Metode clasice de tratament pentru prevenirea, corectarea și diagnosticarea atitudinii deficiente scoliotice

Prof. Dumitrică Maria-Liliana,

Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”

 

Rezumat:

Scolioza este o deficiență a coloanei vertebrale în plan frontal, cu o singură înclinare laterală sau cu mai multe alterne. Cele mai frecvente deficiențe ale coloanei vertebrale sunt: scolioza, cifoza, lordoza. Poziția caracteristică ființei umane este antigravitațională şi ortostatică. Menținerea acestei poziții prin intervenții neuromioartrokinetice o transformă în atitudine corectă sau postură normală, numindu-se și poziția aliniamentului ortostatic. Stabilirea diagnosticului în scolioză se face prin metode subiective și obiective. Corectarea atitudinii scoliotice debutează cu evaluarea mioarticulară a coloanei vertebrale și a deviației produse la nivelul acesteia. Atitudinea scoliotică are o evoluție lentă și păstrează mobilitatea coloanei vertebrale. Exerciţiile fizice folosite sunt următoarele: statice, dinamice, de respiraţie şi aplicative.

Cuvinte-cheie: coloană vertebrală, scolioză, cifoză

Abstract:

Scoliosis is a problem of the spine in the frontal plan with one or more lateral tilts. The most common deficiencies of the spine are scoliosis, kyphosis, and lordosis. The characteristic position of the human being is anti-gravity. Maintaining this position through neuromioartokinetic interventions transforms it in a correct attitude or normal posture, also called postural alignment position. In scoliosis, diagnosis is made by subjective and objective methods. Correcting scoliosis starts with assessing mio-articular levels of the spine and the deviations produced on the spine. Scoliosis attitude progresses slowly and maintains spinal mobility. The exercises used are: static exercises, dynamic exercises, breathing exercises and applicative exercises.

Keywords: spine, scoliosis, kyphosis

Kinetoterapia

Păstrarea şi consolidarea stării de sănătate constituie un obiectiv de bază al kinetoterapiei de prevenire. În situaţia în care au apărut unele tendinţe de modificare a structurilor anatomice şi, implicit, a celor funcţionale, în sfera aparatului locomotor, mai ales la organismele tinere şi foarte tinere, kinetoterapia este un tratament care completează abordarea medicală a situaţiei. Depistarea, prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice, instalate la copii şi tineri, constituie o preocupare permanentă pentru părinţi şi educatori. Examinarea periodică a elevilor, efectuată în scopul stabilirii stării de sănătate a copiilor, are în vedere şi depistarea deficienţelor fizice ale acestora. Deficienţele fizice sunt modificări morfologice ale formei şi structurii corpului, mai mult sau mai puţin accentuate, manifestate prin deviaţii, deformări stucturale ce induc şi tulburări funcţionale. Aceste aspecte ce ţin de dezvoltarea morfo-funcţională a corpului, de păstrare a posturii corecte a corpului şi, implicit, de buna lui funcţionare sunt preocupări ale kinetoterapeuţilor, care apelează la o plajă largă de mijloace corective. Tema de faţă argumentează şi recomandă o abordare a tratamentului kinetic în atitudinile scoliotice ale coloanei vertebrale. Diagnosticul poziției de aliniament ortostatic se determină prin metode obiective si subiective.

1.Metode obiective

Metodele obiective sunt compuse din: examen cinetic, somatometrie, examen radiologic, examen clinic general și examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului corpului. Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului corpului este efectuată cu:

  • Firul cu plumb, la care raportările se realizează doar pe verticală.
  • Cadrul antropometric de simetrie, la care raportările se realizează atât pe verticală, cât și pe orizontală.
  • Examinarea somatoscopică instrumentală se efectuează: din față, profil și spate.

2. Metode subiective

Somatoscopia se realizează prin examinarea vizuală a aliniamentului segmentar și global al corpului din spate, profil și față, în stare dinamică și statică, fără instrumente de masură și control. Poziția perfectă din care se poate stabili clar evaluarea este ortostatism: umeri relaxați, membrele superioare așezate pe lângă corp, palmele aflate în pronosupinație, degetele fiind ușor flectate, bărbia orizontală, privirea anterior, membrele inferioare sunt apropiate cu genunchii extinși, picioarele orientate către anterior, călcâiele apropiate, vârfurile ușor depărtate, fără a depăși 45 de grade.

Somatoscopia generală estimează:

  • atitudinea globală a corpului care se consideră normală sau deficientă;
  • statura clasificând subiecții în substaturali, hiperstaturali si normostaturali;
  • starea de nutriție care clasifică subiecții în subponderali, hiperponderali si normoponderali;
  • proporționalitatea între segmente și ansamblul somatic;
  • motricitatea provocată sau spontană;
  • atitudinea din timpul examinării.

Somatoscopia segmentară se referă la cercetarea funcțională a regiunilor segmentelor corpului și a caracterelor morfologice, în mod metodic de sus în jos: cap, față, gât, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin si membre inferioare.

Doriți să vă abonați la Revista Galenus și să beneficiați de creditele de specialitate? Click aici!

Etiologia deficiențelor posturii

Cauzele care determină deficiențele posturale se împart astfel:

  • determinante
  • favorizante
  • predispozante

Cauzele determinante sunt elementele care precizează activ sau pasiv funcția atitudinii, cum sunt: sistem nervos, mușchi, articulații și oase. Scheletul este cel mai important element de sprijin al corpului uman care poate deveni cauza atitudinii deficiente prin poziție defectuoasă sau asimetrică a segmentelor sale. Articulațiile reprezintă factorii esențiali ai atitudinii normale a corpului uman. Dezechilibrele care se produc, cum ar fi scăderi sau creșteri ale mobilității articulare, pot duce la atitudini deficiente. Mușchii degradează funcția normală a atitudinii corporale prin modificări de elasticitate, forță și tonus, volum și formă și prin dezechilibre funcționale ale antagoniștilor si agoniștilor. Sistemul nervos este singurul factor de adaptare a funcției posturale, de coordonare și echilibru.

Cauzele favorizante cuprind condițiile de igienă și microclimat. Dormitul în paturi moi cu multe perne, alimentația irațională, condiții neigienice pentru exercitarea unor sporturi sunt cauzele unei atitudini deficiente.

Cauzele predispozante au următorii factori:

  1. Ereditatea − particularitățile atitudinii corpului se pot transmite de la o generație la alta. Tipul de activitate nervoasă superioară și tipul constituțional − tipul longilin prezintă, din cauza înălțimii prea mari, tendința de cifozare, contrar tipului brevilin care tinde spre lordozare. Tipul nervos slab tinde spre o atitudine relaxantă de flexie, contrar tipului puternic care are tendința de extensie si rigiditate.
  2. Influențele suferite de către organism în viața intrauterină și la naștere. Se referă la pozițiile vicioase ale diferitelor segmente ale corpului în viața intrauterină care se pot menține și după naștere în cazul în care nu sunt corectate.

Evoluţie şi complicaţii

Evoluţia scoliozei este dependentă de vârsta apariţiei şi gradul de încurbare:

  • scoliozele sub 30 de grade evoluează mai puţin;
  • cele peste 30 de grade au risc de agravare;
  • scoliozele peste 50 de grade au o evoluţie la care se impune tratamentul chirurgical la vârsta maturităţii osoase.

Cu cât instalarea scoliozei este mai timpurie, cu atât prognosticul este mai grav. Accentuarea curburii scoliotice continuă până la maturitatea osoasă. Specialiştii susţin faptul că există două perioade de evoluţie a scoliozei, separate de instalarea pubertăţii: etapa iniţială, în care accentuarea este relativ lentă, şi etapa intrării în pubertate, când accentuarea curburii creşte de două până la opt ori. Scoliozele evoluează şi la adulţi, mai lent, cu o rată medie de 1 grad pe an, mai ales la femei în perioada sarcinii şi la menopauză. La copii şi adolescenţi, scolioza nu provoacă dureri; apariţia durerii indică prezenţa unor complicaţii. La adulţi, în schimb, durerea este de tip mecanic. În cazul în care unghiul curburii scoliotice este mai mic de 80 de grade, tulburările cardio-respiratorii sunt reduse. În cazul scoliozei dorsale cu valori ale unghiului de peste 100 de grade apar tulburări neurologice, din cauza sindromului de presiune al filetelor nervoase radiculare ale măduvei spinării. La persoanele scoliotice se pot manifesta tulburări digestive, care pot fi reduse prin ingerarea unor cantităţi reduse de alimente. În cazurile grave, efectele estetice induc şi tulburări psihice pentru care se recomandă psihoterapia.

Tratamentul scoliozelor funcţionale

Cu ajutorul exercițiilor fizice dintre scolioze, cel mai ușor se corectează cele funcționale. Prin exerciții fizice se corectează scoliozele idiopatice minore.

Tratamentul scoliozei patologice

Se tratează întâi cu exerciții fizice cele evolutive, pregătindu-se pentru tratamentul ortopedic, asociindu-se cu exercițiile fizice.

Corectarea scoliozei în „C”

Obiectivele tratamentului:

  • Corectarea curburilor coloanei vertebrale, prin consolidarea forţei musculaturii planului posterior.
  • Tonifierea, în condiții de alungire, grupele musculare din partea concavității și se vor scurta grupele musculare din partea convexității. Musculatura din partea concavității va lucra excentric în afara segmentului de contracție, iar din partea convexității, și în interiorul segmentului de contracție.
  • Echilibrarea centurii scapulare, de a corecta curburile coloanei vertebrale și redresarea bazinului.
  • Reducerea gibozităţii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale şi detorsionarea corpurilor vertebrale.
  • Formarea reflexului de postură corectă.

Pentru prevenirea și corectarea formelor ușoare ale scoliozelor și atitudinii scoliotice pot ajuta exercițiile fizice.

Metode clasice de tratament

Exerciții statice, pentru a asigura executarea corectă a exercițiilor dinamice, culcat ventral, culcat dorsal, stând, atârnat, pozițiile pe genunchi etc., realizate din poziții fundamentale în structura simetrică și asimetrică.

Exerciții dinamice, pentru respirație, cu obiecte portative (extensor, baston, gantere, minge medicinală), relaxare, membre inferioare, trunchi, aplicative (echilibru, de mers), membre superioare.

Indicații metodice:

Cu ajutorul exercițiilor fizice dintre scolioze, cel mai ușor se corectează cele funcționale.

Prin exerciții fizice se corectează scoliozele idiopatice minore. Se tratează întâi cu exerciții fizice cele evolutive, pregătindu-se pentru tratamentul ortopedic, asociindu-se cu exercițiile fizice.

Bibliografie:

  1. Cordun, M. (1999). Postura corporală normală şi patologică. Bucureşti: Editura ANEFS.
  2. Cordun, M. (2009). Kinartropometrie. Bucureşti: Editura CD Press.
  3. Fozza, C, A., (2003). Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.
  4. Todea, S. F., (2001). Exercițiul fizic în educație fizică, sport și kinetoterapie. București: Editura Fundației România de Mâine.

Cuvinte-cheie: , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate