Managementul nutrițional al dislipidemiilor: reducerea riscurilor cardiovasculare (Partea I)

Reducerea excesului ponderal

Excesul ponderal este adesea asociat cu dislipidemiile, dar sunt și cazuri de persoane slabe care prezintă LDL-colesterol crescut, acestea având un metabolism accelerat, dar compensat de o dietă nesănătoasă. O atenție sporită trebuie acordată acestor persoane când vine vorba de intervențiile nutriționale pentru scăderea lipidelor plasmatice, deoarece tind să fie mai rezistente la recomandările de limitare a anumitor alimente prin faptul că oricum nu se îngrașă. Mai mult, aceste persoane doresc, de obicei, să se îngrașe apelând la alimente nesănătoase (junk-food, fast-food, dulciuri, grăsimi animale, pizza, paste cu sosuri grase etc.).

Persoanele cu exces ponderal sunt mai motivate să adopte recomandări de îmbunătățire a dietei nu doar pentru reducerea nivelurilor de lipide plasmatice (care nici nu se văd, nici nu dor), cât și pentru îmbunătățirea aspectului fizic și stimei de sine. Scăderea în greutate, pe lângă mecanismele fiziologice de reducere a riscului de boli cardiovasculare, poate contribui la reducerea riscului de patologie cardiovasculară și prin reducerea stresului social cauzat de aspectul fizic.

În primă fază se va urmări un target al IMC-ului care să situeze pacientul în limitele normale de 20-25 kg/m2. O reducere mai mică de 20 kg/m2 nu s-a dovedit a avea efecte în plus asupra riscului cardiovascular sau îmbunătățirii profilului lipidic. Aceste targeturi se vor personaliza ulterior în funcție de vârsta pacientului și alte componente ale stilului de viață. Pentru mulți dintre pacienții sub 60 de ani, un IMC de 21-23 kg/m2 îi situează în limitele de greutate ideală (un target de tratament superior greutății normale).

Pe lângă IMC, trebuie luată în considerare și adipozitatea abdominală care se poate indentifica și la indivizii cu IMC normal. O circumferință mai mare de 80 cm la femei și 94 cm la bărbați indică prezența obezității centrale (abdominale). Și în cazurile de adipozitate abdominală neînsoțite de IMC > 25 kg/m2 se va interveni dietetic, dar mai ales prin activitate fizică pentru o reducere localizată în țesutul adipos.

O metaanaliză a 70 [7] de studii susține că o reducere în masa corporală prin dietă duce la o scădere semnificativă a colesterolului total, LDL-colesterolului și trigliceridelor. Mai mult, cu fiecare kilogram pierdut se asociază o creștere cu 0,009 mmol/L pentru cei stabilizați la o greutate normală și cu 0,007 mmol/L la cei încă în proces de pierdere în greutate [7].

O reducere a greutății corporale cu 5-10% are efecte benefice asupra profilului lipidic și riscului cardiovascular. O scădere în greutate de cel puțin 5-10% poate fi obținută prin reducerea aportului caloric cu 300-500 kcal pe zi. Această reducere modestă în aportul caloric poate fi obținută fără mare efort prin respectarea celorlalte recomandări dietetice care se impun la pacienții cu dislipidemii, cum ar fi: reducerea grăsimilor saturate, reducerea glucidelor simple, creșterea consumului de fibre, reducerea sau eliminarea consumului de acool. Este mai bine ca reducerea în greutate să se facă progresiv pentru a nu mobiliza o cantitate prea mare de trigliceride din țesutul adipos într-o perioadă scurtă de timp. Cu toate acestea, acest deficit trebuie raportat la consumul energetic care va fi constant reevaluat pe măsură ce pacientul scade în greutate, în acest fel se poate păstra un deficit energetic constant față de cheltuielile energetice zilnice până la atingerea greutății normale.

Modificarea conținutului lipidic al dietei

Pe lângă furnizarea unei cantități mari de energie, lipidele au și alte funcții importante în organismul uman (transportori ai vitaminelor liposolubile, componente ale membranelor celulare, importante în dezvoltarea sistemului nervos, participarea la sinteza hormonilor steroizi) [8]. Având toate aceste funcții importante în organism nu este recomandat să se urmeze diete foarte restrictive în grăsimi, chiar dacă pacientul prezintă anormalități ale lipidelor plasmatice. Studiile și ghidurile de prevenție și tratament recomandă modificări atât cantitative cât și calitative în aportul de lipide pacienților cu dislipidemii, dar susțin că este mai importantă calitatea nutriționala a grăsimilor consumate decât cantitatea.

Conform recomandările nutriționale pentru o alimentație sănătoasă, lipidele trebuie să reprezinte 30% din necesarul energetic zilnic cu următoarea repartiție în funcție de tipul de acizi grași conținuți [8]:

  • mai puțin de 10% acizi grași saturați;
  • mai puțin de 1% acizi grași trans;
  • 10% acizi grași mononesaturați;
  • 10% acizi grași polinesaturați de tipul cis (Omega-6 și Omega-3).

În cazul pacienților cu dislipidemie se recomandă o atenție deosebită asupra consumului de acizi grași saturați, acizi grași trans și colesterol alimentar.

Corpul uman produce cantitatea necesară de colesterol, fără a fi nevoie să completăm cu un aport extern. Cu toate acestea nu poate fi exclus în totalitate din alimentație. Cu cât dieta conține o cantitate mai mare de grăsimi saturate, grăsimi trans și colesterol alimentar, cu atât se va produce o cantitate mai mare de LDL-colesterol în organism [9]. Prin comparație cu acizii grași saturați, colesterolul alimentar are un impact mai mic asupra LDL-colesterolului, tocmai de aceea recomandările nutriționale au în primul rând ca obiectiv reducerea aportului de grăsimi saturate, care va atrage după sine și o reducere în colesterolul alimentar consumat zilnic [10]. Pacienților cu dislipidemii li se va face recomandarea de limitare a colesterolului alimentar la mai puțin de 200 mg pe zi [6].

În ceea ce privește grăsimile saturate, pentru tratamentul dislipidemiilor în vederea reducerii riscului cardiovascular se recomandă limitarea aportului în alimentația zilnică la < 7% din necesarul energetic și înlocuirea cu acizi grași nesaturați [6]. Doar prin reducerea aportului de acizi grași saturați cu 1% din necesarul energetic se poate observa o reducere a LDL-colesterolului cu 2 mg/dL [5] și o reducere a riscului cardiovascular de 2-3% [2]. Pentru o persoană cu un necesar energetic zilnic de 2000 kcal, 1% înseamnă 20 kcal, care se traduc în ~2 g de grăsimi saturate. Grăsimile saturate pot fi reduse prin următoarele schimbări în alimentație:

  • reducerea consumului de carne și alegerea cărnii slabe;
  • alegerea lactatelor degresate (lapte, iaurturi, brânzeturi proaspete degresate) în detrimentul lactatelor integrale;
  • eliminarea brânzeturilor grase, a untului și a smântânii;
  • limitarea consumului de ouă la 2-3 pe săptămână;
  • limitarea consumului de alimente procesate care conțin grăsimi vegetale de palmier și cocos care au un profil lipidic preponderent saturat.

Grasimile trans au un dublu efect negativ asupra colesterolului total, crescând LDL-colesterolul și scăzând HDL-colesterolul. Grăsimile saturate prin comparație cu grăsimile trans nu afectează nivelul de HDL-colesterol. Grăsimile trans se găsesc și în mod natural în carnea de vită, carnea de miel și produsele lactate, dar problemele de aport excesiv în alimentație le impun grăsimile trans provenite din procesul industrial de hidrogenare parțială. Toate alimentele procesate care declară pe etichetă prezența grăsimilor vegetale parțial hidrogenate conțin cantități de acizi grași trans mai mari de 2% din grăsimile totale. Produsele de patiserie, sosurile din comerț, alimentele prăjite, biscuiții, cremele, prăjiturile sunt alimente care conțin cantități mari de acizi grași trans și trebuie evitate de persoanele cu dislipidemii.

În afară de intervențiile nutriționale care privesc reducerea aportului de grăsimi saturate, grăsimi trans și colesterol, se recomandă încurajarea consumului de grăsimi mononesaturare (ulei de măsline, arahide, avocado), polinesaturate Omega-6 și Omega-3 (pește gras oceanic, ulei din semințe de in, nuci). Grăsimile mononesaturate au efecte evidente în reducerea colesterolului LDL și a trigliceridelor și aproape niciun efect asupra HDL-colesterolului. Acizii grași Omega-3 au efecte benefice în reducerea trigliceridelor, dar trebuie consumați în cantități mai mari față de cele furnizate în mod natural prin dietă, chiar dacă această dietă conține pește gras și surse vegetale de Omega-3. În general, se recomandă între 1 și 3 g de Omega-3 pe zi din suplimente sau alimente [11]. Există studii care indică un efect mai pronunțat asupra reducerii trigliceridelor la doze de ~4 g pe zi, dar se pare că dozele mai mari au și un efect advers de creștere a colesterolului LDL [11,12].

Alți factori nutriționali cu influențe benefice în controlul dislipidemiilor în vederea reducerii riscului cardiovascular vor fi abordați în partea a II-a a acestui articol cu publicare în numărul următor al Revistei Galenus.

Concluzii

Având în vedere rata mult crescută a mortalității de cauză cardiovasculară în România comparativ cu restul Europei, măsurile nutriționale trebuie inițiate preventiv pentru reducerea riscului patologiei cardiovasculare. Dislipidemiile sunt unul dintre factorii secundari ai bolilor cardiovasculare care pot fi controlați cu rezultate bune prin terapia nutrițională, chiar și fără intervenție medicamentoasă. Principalele elemente din dieta care impactează LDL-colesterolul sunt grăsimile saturate și acizi grași trans. Alături de recomandările de limitare a acestor componenți dietetici se va avea în vedere reducerea excesului ponderal, renunțarea la fumat, creșterea nivelului de activitate fizică. De asemenea sunt recunoscute efecte pozitive asupra regresiei dislipidemiilor și prin modularea aportului de fibre alimentare, carbohidrați digerabili, fitosteroli, acizi grași Omega-3.

Referințe bibliografice:

  1. Wilkins E, Wilson L, Wickramasinghe K, Bhatnagar P, Leal J, Luengo-Fernandez R, Burns R, Rayner M, Townsend N(2017). European Cardiovascular Disease Statistics 2017. European Heart Network, Brussels.
  2. Massimo F Piepoli et al., 2016 European Guidelines on cardiovascular disease prevention in clinical practice: The Sixth Joint Task Force of the European Society of Cardiology and Other Societies on Cardiovascular Disease Prevention in Clinical Practice (constituted by representatives of 10 societies and by invited experts), Developed with the special contribution of the European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR), European Heart Journal, Volume 37, Issue 29, 1 August 2016, Pages 2315–2381, https://doi.org/10.1093/eurheartj/ehw106.
  3. Botezat, C. Cîrtog, G. Ghenea, D. Pîrvu. Buletin Informativ: Cauzele de deces în România (anul 2015 comparativ cu 2014). București: Institutul Național De Sănătate Publică; 2016.
  4. American Heart Association. How To Get Your Cholesterol Tested. http://www.heart.org/HEARTORG/Conditions/Cholesterol/HowToGetYourCholesterolTested/How-To-Get-Your-Cholesterol-Tested_UCM_305595_Article.jsp#.WoLTHehuY2x (accessed februarie 2018).
  5. Alberico L Catapano et al., 2016 ESC/EAS Guidelines for the Management of Dyslipidaemias, European Heart Journal, Volume 37, Issue 39, 14 October 2016, Pages 2999–3058, https://doi.org/10.1093/eurheartj/ehw272.
  6. Paul S. Jellinger et al.. AMERICAN ASSOCIATION OF CLINICAL ENDOCRINOLOGISTS AND. ENDOCRINE PRACTICE 2017; 23(2): https://www.aace.com/files/lipid-guidelines.pdf.
  7. Dattilo AM, Kris-Etherton PM; Effects of weight reduction on blood lipids and lipoproteins: a meta-analysis.. American Journal of Clinica Nutrition 1992; 56(2): .https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1386186#.
  8. Mariana Graur. Ghid pentru Alimentație Sănătoasă – sfaturi petru populație, 2 ed. Iași: Editura „Grigore T. Popa”; 2014.
  9. American Heart Association. The Skinny on Fats. http://www.heart.org/HEARTORG/Conditions/Cholesterol/PreventionTreatmentofHighCholesterol/The-Skinny-on-Fats_UCM_305628_Article.jsp#.WoLXO-huY2x.
  10. Mensink RP, Zock PL, Kester AD, Katan MB.. Effects of dietary fatty acids and carbohydrates on the ratio of serum total to HDL cholesterol and on serum lipids and apolipoproteins: a meta-analysis of 60 controlled trials.. American Journal of Clinical Nutrition 2003; 77(5):https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12716665.
  11. MAGGIE B. COVINGTON. Omega-3 Fatty Acids. https://www.aafp.org/afp/2004/0701/p133.html#afp20040701p133-b15.
  12. Skulas-Ray AC et al.. Dose-response effects of Omega-3 fatty acids on triglycerides, inflammation, and endothelial function in healthy persons with moderate hypertriglyceridemia. The American Journal of Clinical Nutritio 2010; 93(2): .https://doi.org/10.3945/ajcn.110.003871.

nutriționist – dietetician
specialist în nutriție sportivă, nutriționist F.R. Rugby

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate