In memoriam Epifanie Cozarescu

Lucrarea promisa de anul trecut, Creatori de muzee si colectii muzeale de istoria farmaciei în Romania si relatii internationale – Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu la 95 ani (Autori Ana Carata, Emilia Stancu si colaboratori), este sub tipar si va fi disponibila la sfarsitul acestei luni.
Am început sa scriu aceasta lucrare în ianuarie 2009, ca un omagiu adus dascalului meu în domeniile Organizarii farmaceutice si Istoriei farmaciei, cu ocazia împlinirii varstei de 95 ani, Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu, (7 ianuarie 1914, Perivoli, Grecia, 30 mai 2009, Montréal, Canada).

Lucrarea se adreseaza iubitorilor de istoria medicinei si farmaciei (studenti, profesionisti, cercetatori). Cuprinde 8 biografii de creatori de colectii muzeale si muzee de istoria medicinei si farmaciei si este redactata în trei parti, astfel:
I. Personalitatea Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu. Organizator, Cercetator, Parintele Colectiei de Istoria Farmaciei a Facultatii de Farmacie din Bucuresti;
II. Preocupari pentru un muzeu al farmaciei în Romania – Carol Davila (1828-1884), Iuliu Orient (1869-1940), Aurel Scurtu (1875/77-1948/45), Victor Gomoiu (1882-1960), Valeriu-Lucian Bologa (1892-1971), Epifanie Cozarescu (24.01.1914-04.03.2010), Constantin Iugulescu (1924-2006);
III. Patrimoniu farmaceutic istoric. Colectii muzeale si muzee de istoria farmaciei;
III.1. Colectii, Muzee si Farmacii Istorice în Romania;
III.2 Farmacie si Arta. Marturii despre patrimoniul farmaceutic istoric. Relatii internationale.

In memoriam Epifanie Cozarescu (24.01.1914-04.03.2010), creatorul muzeului medico-farmaco-istoric al spitalului din Roman

Cunoscut în comunitatea medico-farmaco-istoricilor din Romania, doctorul Epifanie Cozarescu se înscrie între creatorii de colectii si muzee de istoria medicinei si farmaciei. La venerabila varsta de 95 ani a fost omagiat într-o sesiune de comunicari stiintifice la Societatea Romana de Istoria Medicinei, în anul 2009. Cu aceasta ocazie a fost prezentata cartea sa Paramedicalia – Proza scurta paramedicala si de alte origini cu nuanta literar istorica, din care selectam cateva date biografice si date istorice privind Muzeul Medico-Farmaco-Istoric al Spitalului din Roman.
Epifanie Cozarescu s-a nascut la Cernauti, în istorica zi de 24 ianuarie 1914 („unde Tetina mi-a fost nanas, Prutul m-a scaldat în valuri”), într-o comunitate de romani, nemti, poleci (polonezi n.n.), ruteni (ucrainieni), evrei, „fara sa stim ura de clasa ce-i”. Studii: universitare – în 1934 se înscrie (fara concurs, avand nota 10 la bacalaureat) la Facultatea de Medicina din Iasi; în timpul studiilor universitare promoveaza prin concurs externatul, astfel ca, din anul III, este student extern la Spitalul Sfantul Spiridon, iar în anul IV, student intern la Spitalul de Chirurgie si Neurochirurgie „Caritatea” din Iasi; Functii: 1941 – doctor în stiinte medicale, cu teza intitulata „Leziuni medulare si ranile de coloana vertebrala”, cu subiect din chirurgia si neurochirurgia de razboi (fiind mobilizat odata cu spitalul unde a fost încadrat). Activitatea în cadrul armatei romane: dupa sustinerea tezei de doctorat, a absolvit un „curs scurt de razboi”, de doua luni, la Scoala Medico-Militara din Bucuresti; medic de Plasa (unitate administrativ-teritoriala), activ la Cubei (Sudul Basarabiei) si Saveni (Dorohoi, Botosani) în combaterea epidemiei de tifos exantematic; medic de regiment, 1944, pe frontul din Moldova; prizonier de razboi alaturi de 150 000 de romani; evadeaza din convoi „prin foc de mitraliera” si revine la Saveni, unde duce mai departe lupta împotriva tifosului exantematic, febrei recurente si tularemiei. Seceta îngrozitoare din 1946-1947 a favorizat extinderea epidemiilor. Medicul Epifanie Cozarescu a contactat si el boala infectioasa, o forma de gravitate medie, fiind îngrijit de subchirurgul spitalului, mos Ionica Branzei. Pe data de 1 martie 1949 accepta domiciliu fortat la Roman, fara drept de încadrare în munca. Urmeaza doi ani de somaj, dupa care obtine o încadrare la o circumscriptie sanitara din apropierea orasului, iar dupa un an este adus în oras ca medic de policlinica. Dupa reorganizarea retelei sanitare, este încadrat la Spitalul „Precista Mare” din Roman, unde a lucrat pana la varsta pensionarii, 65 de ani, în 1979. Studii postuniversitare: 1967-1968 – specializare Boli interne, Clinica a III-a medicala, Institutul de Medicina si Farmacie din Cluj si, concomitent, urmeaza cursuri de specializare în Istoria Medicinei, cu profesorul Valeriu Lucian Bologa (1892-1971). Continua specializarea în 1976 la Clinica a I-a Medicala, profesor C. Negoita, la acelasi institut din Cluj.
Epifanie Cozarescu, creatorul Muzeului Medico-Farmaco-Istoric al spitalului din Roman – Întrebari si Raspunsuri
Dupa cum însusi autorul afirma, „muzeul spitalului a fost înjghebat fara o asemenea intentie prealabila”. Noi deducem ca etapele de specializare parcurse l-au determinat sa se aplece cu multa grija si pasiune spre istoria medicinei si farmaciei. În 1972, autoritatile judetene (Piatra-Neamt) si locale (Roman) au sarbatorit centenarul spitalului, orientandu-se în timp dupa inscriptia de pe frontonul maiestuoasei cladiri: „Ospitalul Precista Mare 1872” (noul edificiu, dupa ce spitalul functionase în doua cladiri precedente). Redam cuvintele autorului, ca un îndreptar si îndemn pentru tinerii care ar dori sa ofere ceva în aceste domenii (istoria medicinei si farmaciei), dar nu stiu cum sa înceapa: Lumea stia ca Spitalul „Precista Mare” din Roman a fost odinioara al Epitropiei „Sfantul Spiridon” din Iasi, dar….de cand si în ce conditii? Se banuia ca va fi sarbatorit la o data anume, dar…la cati ani? Atunci m-am apucat de studii arhivistice prin Iasi, Bucuresti, Pitesti, Bacau, Botosani, pe la Arhivele Statului, oriunde banuiam ca voi gasi documente trimise la pastrare. La Cluj am descoperit într-o veche revista medicala, doua articole privitoare la starea de functionare a Spitalului „Precista Mare”, la 20 de ani de la inaugurarea în 1872 a noului si grandiosului edificiu. Cu multa dificultate am descoperit un inventar, Katagrafie a Spiteriei sale, fondata în 1798. Deci, o atestare!”. În cartea sa, dr. Epifanie Cozarescu spune: Amplasat initial în turnul-clopotnita ce strajuia odinioara intrarea în incinta institutiei (…), apoi în 1973 în loja portarului de langa turn (…), iar în 1989 în noua cladire a spitalului (…), muzeul se prezenta ca o expozitie complexa, alcatuita din mai multe fonduri.
Prof. Dr. Farm. Ana Carata, Presedinte SRIF

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate