Primul pas hotărâtor a fost acela de a alege să fiu medic. Aceasta a fost piatra de temelie. Restul casei s-a construit de la sine.

Ce tip de proceduri pot fi realizate prin angiografie?

Adresabilitatea este extraordinar de vastă. Abordul este arterial sau venos şi se urmăresc două mari obiective: dezobstrucția, dilatarea şi stentarea vasculară – în cazul ocluziilor, stenozelor sau embolizarea vasculară – tumori maligne sau benigne, hemoragii, anevrisme, malformaţii arterio-venoase. Nu cred că există vreo specializare din medicină care să nu beneficieze direct sau indirect de procedurile radiologiei intervenționale.

Care este în acest moment accesul românilor la acest tip de intervenţii?

Din păcate, încă suntem prea puţini specialişti în acest domeniu și, din această cauză, și foarte puţine angiografe funcţionale în ţară. În acelaşi timp, cred că nici medicii din alte specialităţi nu cunosc în totalitate adresabilitatea acestei specializări. Din acest motiv, mulţi pacienţi ajung la noi cu leziuni cronice, avansate, trenante de mulţi ani, care la un anumit moment ar fi putut fi foarte uşor gestionate, dar care în momentul prezentării sunt deja cazuri depăşite. Cu toate acestea, nu puţine sunt cazurile în care pacienţilor li se indică efectuarea unei angiografii pentru a se stabili nivelul amputaţiei pentru leziuni ischemice aparent ireversibile şi în urma căreia se stabileşte că pacientul poate beneficia de angioplastie, cu vindecarea completă a leziunilor.

Care este costul acestor intervenții?

Din punct de vedere financiar, procedurile sunt din ce în ce mai accesibile, chiar şi în spitalele private, datorită scăderii costurilor cu materialele utilizate, cât şi a decontărilor parţiale prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Câte intervenţii faceţi, în medie, pe an?

Nu pot estima o medie, dar pot sa vă spun că au fost ani în care am depăşit numărul de 1.000 de pacienţi.

Care sunt problemele cu care vin cel mai des pacienţii?

În cazul meu, cei mai mulţi pacienţi vin cu leziuni vasculare periferice şi în special arteriopatie obliterantă la pacienţii fumători, diabetici. Lucrând şi într-un spital de urgenţă, următoarea mare categorie este cea a leziunilor hemoragice traumatice sau non-traumatice, care pot fi tratate prin embolizări supraselective şi pe ultimul loc, patologia tumorală care poate beneficia de tratament endovascular.

Cu siguranţă aţi avut un caz care v-a solicitat în mod special. Cum l-aţi gestionat?

Nu mă pot gândi la un anumit pacient. Sunt pacienţi cu leziuni aparent uşoare care, în final, se dovedesc foarte solicitante şi invers. Sunt, de asemenea, pacienţi dificili prin caracterul lor. În general, procedurile intervenționale nu necesită decât anestezie locală, aşa că pe tot parcursul intervenţiei avem o permanentă comunicare cu aceştia şi se mai întâmplă să fiu în acelaşi timp şi radiolog intervenţionist, şi psiholog.

Cuvinte-cheie: , , ,