Alergie la praf: recunoașterea manifestărilor clinice

Alergia la praf, în special cel din locuințe, este una dintre cele mai frecvente patologii de natură alergologică, o cauză majoră a rinitei alergice perene și un factor declanșator important pentru astmul bronșic. Dincolo de percepția populară conform căreia „praful” în sine este responsabil, de fapt este degrabă vorba de alergenii proveniți în principal de la acarienii din praful de casă.

Alergia la praf definește un răspuns imun de hipersensibilitate de tip I, răspuns mediat de IgE, la antigenele inhalatorii persistente din mediul interior. Din perspectivă imunologică, am putea vorbi despre un model clasic de (hiper)sensibilizare inhalatorie, în care interacțiunea specifică dintre bariera epitelială, sistemul imun înnăscut și cel adaptativ duce la polarizarea răspunsului către profilul Th2, subpopulația de limfocite care coordonează răspunsul umoral de tip alergic.

Ce este alergia la praf și care sunt cauzele?

Alergia la praf este o boală alergică respiratorie determinată în principal de hipersensibilizarea la alergenii acarienilor din praful de casă (fecale și resturi de corp), mai degrabă decât la diferite particule anorganice de praf. Această reacție implică producerea de imunoglobuline E specifice proteinelor alergene provenite din acarieni, urmată de activarea mastocitelor și a bazofilelor la reexpunere, cu eliberare de histamină și alți mediatori proinflamatori.

Sensibilizarea apare frecvent în copilărie sau adolescență, majoritatea pacienților dezvoltând și simptome înaintea vârstei de 20 de ani. Distribuția pe vârste reflectă (1) atât particularitățile ce țin de maturizarea sistemului imunitar, cât și (2) expunerea precoce și constantă la alergenii din interior. Un rol central în alergia la praf îl au enzimele digestive ale acarienilor, în special fiind vorba de peptidaza-1, prezentă în tractul digestiv al acestora și eliminată ulterior în materialele fecale. Această enzimă este un alergen major și posedă activitate de cistein-protează, activitate care îi conferă capacitatea de a degrada, practic, structurile proteice ale barierei epiteliale.

Variantele principale ale acestui alergen includ Der p 1, provenit de la acarianul european numit Dermatophagoides pteronyssinus, Der f 1 de la Dermatophagoides farinae și Eur m 1 provenit de la Euroglyphus maynei. Aceste molecule alergene se găsesc în particulele fecale ale speciilor de acarieni. Un singur acarian, de exemplu, poate produce în jur de 20 de granule de fecale pe zi, fiecare granulă fiind învelită într-o membrană peritrofică. Dimensiunea acestor particule se poate compara cu cea a unei granule de polen, ceea ce le permite să rămână în suspensie, așadar să fie inhalate cu ușurință, ceea ce face ca alergia la praf să fie dificil de gestionat.

Pe lângă materiile fecale, o problemă pentru pacienții cu alergie la praf o reprezintă și așa-zisul exoschelet al acarienilor, care contribuie la încărcătura alergenică din aer. La inhalare, astfel de particule interacționează cu epiteliul respirator, crescând permeabilitatea barierei mucoase. De menționat că acarienii din praful de casă nu sunt paraziți și nu pătrund în piele. Se hrănesc mai ales cu celule epiteliale descuamate, provenite de la oameni și animale. Preferă în special medii calde și umede (în jur de 21°C și umiditate de aproximativ 70%). Din aceste motive, se dezvoltă mai ales în perne, saltele, lenjerii, covoare și tapițerii, care rețin umiditate.

Tabloul clinic al pacientului cu alergie la praf

Manifestările clinice asociate cu alergia la praf sunt consecința inflamației alergice cronice mai ales ale mucoasei nazale şi conjunctivale. Alergia la praful de casă determină tipic rinită alergică perenă, cu simptome prezente pe tot parcursul anului, dar accentuate în special pe timp de noapte și dimineața, la trezire. Această distribuție temporală reflectă în special concentrațiile crescute de acarieni din așternuturi și expunerea prelungită în timpul nopții la aceștia.

Strănutul repetat este unul dintre cele mai frecvente simptome pe care le acuză un pacient care se confruntă cu alergie la praf. Acesta reflectă iritarea constantă a receptorilor senzoriali nazali. Rinoreea apoasă rezultă din hipersecreția glandelor mucoase, care sunt stimulate permanent de mediatorii alergici suspendați în aerul inspirat. Congestia nazală se grefează pe vasodilatația și edemul mucoasei. Pruritul nazal, palatin sau faringian (senzația de mâncărime în gât) apare din cauza stimulării terminațiilor senzitive de către histamină.

Conjunctivita alergică se manifestă prin hiperemie conjunctivală, lăcrimare și prurit ocular. De asemenea, pacientul cu alergie la praf – în special dacă există o tendință atopică generalizată – se poate confrunta și cu prurit cutanat, reflectând o hiperreactivitate sistemică. Uneori, senzația de gât iritat și tusea cronică sunt agravate de picurarea postnazală (rinoreea posterioară, anterior denumită „sindromul picăturii postnazale”). Tusea poate apărea în acccese și, în mod obișnuit, este exacerbată de infecții virale respiratorii la pacienții cu alergie la praf.

Simptomele generale, precum letargia și starea generală de rău, sunt frecvent subraportate, puse pe seama altor cauze. Totuși, au un impact funcțional major asupra pacientului diagnosticat cu alergie la praf. Tulburările de somn apar ca urmare a obstrucției nazale, tusei deranjante sau ca urmare a wheezing-ului nocturn, conducând la somn fragmentat și fatigabilitate diurnă. Atunci când alergia la praf declanșează astmul bronșic, tabloul se extinde la nivelul căilor respiratorii inferioare.

Dispneea reflectă bronhoconstricția și inflamația bronșică la pacientul cu alergie la praf. Există și cazuri raportate în care pacienții se confruntă cu senzația de constricție toracică – aceasta se fundamentează pe creșterea rezistenței structurilor de conducere a aerului la fluxul aerian. Mai mult, wheezing-ul (expirator, în special) este expresia îngustării lumenului bronșic și, așadar, a turbulențelor fluxului de aer de-a lungul căilor respiratorii. Aceste manifestări la un pacient cu alergie la praf indică implicarea globală a arborelui respirator în procesul alergic.

Factorii de risc pentru alergia la praf includ vârsta mică, istoricul familial pozitiv de atopie și expunerea la niveluri crescute de acarieni. Există și fenomene de reactivitate încrucișată de care pot suferi persoanele cu alergie la praf. De exemplu, unele persoane sensibilizate la acarieni ar putea dezvolta reacții alergice la crustacee sau moluște, din cauza similitudinilor existente între tropomiozinele acestor organisme.

Tratamentul și managementul pacientului cu alergie la praf

Protocolul de tratament și management al pacientului cu alergie la praf se bazează pe trei piloni esențiali: (1) evitarea alergenilor, (2) tratament farmacologic și (3) imunoterapia specifică. Cea mai eficientă intervenție este prevenția primară – reducerea încărcăturii alergenilor din mediul interior. Deși eliminarea completă a acarienilor este imposibilă, severitatea simptomelor poate fi redusă dacă pacientul cu alergie la praf urmează anumite sfaturi în acest sens, cum ar fi:

• în dormitor, se vor utiliza huse impermeabile la alergeni pentru saltele și perne care ar putea limita contactul cu alergenii;
• lenjeria de pat se va spăla săptămânal la temperaturi înalte, pentru a distruge acarienii;
• vor fi îndepărtate covoarele și draperiile groase, care practic sunt „rezervoare de alergeni”;
• dacă este posibil, se vor folosi purificatoare de aer cu filtru HEPA, care elimină majoritatea particulelor fine aflate în suspensie;
• la nivelul întregii locuințe, se va menține o umiditate sub 45%, pentru a inhiba proliferarea acarienilor;
• se va aspira regulat cu echipamente care reduc acumularea de praf, deși, temporar, aspirarea poate aerosoliza acarienii;
• acaricidele chimice pot reduce populația de acarieni, dar efectele sunt limitate în timp și, în egală măsură, există preocupări privind siguranța folosirii lor.

Tratamentul medicamentos al pacientului cu alergie la praf au rol simptomatic. Spre exemplu, antihistaminicele reduc pruritul, strănutul și rinoreea. Corticosteroizii nazali reprezintă terapia antiinflamatoare de elecție la pacientul cu alergie la praf și rinită alergică moderat-severă. De asemenea, antagoniștii receptorilor pentru leucotriene sunt utili la pacienții cu alergie la praf și astm asociat. Cromoglicatul de sodiu stabilizează mastocitele, iar decongestionantele pot ajuta la ameliorarea temporară a obstrucției nazale.

Irigațiile nazale cu soluții saline contribuie la îndepărtarea mecanică a alergenilor de la nivelul nasului. Imunoterapia alergen-specifică pentru acarieni reprezintă singura intervenție capabilă, dar nu 100% eficientă, să modifice evoluția naturală a bolii pacientului cu alergie la praf. Astfel, se administrează controlat doze de antigen pentru a induce treptat toleranță imunologică. Însă, eficiența sa este variabilă, deși are potențialul de a ameliora simptomele de alergie la praf și de a reduce semnificativ riscul de progresie către astm.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Aggarwal P, Senthilkumaran S. Dust Mite Allergy. [Updated 2023 Aug 8]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560718/;
2. org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Overview: Dust mite allergies. [Updated 2023 Aug 17]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK447098/;
3. Johnson CA. House-dust allergy. Can Fam Physician. 1982 Apr;28:738-42. PMID: 21286201; PMCID: PMC2306545. Kink: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2306545/;
4. Liu Y, Zhao L, Wang J, Guo Y, Wang Y, Zhang L, Wu Z, Zhu M, Yang X, Xu P, Wu S, Gao Z, Sun JL. Serological analysis of allergic components of house dust mite provides more insight in epidemiological characteristics and clinical symptom development in North China. Front Immunol. 2023 Apr 27;14:1083755. doi: 10.3389/fimmu.2023.1083755. PMID: 37180108; PMCID: PMC10172571. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10172571/;
5. Thomas WR. House dust allergy and immunotherapy. Hum Vaccin Immunother. 2012 Oct;8(10):1469-78. doi: 10.4161/hv.20812. Epub 2012 Aug 16. PMID: 22894952; PMCID: PMC3660285. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3660285/;
6. van Boven FE, Braunstahl GJ, Arends LR, van Maaren MS, Bramer WM, van Wijk RG, de Jong NW. House dust mite allergen avoidance strategies for the treatment of allergic asthma: A hypothesis-generating meta-analysis. World Allergy Organ J. 2024 Jun 11;17(6):100919. doi: 10.1016/j.waojou.2024.100919. PMID: 38966606; PMCID: PMC11223119. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11223119/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată