Interviu prof. univ. dr. Adriana Stănilă

Pentru a afla care este situaţia oftalmologiei din România am stat de vorbă cu prof. univ. dr. Adriana Stănilă, medic primar oftalmolog cu extrem de multă experienţă. Este fondatoarea clinicii Ofta Total din Sibiu, loc în care a construit, de la zero, un centru medical dedicat sănătăţii ochilor. Afecţiunile oftalmologice sunt în creştere şi în țara noastră, mai ales în condiţiile în care dispozitivele gen laptopuri, tablete sau telefoane afectează vederea tot mai multor pacienţi. Există însă şi veşti bune, pentru că pacienții români se prezintă în cabinetele medicilor oftalmologi mai des. Care sunt ultimele tehnici prin care se pot realiza chirurgia refractivă corneană şi chirurgia cataractei, dar şi care sunt afecţiunile cel mai des întâlnite cu care se prezintă pacienţii în cabinetul medicului oftalmolog aflaţi în interviul următor.

GALENUS: De ce aţi ales oftalmologia? Ce v-a fascinat la această specialitate?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Oftalmologia m-a ales pe mine. Medicina este o tradiție la noi în familie de zeci de ani, generație după generație. Așa că a venit cumva firesc. În plus, este o meserie care te poate ajuta să supraviețuiești în orice condiții, o meserie cu o vedere largă. Inițial nu am vrut să fac oftalmologie, eram de părere că este o specializare prea ușoară, că nu e suficient de spectaculoasă și dinamică, precum chirurgia generală și obstetrica sau suficient de rapidă în a vedea rezultate imediate. Însă am descoperit oftalmologia ca fiind foarte specială, iar acum nu regret deloc alegerea făcută. Cu toate astea, alegerea mea nu a fost condiționată de faptul că nu am putut face altceva. După multă cântărire interioară, am decis că e prima și singura mea alegere.

La început nu am fost prea încântată. Era greu. Plecasem de la locul meu de muncă unde era foarte bine și unde, pe parcursul celor 3 ani, am avut o mare satisfacție ca medic de familie. Dar cu răbdare, încet, am început să studiez și să descopăr oftalmologia. Eu sunt genul de om care, dacă trebuie să facă ceva, oricât ar fi de greu, se străduiește să facă foarte bine. Nu mă lamentez, nu mă gândesc că poate ar fi fost mai bine să fac alte alegeri. Ci mă bucur de ceea ce am și fac totul cu plăcere. Caut tot timpul să am o explicație a actelor mele practice în viața de zi cu zi, dar mai ales în meseria pe care o practic, să am mereu un suport științific, un suport teoretic pentru orice manevră a mea.

Merg românii suficient de des la medicul oftalmolog? Ar fi nevoie de mai multe campanii de informare, de conștientizare?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Pacienții români vin din ce în ce mai des la un consult oftalmologic. Fie ei înșiși, fie își aduc copiii. Am avut multe surprize plăcute, cel mai des cu părinți care își aduc copiii la un consult înainte de începutul școlii, fără să fi observat vreo problemă. Vin doar pentru un control de rutină, pentru prevenție. Acest pas ajută enorm pentru că se pot depista boli și astfel le poți trata în timp util, crescând șansele de recuperare chiar și în totalitate. Pentru copii este foarte important să ajungă la oftalmolog pentru un control de rutină cât mai devreme, încă de la un an. În felul acesta putem descoperi posibile probleme ale ochiului pe care copilul nu le acuză, neavând termen de comparație. Orice boală a ochiului este mult mai ușor tratabilă atunci când este abordată din timp, la prima neregulă observată. Poate fi o cataractă congenitală, poate fi un glaucom congenital sau strabism – acestea sunt tratabile de la o vârstă foarte fragedă. Se pot opera și înainte de ajunge la vârsta de un an, cu recuperare mult mai rapidă.

Deși sunt mai conectați la informație, oamenii știu totuși puține lucruri despre oftalmologie așa că ar fi utile mai multe campanii de informare. Sunt atât de multe de aflat în această arie. Deși am atâția ani de carieră în spate, atâtea articole publicate, atâtea cazuri tratate cu succes, eu consider ca nu știu suficient. Specialitatea aceasta este atât de vastă încât au apărut și supraspecializări nișate – pe suprafața oculară, pe retină, pe nervul optic etc.

Care sunt afecţiunile cel mai des întâlnite cu care se prezintă pacienţii în clinica dumneavoastră?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: În cadrul clinicii, în afara viciilor de refracție, respectiv prescrierea de ochelari – care predomină, cea mai întâlnită afecțiune recentă în ambulator, este conjunctivita cronică din cadrul ochiului uscat. Sindromul de ochi uscat a ajuns foarte frecvent și la noi în țară. Îmi amintesc cum, la începutul carierei mele în oftalmologie, veneau mulți oameni din afara țării care foloseau lacrimi artificiale. Nu înțelegeam de ce tot își pun oamenii picături în ochi. Ulterior am aflat că era din cauza aerului condiționat, a poluării, a statului prelungit în fața ecranelor.  „Ochiul urban” – așa l-au numit colegii mei. Astăzi am ajuns să avem și noi această afecțiune a omului modern – stăm toată ziua pe ecrane, uităm să clipim, ochiul se usucă. În plus, nici nu este tratat corect de multe ori – se recomandă picăturile cu antibiotice, cu antiinflamatoare în exces, cu vasoconstrictoare.

Să vorbim puţin şi de cei mici. Cât de mult credeţi că le-au fost afectaţi ochii în această perioadă de stat pe diverse dispozitive. Ce probleme pot să apară?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Este o perioadă ciudată, într-adevăr. Însă recomand să o abordăm informați și precauți. Adică să facem prevenție, mai degrabă decât să tratăm. E nevoie ca elevii să stea departe de monitor pentru a evita miopizarea ochiului, să se ajute cu lacrimi artificiale cu cât mai puțin conservant atunci când este necesar, să facă pauze dese, să aibă protecție la ecrane. Cu alte cuvinte, e necesar să ne adaptăm.

Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Programul meu este destul de încărcat. Se împarte între clinica din Sibiu și cabinetele din jurul Sibiului unde ofer consultații. De luni până sâmbătă ajung acasă la 21:00-22:00, dar nu mă opresc aici. Pentru că acasă mă așteaptă diferite lucrări științifice sau postere pentru diverse conferințe și congrese la care particip. Anul acesta am avut o singură deplasare de acest gen, la Marrakech, în februarie. Mi se par foarte utile aceste congrese atât din punct de vedere al socializării profesionale cât și a tuturor informațiilor noi pe care le afli ca medic. Nu a existat deplasare din care să nu mă întorc cu o tehnică nouă. Anul acesta, din cauza pandemiei, nu s-au mai ținut fizic. Dar asta nu mă oprește să particip la cele online sau să trimit în continuare lucrări și postere. Îmi este dor să călătoresc și să mă întâlnesc cu colegii din țară și din afara țării, să intrăm în polemici, se știe că din contradicție apare progresul.

Prin ce tehnici operatorii se poate realiza chirurgia refractivă corneană, care elimină necesitatea purtării ochelarilor? În ce condiţii se poate realiza această intervenţie şi care sunt şansele de reuşită?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: În ceea ce privește chirurgia refractivă corneană, șansele de reușită sunt foarte mari. Atenția trebuie să fie sporită asupra acestei chirurgii refractive cu atât mai mult cu cât este vorba de pacienți tineri, cu perspectiva de viață foarte îndelungată. O deformare sau o subțiere a corneei îl poate lăsa pe pacient cu un handicap pentru toată viața.

Tehnica PRK (Photo Refractive Keractectomy) este mai puțin agresivă asupra ochiului, asupra corneei, dar este mai dureroasă și cu recuperare mai lentă. Tehnica LASIK (Laser Assisted in Situ Keratomileusis), cea care care face un flap cornean, face ablația laser și pune flapul înapoi, este cu recuperare rapidă dar este mai agresivă asupra ochiului și complicațiile intraoperatorii pot să fie mai frecvente. Sunt foarte rare, dar există. A apărut o tehnică mai nouă, numită Tehnica Femto LASIK, realizată cu ajutorul laserului cu femto secunde care face flapul cornean, iar la final se face ablația laser cu laserul cu excimeri. Flapul se pune din nou pe ochi și recuperarea este mult mai rapidă, nedureroasă în post operator și cu satisfacție mai mare a pacienților. Recomandarea mea este sa nu forțăm metodele clasice deoarece complicațiile pot fi mai mari. Trebuie să discernem foarte bine ce tehnică să abordăm pentru a fi cât mai puțin agresivi asupra corneei.

SMILE este o tehnică care, prin incizii mai mici, decupează o lenticulă din interiorul stromei corneene. Este destinată deocamdată doar miopiei, nu se pot rezolva cu ea alte vicii de refracție. Pentru pacienții care își doresc foarte mult independența de ochelari și nu se pretează chirurgiei refractive corneene mai există o soluție, cea a chirurgiei refractive cristaliniene. Se îndepărtează cristalinul natural, clar și se înlocuiește cu unul care îi anulează dioptriile și atunci poate să vadă fără ochelari. Este o operație agresivă, dar care funcționează. Mai există și soluția implantării unei lentile intraoculare peste cristalinul pacientului și astfel acesta poate scăpa de ochelari. Tehnici sunt mai multe. Cea mai puțin invazivă o reprezintă lentilele de contact care în prezent sunt extrem de variate și pot corecta orice viciu de refracție.

Chirurgia cataractei este o intervenţie foarte căutată. Care sunt tehnicile medicale şi aparaturile care îi asigură reuşita?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Se spune că operația de cataractă făcută cu ajutorul FLACS (Femto Laser Assited Cataract Surgery) ar fi una dintre cele mai performante. FLACS este una dintre cele mai bune achiziții operatorii în lume, vizavi de chirurgia cataractei. S-a progresat foarte mult. De la incizii de 12 mm sau chiar mai mari, pentru a scoate un cristalin, în prezent facem incizii de 1,2-2,2 mm și astfel lucrăm asupra cristalinului în interiorul ochiului. Tehnica aceasta modernă, de facoemulsificare, se face cu aparatură foarte performantă iar împreună cu laserul de fentosecunde se poate face operația FLACS, respectiv operația de cataractă prin facoemulsificare asistată de acest laser cu fentosecunde, cu ajutorul căruia practic se face jumătate din operație. Face inciziile foarte corecte, capsulorexisul circular, continuu și centrat și împarte nucleul cristalinian în bucăți mai mici mai ușor de emulsificat. Trebuie avut în vedere însă că aceste ultrasunete din facoemulsificare sunt toxice, nocive pentru structurile din jurul cristalinului (cornee, iris etc.). Cu cât folosim mai puține, cu atât mai bine, deoarece folosirea lor în cantitate mare poate duce la deteriorarea celulelor de pe fața posterioară a corneei și să se producă o complicație destul de serioasă a corneei, cu repercusiuni, care mai poate fi vindecată doar prin transplant de cornee.

Ce măsuri de protecţie împotriva SARS-CoV-2 aţi luat în această perioadă în clinica dumneavoastră?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Măsurile pe care le-am luat în clinică sunt toate cele care au fost recomandate de către autorități: începem cu soluțiile dezinfectante care se găsesc peste tot în clinică, ne spălăm și ne dezinfectăm pe mâini foarte des, chiar și atunci când nu avem contact cu vreun pacient, folosim viziere, folosim măști de protecție. Am pus ecrane protectoare de plexiglas la recepție, am pus ecrane protectoare de plexiglas la toate aparatele la care în momentul controalelor stăm foarte aproape de pacienți, am înlocuit oftalmoscopia directă, cu cea indirectă, care se face de la o distanță mai mare și care este și mai performantă și sfătuim toți colaboratorii să folosească acest tip de oftalmoscopie. Bineînțeles, toată aparatura și instrumentele folosite pentru un control sunt dezinfectate după fiecare pacient, dar acest lucru îl făceam oricum și înainte de această pandemie.

Nu sunteţi doar medic, ci şi antreprenor, având propria clinică. Care sunt cele mai mari greutăţi cu care v-aţi confruntat de-a lungul carierei?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Probleme apar mereu, în special din cauza faptului ca suntem o clinică privată și știm cu toții ce presupune antreprenoriatul în România. Însă trecând peste toate aceste piedici, noi suntem optimiști și ne străduim să creștem clinica noastră și să facem tot ce se poate și tot ce este nou în domeniul oftalmologiei.

Aveţi o vastă experienţă profesională, dar şi ştiinţifică, prin publicarea a numeroase cărţi, dar şi prin participarea la evenimente ştiinţifice. Cât de importantă este perfecţionarea continuă pentru un medic oftalmolog?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Perfecționarea continuă este foarte importantă. Mersul la congrese, documentarea permanentă și scrisul ajută enorm, poți afla noutăți din domeniu la care nu te așteptai vreodată. Dacă nu ești constant și activ, poți rămâne în urmă într-un timp foarte scurt. Totul se schimbă și se îmbunătățește cu o viteză foarte mare în acest domeniu al oftalmologiei. Și nu numai. Spre exemplu, orice participare a mea la un congres a fost un plus, mereu m-am întors acasă cu informații prețioase și tehnici noi de rezolvare a problemelor pacienților mei și pe care, bineînțeles, le-am pus în practică. Pentru mine și îndrumarea lucrărilor de licență ale studenților sau doctoranzilor reprezintă un avantaj. Prin entuziasmul lor, prin faptul că le citesc lucrările, aflu mereu lucruri noi și îmi păstrează vie dorința de dezvoltare continuă.

„Sfatul meu, pentru toți colegii medici oftalmologi, este ca tot timpul să citească, să scrie lucrări științifice, să participe la congrese, toate acestea sunt doar în beneficiul și dezvoltarea lor, ca profesioniști.”

Există vreun caz care să vă fi impresionat în mod deosebit. Care este acela?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Recent am avut un caz cu o pacientă de 45 de ani, care avea o afecțiune destul de păcătoasă – sindrom Langdon Down, care este o boală cromozomială. Acest pacient avea perforații la ambii ochi. Ambele cornee erau perforate. Nu știu exact de ce, probabil din cauza bolii, noaptea nu închidea bine ochii, iar corneea rămânea descoperită și astfel a ulcerat și perforat. Unul din ochi era perforat de ceva timp cu un leucom cornean aderent și cataractă deja avansată, albă, complicată. Celălalt ochi avea o perforație recentă și cu un început de cataractă. Nu mai vedea aproape nimic. Am riscat foarte mult, am operat fără anestezie generală, de 4 ori până în acest moment. Am acoperit cu ceva perforațiile, am operat cataracta de la ochiul prim și în acest moment pacientul este bine. Din păcate, pentru a putea duce o viață normală, din punct de vedere oftalmologic, ar trebui făcut un transplant de cornee, însă acest lucru este destul de dificil în țara noastră.

Aveţi un sfat pentru viitorii medici oftalmologi? Care sunt calităţile care le pot asigura succesul?

Prof. univ. dr. Adriana Stănilă: Sfătuiesc studenții la medicină, rezidenții și doctoranzii, ca viitori medici oftalmologi, să fie atenți și atașați de pacienți, să țină mereu cont de suportul științific în orice act practic pe care îl desfășoară, să citească mult pentru a avea o educație medicală foarte bine pusă la punct. Cu pacienții în vârstă și cu copiii este foarte greu de lucrat, de aceea trebuie să aibă multă răbdare și înțelegere. Dacă au ales acest drum al medicinei, să se comporte ca niște profesioniști adevărați.

Cuvinte-cheie: , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate