Diareea acuta infectioasa la copii

Definitie: cresterea numarului de scaune pe zi si reducerea consistentei lor (moi sau apoase), cu sau fara elemente patologice, cum ar fi mucus, puroi sau sange.

Cauzele :

– infectii virale – virusuri cu tropism digestiv, cum ar fi : Rotavirus, Adenovirus, Cocksakie virus, virusul Norwalk, Astrovirusuri etc.;

– infectii bacteriene – Salmonella, Shigella, Yersinia, Escherichia Coli;

– Giardia lambli ;

– parazitoze intestinale – helminti;

– alte infectii virale – hepatite virale.

Aceste infectii au o frecventa mai mare in colectivitati, deoarece sunt foarte contagioase si se transmit usor, in special prin maini murdare, alimente sau apa contaminate. Simptomele includ inapetenta, greata, varsaturi, febra, dureri abdominale, flatulenta in primele 2-3 zile si diaree cu scaune frecvente moi sau apoase care pot contine elemente patologice ca mucus, sange sau puroi. In general, diareea virala este limitata la o perioada de 5-7 zile, uneori mai mult, pana la 10-14 zile, in cazul infectiilor cu enterovirusuri. Etiologia diareei poate fi determinata prin examene de scaun sau teste de sange. Tratamentul include, in principal, o dieta bazata pe lapte hipo- sau delactozat, solutii de rehidratare orala (ORS), orez, supa de morcovi, supa de legume, paine prajita, cereale, banane. Pentru copiii sub 4-5 luni, alimentati natural, nu se recomanda oprirea alaptarii si se pot adauga, la nevoie, solutii de rehidratare orala. De asemenea, se pot folosi si medicamente antidiareice, in functie de varsta copilului si severitatea simptomelor.

In cazurile severe de diaree infectioasa, in special bacteriana, se pot folosi medicamente antiinfectioase sau antibiotice, in functie de rezultatele analizelor si sensibilitatea germenilor implicati. In orice caz, este foarte important sa fie hidratat copilul, deoarece diareea poate duce la deshidratare intr-un timp foarte scurt. In concluzie, copiii trebuie sa primeasca permanent un aport de lichide.

Din punct de vedere epidemiologic, diareea acuta infectioasa afecteaza, in principal, colectivitatile de copii, avand o foarte mare rata de transmitere. Deoarece eliminarea virusurilor, bacteriilor si parazitilor se face in general prin fecale, calea de transmitere este fecal-orala, prin maini murdare, apa sau alimente contaminate.

Debutul simptomatologiei poate fi treptat sau brusc, in plina stare de sanatate, cu  febra, anorexie, greata, varsaturi, dureri abdominale difuze sau colicative, uneori localizate periombilical sau in fosele iliace, flatulenta, meteorism abdominal.

Aceste simptome dureaza in general 1-3 zile, urmate de aparitia scaunelor diareice >4-5/zi, al caror aspect poate uneori sugera etiologia bolii.

Infectiile cu rotavirus se intalnesc cel mai frecvent la copii (75% din cazuri), in special in colectivitati, putandu-se declansa uneori mici epidemii si se caracterizeaza prin scaune lichide sau cu mucus si, uneori, striuri sanguinolente. Sunt, in general, autolimitate, eliminarea virusului facandu-se pe cale fecala, in aproximativ 5-7 zile. In cazuri rare poate duce la deshidratare, mai ales cand sunt asociate si varsaturile, iar copilul nu se poate hidrata eficient sau la copiii mici, sugari sau imunodeprimati.

Infectiile cu Salmonella se caracterizeaza prin scaune lichide, urat mirositoare, in numar mare (>10/zi), iar boala apare dupa ingestia de alimente contaminate, mai ales in perioada calda (prajituri, creme, oua, sosuri, maioneza etc).

Infectiile cu Shigella se caracterizeaza prin scaune cu elemente patologice – mucus, puroi sau sange si stare febrila accentuata.

In infectiile cu Escherichia coli apar scaune apoase, verzui, urat mirositoare, uneori cu sange.

Giardia Lamblia determina aparitia unor scaune foarte urat mirositoare, asociate cu flatulenta, varsaturi, dureri abdominale si, uneori, prurit anal.

Pentru a se determina eventualele cauze ale diareei, anamneza riguroasa este foarte importanta, se cer date despre alimentatia copilului, igiena, date epidemiologice (daca mai sunt afectati si alti membri ai familiei sau apartinand aceleiasi colectivitati).

Examenul clinic ofera putine date de diagnostic, putandu-se evidentia uneori paloare, meteorism abdominal, borborisme, tegumente uscate, pliu cutanat lenes in cazul deshidratarii peste 5-10%, dureri abdominale difuze la palpare, uneori eritem fesier sau perianal.

Diagnosticul pozitiv se stabileste prin examene ale scaunului, si anume: coprocultura, examen coproparazitologic, coprocitograma, amprenta anala (pentru evidentierea chisturilor de Giardia), teste diagnostice din scaun (pentru Rotavirus).

In cazul diareei la copii, cea mai de temut complicatie este deshidratarea, care poate aparea rapid in lipsa unei monitorizari atente a evolutiei copilului. De asemenea, se citeaza si cazuri de intoleranta la lactoza, secundara infectiilor cu Rotavirus.

Tratamentul:

– igieno-dietetic– pentru evitarea deshidratarii si intretinerii diareei. Pentru copiii alaptati la san, nu se recomanda intreruperea alimentatiei naturale si, la nevoie, se pot adauga solutii orale de rehidratare intre mese (ORS). Pentru copiii care primesc formula de lapte si au multe scaune diareice/zi se poate folosi o formula de lapte hipo- sau delactozata pana la terminarea episodului diareic, dupa care se reintroduce treptat formula de lapte primita anterior. ¥n cazul sugarilor mai mari de 4-5 luni, diversificati, si a copiilor mai mari de 1 an se poate institui un regim alimentar bazat pe orez fiert, mucilagiu de orez, supa de morcovi, supa de legume, cereale, carne fiarta, banana, mere coapte, paine prajita, biscuiti simpli, ceai de menta neindulcit. ¥n toate aceste cazuri este foarte importanta hidratarea eficienta si corecta a copilului, pentru a a compensa piederile lichidiene prin scaun si varsaturi.

In functie de severitatea diareei, la sugari regimul dietetic se poate etapiza astfel:

– in primele 4 ore se administreaza solutii hidroelectrolitice pentru rehidratare;

– perioada de tranzitie – pana la 24 ore in care se administreaza apa plata, mucilagiu de orez sau supa de morcovi;

– realimentarea – dupa 24 ore cu lapte hipo- sau delactozat si alimentele mentionate anterior. Dupa unele opinii, se poate trece direct la realimentare, fara perioada de tranzitie.

Tratamentul medicamentos cuprinde :

– probiotice – pentru refacerea florei intestinale normale;

– antidiareice – in functie de severitatea diareei si varsta copilului;

– medicamente ce reduc motilitatea tubului digestiv, dupa varsta de 2 ani;

– antiinfectioase;

– antibiotice – in infectiile bacteriene, de preferinta dupa efectuarea coproculturii si antibiogramei.

– antiparazitare.

In paralel, se respecta igiena stricta si exista situatii in care trebuie recoltate probe si de la ceilalti membri ai familiei, uneori cu administrarea aceluiasi tratament.

Evolutia bolii este, de cele mai multe ori, favorabila odata cu instituirea regimului alimentar si a tratamentului etiologic, cu restitutio ad integrum.

 

 

 

Bibliografie :

1. Ciofu E., Ciofu C. – “Esentialul in pediatrie” editia a 2-a, Ed. Medicala Amaltea, Bucuresti, 2002 – pag. 348-358, 376-379 ;

2. Matei D. – “Esentialul in medicina de familie” Editura Medicala Amaltea, 2007;

3. Muntean I. – „Vademecum de pediatrie”, Ed. Medicala, Bucuresti 2007, pag. 195-200;

4. Restian A. –  “Bazele Medicinei de Familie” – editia a 3-a revizuita, Editura Medicala, 2009;

5. “Harrison’s Principles of Internal Medicine” ed. XV- McGraw-Hill, 2001;

 

 

Autor : Dr. Trusca Teodora

 

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate