Boala ghearelor de pisica sau infectia cu B. henselae

Boala ghearelor sau a zgarieturii de pisica este o boala infectioasa, in a carei etiologie cel mai frecvent este implicata Bartonella henselae. B. henselae este un bacil mic, gram negativ, aerob, cu crestere lenta. Boala poate fi produsa si de alte microorganisme cum ar fi alte bacterii din genul Bartonella (bacilliformis, quitania, elizabethae, vinsonii) sau Afipia felis (1, 3).

Boala ghearelor de pisica, epidemiologie

Boala a fost identificata in intreaga lume, dar incidenta pe plan international nu este cunoscuta. Incidenta in SUA a fost apreciata intre 6-9 cazuri la 100.000 de locuitori (2). Incidenta bolii este mai mare in zonele cu temperaturi si umiditate ridicate. Se intalneste mai frecvent la copii, mai mult de 50% din pacienti au sub 18 ani (4).

Infectia se produce in urma inocularii cutanate ca urmare a unei zgarieturi sau muscaturi de pisica, mai frecvent pui de pisica cu varsta sub 6 luni. Contactul cu pisicile a putut fi evidentiat la 90-95% din pacientii cu boala ghearelor de pisica (2).

Rezervorul zoonotic  pentru B. henselae este reprezentat de pisici. Boala la pisici are durata scurta si este asimptomatica. Puricii sunt considerati vectorii care transmit bacteria intre pisici. Foarte rar in transmiterea bolii au fost implicati caini sau maimute. Nu s-a evidentiat transmiterea interumana a infectiei si nici transmiterea de la tantari la om (1,2,4).

Aproximativ 70-90% din cazurile de boala apar toamna sau la inceputul iernii, posibil asociat cu cresterea numarului de pisoi si infestarea cu purici din timpul verii (1,4). Puii de pisica au un potential de a transmite bacteria de 15 ori mai mare decat pisicile adulte, pentru ca e mai probabil ca puii sa aiba bacteriemie cu B. henselae si sa zgarie. Oamenii care au fost muscati sau zgariati de pisoi au un risc de 27 de ori mai mare de a se fi infectat, iar posesorii de pisici care au cel putin un pisoi cu purici prezinta un risc de 29 de ori mai mare sa se infecteze decat cei care au pisici fara purici (4).

Fiziopatologie

B. henselae patrunde in organism prin locul leziunii provocate de pisica si invadeaza apoi organismul. Dupa inoculare, in 3-10 zile la locul leziunii apare papula primara. Dupa 2-3 saptamani apare adenopatia regionala, ce poate afecta unul sau mai multi ganglioni. Din punct de vedere histopatologic, atat in leziunea de inoculare, cat si in adenopatia regionala se intalneste acelasi aspect: zona de necroza centrala avasculara, inconjurata de limfocite, celule gigante si histiocite (2).

Boala ghearelor de pisica, tablou clinic

Cea mai importanta manifeastare a bolii e reprezentata de adenopatie, care, in cele mai multe cazuri, cuprinde un singur ganglion. Adenopatia poate fi asociata cu manifestari sistemice si poate asocia complicatii severe, mai ales in cazul bolnavilor imunocompromisi: febra (38-39˚C), anorexie, cefalee, splenomegalie, neuroretinita, afectari cutanate (angiomatoza nodulara, eritem nodos), artrita, osteomielita, pneumonie, encefalita, hepatita (2,3,5).

Adenopatia apare dupa 1-2 saptamani de la contactul infectant si afecteaza de cele mai multe ori prima sau a doua statie ganglionara care dreneaza locul de inoculare. Adenopatia este localizata, in ordinea frecventei, la nivel axilar, cervical, submandibular, preauricular, epitrohlean, femural sau inghinal. In 10-20% din cazuri apare afectarea mai multor sedii ganglionare. Ganglionii afectati sunt durerosi cu tegumentele supraiacente rosii, calde si indurate. Remisiunea adenopatiei variaza intre 4-6 saptamani, dar poate dura chiar si mai multe luni (2,3).

Sindromul oculoglandular Parinaud este cea mai frecventa complicatie oftalmologica, afecteaza aproximativ 5% din totalul pacientilor si apare dupa inocularea la nivelul mucoasei conjunctivale sau a pleoapei. Consta in conjunctivita granulomatoasa unilaterala acompaniata de limfadenita regionala , cel mai frecvent preauricular (2,3,5). Conjunctivita se remite in cateva saptamani, dar adenopatia poate persista cateva luni.

Complicatia cea mai severa si de temut a bolii este encefalita. Apare la 2-3% din pacienti, debuteaza brusc, la 1-6 saptamani de la aparitia adenopatiei, cu febra si convulsii (poate duce la status epilepticus sau coma). Cu toate acestea, vindecarea se face de cele mai multe ori fara sechele neurologice (2).

Diagnostic pozitiv si diferential

Diagnosticul  se pune pe baza datelor clinice (evidentierea limfadenitei regionale acute sau cronice si/sau a leziunii de inoculare), anamnestice (prezenta in istoric a contactului cu pisici) si de laborator (serologie pozitiva pentru B. henselae). De cele mai multe ori, diagnosticul este unul de excludere (3,4).

Trebuie facut diagnosticul diferential cu toate cauzele de adenopatie regionala: neoplazii, infectie cu citomegalovirus sau virus Epstein-Barr, leishmanioza, nocardioza, infectii fungice, coccidiomicoza, infectii cu micobacterii atipice, boala Lyme, sarcoidoza, sifilis, toxoplasmoza (4).

Cum se trateaza boala ghearelor de pisica

Boala zgarieturilor de pisica are o evolutie autolimitata, cele mai multe cazuri remitandu-se in 2-4 saptamani (2,4). B. henselae este sensibila la multe antibiotice in vitro, dar s-a observat ca nu toate antibioticele la care bacteria  e sensibila in vitro sunt eficiente in vivo. Pana la stabilirea diagnosticului, cei mai multi pacienti sunt tratati empiric cu antibiotice ce acopera tot spectrul de germeni sugerati de contextul clinic (azitromicina, doxiciclina, ciprofloxacina, rifampicina, eritromicina, claritromicina, trimetoprim-sulfametoxazol). In urma tratamentului, adenopatiile se remit mai repede si sunt ameliorate si celelalte simptome (3,4).

Totusi nu exista tratament specific aprobat, cei mai multi autori considers ca boala necesita doar supravegherea atenta a evolutiei. Se recomanda analgezice (ibuprofen, aspirina), comprese calde si evitarea traumatismelor la nivelul ganglionilor si a abdomenului in caz de splenomegalie. Nu se recomanda incizia si drenajul ganglionilor, dar aspiratia pe ac in adenopatiile mari are efecte decompresive, realizand calmarea durerii (2,3,4).

Prognostic

In cazul pacientilor imunocompetenti, recuperarea este completa, fara sechele, chiar si in formele cu evolutie prelungita. In cazul afectarii nervoase, recuperarea se poate prelungi pana la cateva saptamani sau luni, dar nici in acest caz nu raman sechele neurologice. Episodul de boala confera imunitate pe viata.

Pacientii imunocompromisi pot prezenta forme severe de boala, care le pot ameninta viata, dar si in acest caz, cu ajutorul tratamentului antibiotic si al tratarii adecvate a complicatiilor, se poate obtine remisiunea completa (2,3,4).

Profilaxie

Ca masuri profilactice se recomanda evitarea contactului cu pisicile, mai ales cu puii mai mici de 6 luni de zile. Taierea ghearelor si evitarea jocului agresiv cu pisicile previn producerea leziunilor. De asemenea, deparazitarea animalelor si prevenirea infestarii cu purici asigura oprirea transmiterii intre pisici a agentului patologic (2,4).

Referințe bibliografice:

  1. Anderson A., McQuiston J.- Bartonella- associated infectious, www.cdc.gov.com;
  2. Iagaru N., Iagaru R., Cristea C.- Boala zgarieturii de pisica, www.emcb.ro;
  3. Mandell, Douglas and Benett’s Principles and practice of infectious diseases, 2000, 2447-2453;
  4. Nervi S.J., Bowmann J., Brook I.- Cat scratch disease, www.emedicine.medscape.com;
  5. Williams A., Sheldon C., Riordan T.- Cat scratch disease, www.bmj.com.

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.