DR. FLORIAN BERGHEA: ”Jumatate din tarile Africane aloca mai multi bani pentru sanatate decat Romania”

Florian Berghea

Dr. Florian Berghea, medic primar reumatologie la Spitalul Clinic Sf. Maria, doctor in medicina, este unul dintre putinii specialisti in economie medicala (calificare obtinuta la Universitatea din Aberdeen, Marea Britanie) pe care ii avem in Romania si care poate emite o parere avizata asupra situatiei sistemului medical din tara noastra. Asa ca am stat de vorba cu dr. Florian Berghea despre cum Ministerul Sanatatii ar putea folosi in mod eficient fondurile alocate sistemului sanitar, dar si despre rezultatele extraordinare care au fost obtinute in tratamentul bolilor reumatismale cu ajutorul terapiilor biologice si de ce este nevoie ca pacientii sa primeasca acces la aceste terapii cat mai repede.

 

 

GALENUS:   Spuneti-ne cateva cuvinte va rugam despre inceputul carierei dumneavoastra…

Inceputul a fost deopotriva promitator dar si dezamagitor. Promitator pentru ca fac parte din generatia care a beneficiat de unul dintre cele mai mediatizate examene de rezidentiat. Examenul era relativ nou introdus in Romania si toti munceam pe rupte in ultimul an de facultate pentru a prinde un loc cat mai sus care sa ne ofere libertatea de a ne alege dintre mai multe specialitati. In anul respectiv, dupa anuntarea rezultatelor, s-a constatat ca acestea sfideaza orice statistica normala existand foarte mari suspiciuni de frauda. Intr-un gest fara precedent examenul unei intregi generatii s-a anulat si s-a sustinut unul nou. Acest suflu de corectitudine a fost perceput extrem de promitator de mai toti dintre noi. Odata aleasa specialitatea si locul de desfasurare a rezidentiatului, alesesem Clujul, a trebuit sa dau piept cu prima dezamagire: in gara din Cluj mi-am cumparat un ziar de anunturi de publicitate ocazie cu care am constatat ca intreg salariul meu si al sotiei mele (si ea medic rezident) nu ne ajungea nici macar pentru o chirie modesta. Evident ca in aceeasi zi am facut actele pentru transferul la Bucuresti unde urma sa continuam sa stam la parinti. Anii care au urmat au fost mai duri decat ma asteptasem – salariul mizerabil si raspunderea uriasa in fata pacientilor faceau o combinatie aproape letala. Salariul era in jur de 35 de dolari si, din cauza inflatiei, ajungea uneori si sub 30. De aceea, cand am primit o bursa in Olanda de aproximativ 1600 dolari pe luna mi s-a parut ca am ajuns in rai…

G: De ce v-ati intros sa profesati in Romania si de ce ati optat pentru Spitalul Sf. Maria?

Olanda a fost o experienta incredibila din toate punctele de vedere: de la stilul de munca la modul de ierarhizare a valorilor. Venit dintr-o tara in care cuvantul „tranzitie” ajunsese sa fie explicatia a tot ce nu mergea bine (si din pacate o multime de lucruri nu mergeau bine atunci si multe au ramas in aceeasi directie si acum), Olanda veanea cu oferta unui sistem care functiona ceas fara a cere la fiecare luna interventia „salvatoare” a vreunui prim- ministru pentru ca sistemul sa nu se blocheze. Totul era atat de bine organizat, corect si mai ales orientat spre eficienta si economie incat e usor de inteles de ce puteai prefera sa fii o rotita in acel sistem complet predictibil  ce iti aducea linistea necesara dupa lupta de acasa. Pe de alta parte, in Romania atunci (dar chiar si acum) era loc de construit de la zero, loc unde iti puteai folosi imaginatia, puteai lupta si in final puteai face pentru societate sau numai pentru un pacient lucruri ce nu se mai facusera inainte – asta m-a adus inapoi. Sfanta Maria? Plecasem de aici si lasasem aici oameni deosebiti – de ce sa nu ma fi intors tot aici?!

G: Ce v-a determinat sa alegeti reumatologia? Stim ca in Romania este o specialitate relativ tanara si avem destul de putini medici reumatologi…

Am ales reumatologia in felul in care astazi le explic studentilor mei sa nu faca. De fapt a contat foarte mult cum fuseseram tratati ca si studenti la modulul de reumatologie. Modulul respectiv in facultate a fost unul dintre cele mai frumos predate astfel incat ne-am indragostit de aceasta materie. Realitatea ulterioara ne-a aratat ca aveam ca si student prea putine informatii despre ce urma sa fiu ca si medic. Nu stiam cati medici reumatologi erau si nici care pot fi partile frumoase si cele mai dure ale acestei specialitati…Iar atunci, desi nu e asa de mult in urma, reumatologia avea reale dificultati in a trata acceptabil unele boli cu potential mutilant.

G: Spuneati in cadrul unei conferinte ca in Romania avem foarte putini specialisti in economie medicala. Din ce cauza se intampla acest lucru in opinia dumneavoastra, in conditiile in care sistemul medical romanesc este departe de a functiona bine si ar avea mare nevoie de astfel de specialisti?

Din pacate atat sistemul medical cat si cadrul juridic din Romania sunt departe de a fi predictibile. Aici includem deciziile economice in medicina. Adaugam la aceasta actiunile de … hai sa le spunem lobby, care sunt o rana in orice domeniu in care politicul local vine sa se interpuna, lobby care nu are nimic de a face cu deciziile fundamentate economic si intelegem de ce un specialist in economie medicala ajunge sa se simta inutil. E greu sa vezi cum ceea ce demonstrezi matematic este daramat din vorbe. Si daca educatia este suficient de inalta, optiunea de a pleca la OMS sau in alta structura in care poti sa-ti faci corect si complet treaba ca specialist in HE apare evidenta. Nu mai vorbim de partea materiala…

G: Stim cu totii ca nu sunt suficienti bani pentru sistemul sanitar din Romania. Ce s-ar putea face totusi ca acesti bani, foarte putini, sa fie folositi cat mai eficient?

In primul rand trebuie sa constientizam, cu totii, cat de putini sunt. Cand spunem ca suntem pe ultimul loc in Europa aproape ca se intelege ca suntem cei mai saraci dintre cei bogati. Dar nu e nici macar asa: jumatate din tarile Africane aloca mai multi bani pentru sanatate decat Romania. Deci suntem saraci. Atunci trebuie sa prioritizam – ce vrem? Ce ne trebuie imediat? Unde vrem sa ajungem? Pana la acest moment nu am informatii ca se stie clar care este optiunea sociala a romanilor in materie de prioritati de sanatate: ce e mai important – transplantul cardiac sau oncopediatria? Lipsa prioritatilor permite fiecarei echipe de politiceni ajunsa la putere sa „descopere” noi prioritati… si tot timpul mergem in alta si alta directie. In al doilea rand trebuie sa constientizam ca medicina nu e totuna cu ziua armatei: nu are importanta cat de mica e portia de fasole batuta, daca e gratis atunci suntem multumiti. Romanul trebuie sa inteleaga ca nu-i totuna sa te consulte un medic care depinde de parinti sa-si cumpere o carte sau unul care poate accesa liber orice revista medicala; sau ca nu-i o fericire sa te internezi cata vreme spitalul in care lucrezi are grave probleme de dotare. Dupa ce prioritizam trebuie sa vedem ce putem si ce nu: pachetul minim de servicii ar trebui sa spuna asta – cat putem cumpara din banii pentru sanatate. Daca nu va fi plin cu promisiuni imposibil de onorat in modul corect (si nu am fi prima tara care ar face asta) acest pachet ar pune mai multa ordine in sistemul sanitar. Si poate cel mai important, trebuie sa ierarhizam corect furnizorii de servicii de sanatate – exista unitati de top si unitati care abia isi pot sustine numele: este anormal sa avem alocatii si asteptari similare in ambele cazuri.

G: Pleaca toate problemele sistemului sanitar de la varf sau putem vorbi si de un management defectuos si de o proasta gestionare a fondurilor in multe dintre spitalele romanesti?

Eu v-as intreba altfel: sunt romanii capabili sa aiba initiative si sa puna in practica proiecte pornite de jos in sus sau mai degraba asteapta sa vina de sus si indicatiile si regulile si recompensele sau chiar pedepsele? Trebuie sa intelegem realitatea si sa nu asteptam ceea ce e improbabil sa se intample…

G: Actualizarea listei medicamentelor compensate si gratuite este cel mai discutat subiect al momentului, s-au iscat multe controverse pe aceasta tema pentru ca nu exista banii necesari ca noile terapii,  de care bolnavii au foarte mare nevoie, sa fie introduse. Suntem intr-un blocaj, ce iesire vedeti din aceasta situatie?

Din nou va invit sa fim realisti: bani suficienti nu vor exista niciodata. Decizia de a compensa sau nu este strict politica. Da, trebuie sa se bazeze pe evaluari corecte, economice, dar penuria ne spune ca trebuie sa decizi politic ce grupe de pacienti poti ajuta si ce nu poti. Dar trebuie sa decizi. Poti asigura acces tuturor la orice? Nu. Poti selecta numai pacientii cu anumite boli si sa-i ignori pe ceilalti? Nu, deoarece sistemul nostru de sanatate se bazeaza pe solidaritatea sociala. Atunci trebuie sa oferi tuturor sansa de a avea acces la un tratament cat mai apropiat de cel ideal. Si pui bariere de acces pentru cei mai putin suferinzi pentru a da o sansa celor mai suferinzi. In momentul de fata nici cei din urma nu beneficiaza de produsele novatoare. Si nu e normal. Solutii ar fi…se tot vorbeste de solutiile de impartire a riscului: producatoarul garanteaza returnarea banilor daca produsul nu da rezultate. Din pacate nici cadrul legislativ nu reuseste sa ne permita acest lucru. Oricum, situatia trebuie deblocata! Situatia este asemanatoare celei de pe Titanic: nu sunt destule resurse de salvare, nu sunt destule barci pentru cati ar avea nevoie de ele – sa decidem sa nu mai lansam la apa nici o barca?!!!

G: Vorbeati despre problemele care ar putea aparea daca statul ar opri investitiile in terapiile noi si nu s-ar mai folosi de cunostintele specialistilor din sanatate, spuneti-ne mai multe despre acest ”cost al economisirii” cum il numeati…

Simplu: medicina inseamna una dintre cele mai complexe si indelungate investitii in educatie. Cunostintele medicale se schimba si se aduna cu repeziciune. Ca si medic trebuie sa inveti si apoi sa practici. Asa se face un medic bun. A bloca accesul la noutate inseamna a condamna medicul la inapoiere. Experienta cu tehnologiile noi se castiga in timp. Blocarea accesului la acestea inseamna acumularea unor datorii de educatie de catre medic. Ele nu se sterg chiar daca maine se deblocheaza accesul.

G: Ce presupun terapiile biologice folosite in bolile reumatismale si ce rezultate au avut pana in prezent?

Trebuie spus de la inceput: terapiile biologice in reumatologie au schimbat total prognosticul deformant si cel vital in cazul pacientilor respectivi. Ceea ce era regula acum 15 ani in termen de distructie articulara astazi este aproape numai un fenomen exceptional intalnit. Am reusit sa dezvoltam metode de „comunicare” cu celulele implicate in bolile reumatismale astfel incat acestea sa „raspunda” la tentativele noastre de a le influenta activitatea. Cam aceasta este esenta terapiilor biologice in reumatologie.

G: Stim ca s-a reusit crearea Registrului pacientilor care au nevoie de terapie biologica in reumatologie,ce ne puteti spune despre acest registru?

Informatia este putin incorecta: registrul este al pacientilor ce primesc terapie biologica in reumatologie. Actiunea se incadreaza intr-un context mai larg: pe de o parte se doreste urmarirea atenta a acestor pacienti – din punct de vedere al sigurantei mai ales – iar pe de alta parte se cauta o modalitate de a fluidiza accesul la terapiile biologice prin transformarea unor proceduri birocratice in decizii informatizate. Registrul nostru este ambitios: isi propune sa urmareasca 100% din pacientii in cauza  – cel mai mare procentaj comparativ cu alte tari europene. Insa eforturile de a-l continua zi de zi sunt foarte mari. Pe de alta parte registrul nostru a reusit un lucru foarte important: a permis accesul la terapiile biologice si in judetele in care barierele birocratice ale autoritatilor locale obstructionau aprobarile dosarelor – acest fapt este cu adevarat deosebit!

G: Cu aproximatie, cat la suta dintre pacientii cu boli reumatismale nu mai raspund la tratamentele disponibile, care sunt cele mai problematice boli din acest punct de vedere si cati pacienti ati reusit sa tratati pana acum in Romania cu terapiile biologice?

Sincer nu stiu cifrele exacte dar evident ca intre cei ce ar putea beneficia de pe urma biologicelor si cei ce realmente primesc aceasta terapie este un mare decalaj. Dar asa este peste tot in lume: nu sunt bani pentru toate aceste situatii. Probabil la minister exista o situatie mai exacta.

G: Spuneati ca noile molecule sunt foarte eficiente in boli precum poliartrita reumatoida si spondilita achilozanta, este in prezent  lumea medicala mai aproape de cunoasterea cauzelor acestor afectiuni?

Cu siguranta da! Este incredibil sa traiesti intr-o vreme in care pacientii suferinzi de spondilita erau abonati la carja sau scaun cu rotile si brusc, cu noile tratamente, ei pot sa se miste absolut normal. Asta nu se poate descrie in cuvinte. Totusi unele mecanisme ale bolii ne scapa – nu intelegm pe deplin de ce chiar si terapiile biologice inceteaza sa mai functioneze la un moment dat. Generatiile mai noi de biologice aduc promisiuni mai mari, dar… ne intoarcem de unde am plecat: trebuie sa le punem la lucru!

G: De la ce a pornit ideea lansarii site-ului biosimilare.eu si ce isi propune acest proiect?

In spatele site-ului biosimilare.eu sta un grup de oameni, parte din pharma, parte din academie care incearca sa scoata la suprafata argumentatia pro sau contra produselor biosimilare. Nu incercam sa conturam o parere intr-o directie sau alta ci sa oferim argumentatie. Sunt bineveniti langa noi si cei ce cred in biosimilare dar si cei ce se indoiesc de acestea. Trebuie sa indeplineasca principala conditie: sa argumenteze valid opiniile exprimate. Desi biosimilarele au deja o istorie totusi faptul ca medicii din diverse specialitati nu prea comunica in mod organizat impiedica diseminarea expertizei vis-a-vis de acestea. Noi vrem sa aducem fata in fata argumentele corecte stiintific care sa permita unui medic sa acumuleze mai rapid o experienta in acest domeniu. Si astfel sa decida in folosul pacientului pentru ca noi credem ca singurul care poate decide in mod particular ce este mai bine pentru fiecare pacient este chiar medicul sau. Si nu o putem face decat impreuna cu colegii din pharma. Bucuria noastra este ca ne-au venit alaturi si oameni din administratie ceea ce creaza potentialul unui transfer de cunostinte mult mai facil catre zonele de decizie.

G: Este ceva ce nu v-am intrebat si doriti sa adaugati?

Cred ca trebuie sa ne bazam mai mult pe capacitatea noastra de judecata si sa luam mai des atitudine in problemele ce ne apar in viata profesionala. Sistemul medical este al tuturor medicilor si al tuturor pacientilor. Daca intelegem asta si ne comportam ca atare, daca atragem atentia asupra problemelor sau a erorilor atunci putem schimba, mai repede, lucrurile in bine.

 

 

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate