Procedee citochimice destinate evidentierii proteinelor ribonucleice nucleolare si cromozomiale

Dr. Adelina Gruia, specialist medicina familei

In cadrul amplelor cercetari in ceea ce priveste “structura si conexiunile neuronilor”, pentru care a primit premiul Nobel (1906), savantul Santiago Ramon y Cajal a abordat, cu ajutorul microscopului optic, si problema structurii nucleolului neuronal. In acest scop, a folosit o metoda noua, originala si selectiva de impregnare argentica a reticulilor protoplasmatici, publicata acum 100 de ani in revista “Trabajos del laboratorio de investigaciones biologicas” (1). Gratie acestei metode, savantul a tras concluzia ca nucleolul neuronului se evidentiaza atat la om, cat si la animalele care au sistem nervos, dar nu ca masa omogena, ci ca un conglomerat dens de sferule de culoare neagra (precum cafeaua), cu nuante rosii spre rubiniu. Santiago Ramon y Cajal a numit aceste structuri interioare ale nucleolului neuronal “esferulas argentofilas” (sfere argentofile), iar mai apoi le-a numit “granos argentofilos del nucleolo” (granule argentofile ale nucleolului).

Dupa anul 1904, deci la putin timp de la publicarea acestei metode in revista “Trabajos del laboratorio de investigaciones biologicas”, si pana in 1912 (2), aceasta structura a nucleolului, care contrazice tot ceea ce se stabilise prin metode clasice cunoscute in acea perioada, a incitat numerosi specialisti in citologie, in special pe cei din America Latina. Acestia au intreprins cercetari mai mult sau mai putin similare cu cele ale lui Cajal, avand ca obiect atat celule animale, cat si celule vegetale. Analizand ansamblul rezultatelor obtinute, s-a constatat ca un numar semnificativ de cercetatori a confirmat structura granulara a nucleolului, intocmai cu cele descrise si precizate de marele savant spaniol. Pe de alta parte, alti cercetatori au infirmat structura granulara, considerand-o un artefact, in timp ce altii au numit-o “nucleonema” (3), care s-a dovedit, de asemenea, ireala (4). Anumite publicatii ale acelei perioade, care contestau structura granulara a nucleolului, explica de ce, dupa anul 1912, Cajal nu a mai acordat aceeasi atentie acestui subiect.

In volumul “Recuerdos de mi vida – Historia de mi labor científica” (5), Santiago Ramon y Cajal a mentionat mai mult termenul “granos argentofilos” si a utilizat doar o singura “esferas (esferulas) argentofilas del nucleolo”. In tratatele de citologie si histologie larg raspandite, structurile acestui organ intranuclear sunt foarte contestate.

De-a lungul activitatii sale stiintifice, profesor doctor docent Dumitru Grigore Constantinescu a acordat o deosebita importanta studiului acestei probleme controversate privind structura nucleolului, evidentiata prin impregnarea argentica, prezentand realitatea structurii. Dupa ce a examinat atat la lupa, cat si cu ochiul liber schemele neuronilor impregnati argentic, aparute in revista “Trabajos del laboratorio de investigaciones biologicas”, a putut remarca faptul ca toate figurile atasate acestei probleme atesta structura granulara a nucleolului neuronic, cu toate ca unii nucleoli erau acoperiti partial sau total de un strat subtire de argint. Profrsorul D. Constantinescu a aratat ca atomii de argint, in special in mediu apos, asa cum a aratat si Kruyt (6), au tendinta de a se acumula. In cazul de fata, au tendinta de a masca adevarata structura a nucleolului. Savantul roman explica aceasta acumulare de argint, ca urmare a unei spalari rapide cu apa, dupa ce fragmentul de tesut a stat patru sau cinci zile in solutie de nitrat de argint (0,75-3%) (1). Constantinescu a repetat experimentul pe portiuni de tesut (animal si vegetal) si dupa numeroase spalari cu apa distilata, a constatat aceeasi structura descoperita si de Santiago Ramon y Cajal. Structura devine mai evidenta daca este supusa unui proces de regresie, pus la punct de Constantinescu (8). Cercetarile profesorului roman au demonstrat prezenta acestor granulatii argentofile si in lungul cromozomilor celulelor animale si vegetale, ceea ce Santiago Ramon y Cajal nu a observat, deoarece el si-a focalizat cercetarile asupra structurii nucleolului neuronal. Dumitru Constantinescu a continuat cercetarile, folosind nucleaza ca metoda originala, aratand ca granulele argentofile ale nucleolului neuronal si ale cromozomilor sunt fragmente de ribonucleoproteine celulare, ceea ce justifica titlul acestui articol.

Bibliografie:

  1. Santiago Ramon y Cajal. Trabajos del laboratorio de investigaciones biologicas. Tom. II, 1903, p. 129;
  2. Santiago Ramon y Cajal. Tabajos del laboratorio de investigaciones biologicas. Tom. X, 1912, p. 37;
  3. Estable O. si Satelo J. R. Symposium on fine structure of cells, Groningen Noordhoff Ltd., p. 170;
  4. Constantinescu D. G. et. Constantinescu Margareta C. R. Acad. S. C. Paris, tom. 259, 1964, p. 857;
  5. Santiago Ramon y Cajal. Recuerdos de mi vida – Historia de mi labor científica, Alianza Universidad S. A., Madrid, 1984;
  6. Kruyt, H. R., Les Colloides, Alcan Paris, 1933;
  7. Constantinescu, D. G. si Hateganu E., Acta Histochemica, 48, 1974, p. 322;
  8. Constantinescu D. G., Acad. Rom, Bull. Scient. XXIII, 1941, p. 283
  9. Constantinescu D. G. and Hateganu, Analytical biochemistry, 63, 1974, p. 584;
  10. 10. Constantinescu D. G. and Hateganu, Acta Histochemica, 49, 1974, p. 149.

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate