Rinoplastie: indicații, intervenție și recuperare

Rinoplastia reprezintă una dintre cele mai frecvent realizate intervenții chirurgicale în domeniul chirurgiei plastice și reconstructive, folosindu-se atât pentru a corecta defecte de natură estetică a nasului, cât și pentru tratarea disfuncțiilor respiratorii asociate structurii nazale. Ca atare, astfel de intervenții presupun remodelarea structurilor osteocartilaginoase ale piramidei nazale având drept obiectiv obținerea echilibrului armonios între funcționalitate și estetica facială. Deși uzual rinoplastia este percepută drept o procedură pur estetică, are și o componentă funcțională foarte însemnată, deoarece nasul este un element central al sistemului respirator superior.

Complexitatea acestei proceduri derivă din anatomia tridimensională complexă a nasului, care include structuri osoase, cartilaginoase, mucoase și ligamentare ce funcționează integrat. Drept urmare, modificarea unei componente anatomice tinde să influențeze direct atât estetica, cât și funcționalitatea nazală. Din acest motiv, planificarea intervenției necesită atât partea de analiză preoperatorie riguroasă – proporție facială, axe nazale, permeabilitatea căilor –, cât și stabilirea obiectivelor chirurgicale și clarificarea așteptărilor pacientului, dat fiind faptul că satisfacția în etapa postoperatorie a pacientului depinde în mare măsură de concordanța dintre rezultatele pe care chirurgul le-a putut obține și așteptările inițiale ale pacientului.

Indicațiile procedurii de rinoplastie

Rinoplastia poate fi indicată pentru corectarea problemelor funcționale ale nasului sau, în egală măsură, pentru îmbunătățirea aspectului estetic al piramidei nazale (și nu numai). În majoritatea cazurilor, intervenția este realizată din considerente cosmetice și estetice, structura nasului fiind definitorie pentru armonia facială și, în general, aspectul acesteia. În plan funcțional, procedura de rinoplastie este frecvent asociată cu septoplastia, intervenția destinată corectării deviației de sept nazal. Deformarea septului poate duce la obstrucție nazală cronică, respirație orală, sforăit sau episoade recurent de rinită și sinuzită, motiv pentru care se poate combina cu rinoplastia.

De asemenea, hipertrofia cornetelor nazale sau deformările structurale secundare traumatizării sunt indicații frecvente pentru intervenția chirurgicală asupra nasului. Din punct de vedere strict estetic, rinoplastia este indicată atunci când forma nasului nu este armonizată cu proporțiile pe care fața le are. Printre cele mai frecvente motive se numără prezența unei cocoașe dorsale sau asimetria nazală, vârful nazal deviat, nasul excesiv de lung sau prea scurt, nasul voluminos sau așa-numitul „nas cârn”, precum și dimensiunile disproporționate ale narinelor. Prin intervenția de rinoplastie, aceste particularități pot fi modificate în vederea obținerii profilului facial dorit.

În practică, este frecvent întâlnită situația în care pacienții solicită inițial intervenția în vederea corectării problemelor respiratorii, însă în timpul evaluării preoperatorii discută și despre partea estetică a nasului. Similar, unii pacienți care solicită rinoplastia din considerente strict estetice, ulterior descoperă că există și o componentă funcțională care necesită corectare. Drept urmare, consultul preoperator adecvat este esențial pentru identificarea tuturor problemelor existente și pentru stabilirea unui plan chirurgical care să echilibreze rezultatul estetic cu cel funcțional.

Succesul intervenției de rinoplastie nu depinde exclusiv de tehnica chirurgicală abordată, ci are implicații și asupra selecției adecvate a pacientului. Evaluarea trebuie să includă atât partea de examinare fizică detaliată a structurii nazale, cât și analiza factorilor psihologici și, deosebit de important, motivației pacientului. Stabilirea relației de încredere între chirurg și pacient are un rol foarte important – discuția deschisă despre obiectivele intervenției permite alinierea tuturor așteptărilor și evitarea eșecului postoperator, cel puțin din perspectiva pacientului. Rinoplastia este de obicei indicată după finalizarea dezvoltării scheletului nazal: în jur de 15 ani la persoane de sex feminin și aproximativ 17–18 ani la persoanele de sex masculin.

Contraindicațiile procedurii de rinoplastie

Există situații în care procedura de rinoplastie este contraindicată sau necesită amânare. Printre cele mai importante contraindicații se numără anumite tulburări psihice care tind să influențeze percepția pacientului asupra propriei imagini corporale. O afecțiune relevantă în acest sens este tulburarea dismorfică corporală, caracterizată prin preocuparea excesivă a pacientului pentru o serie de defecte minore sau chiar inexistente ale aspectului fizic. La acești pacienți, intervențiile estetice, inclusiv rinoplastia, nu conduc, de regulă, la satisfacție postoperatorie. Astfel, la modul ideal pacientul va trece printr-o evaluare psihologică înainte de a fi luată decizia chirurgicală.

O altă condiție care necesită evaluare atentă este sindromul de apnee obstructivă în somn. Într-un astfel de scenariu pacientul necesită măsuri speciale de monitorizare și management în etapa perioperatorie, inclusiv folosirea dispozitivelor de ventilație cu presiune pozitivă continuă.

Tulburările de coagulare sau tratamentele active care interferează cu cascada coagulării ar putea crește riscul de hemoragie intra- și postoperatorie. Același lucru este valabil și în cazul folosirii anumitor suplimente alimentare sau plante medicinale. Fumatul nu este o contraindicație, adică nu una absolută, dar este recomandată întreruperea consumului înainte de intervenție, dar și în perioada de recuperare după rinoplastie. În cazul pacienților care au avut deja o intervenție, dar nu sunt mulțumiți de rezultat, rinoplastia de revizie trebuie amânată cel puțin un an de la prima intervenție. De asemenea, nu toți chirurgii plasticieni fac astfel de intervenții, pentru că riscurile sunt mai mari și revizia necesită abilități chirurgicale extrem de rafinate și precise.

Cum decurge intervenția pentru rinoplastie?

Rinoplastia este o procedură chirurgicală extrem de complexă care necesită planificarea atentă și o tehnică operatorie precisă, rafinată. Intervenția se realizează de obicei sub anestezie totală, generală, și poate dura între una și trei ore, în funcție de complexitatea cazului abordat. Practic, există două abordări chirurgicale principale folosite în rinoplastie (1) abordarea închisă sau (2) abordarea deschisă. În abordarea închisă toate inciziile sunt realizate in interiorul cavității nazale ceea ce face ca cicatricile să fie complet ascunse. Tehnica este folosită în cazurile „mai simple”, mai puțin complexe, deoarece accesul la structurile anatomice este relativ limitat.

Pe de altă parte, rinoplastia deschisă presupune realizarea unei incizii chirurgicale suplimentare la nivelul columelei, porțiunea de țesut care separă cele două nări. Abordarea deschisă permite ridicarea pielii nazale și expunerea directă a structurilor cartilaginoase și osoase. Lucrul acesta, bineînțeles, permite o vizualizare mai bună a structurilor asupra cărora se intervine și efectuarea unor corecții mai precise și mai complexe. Cicatricea rezultată este, de obicei, discretă, tehnica oferindu-i chirurgului plastician capacitatea de a vizualiza mult mai bine anatomia nazală.

Fiecare chirurg poate aborda diferit pașii pentru această procedură. Aceştia includ remodelarea oaselor nazale prin osteotomii controlate, reducerea sau augmentarea cartilajelor nazale, dar și corectarea deviației septale (dacă este cazul) și ajustarea vârfului nazal. În anumite situații, sunt folosite grefele cartilaginoase prelevate din sept, pavilionul auricular și cartilajul costal, pentru a susține sau remodela structurile nazale. La finalul intervenției, structura nazală este stabilizată prin aplicarea unor atele externe și, uneori, a unor tampoane interne pentru a menține în poziția corectă structurile asupra cărora s-a intervenit prin rinoplastie.

Recuperarea după rinoplastie

Perioada de recuperare după rinoplastie este o etapă foarte importantă în obținerea rezultatului final al intervenției. În primele zile după operație, pacienții pot prezenta edem facial, echimoze (vânătăi) periorbitale și congestie nazală, manifestări care sunt considerate normale și care tind să se remită progresiv de-a lungul primei săptămâni după rinoplastie. Atelele nazale externe sunt, de obicei, menținute timp de aproximativ 7–10 zile, după care sunt îndepărtate ulterior, în mod obișnuit în cadrul consultațiilor postoperatorii. Majoritatea pacienților pot reveni la activitățile cotidiene ușoare după aproximativ una până la două săptămâni după rinoplastie, dar activitatea fizică intensă trebuie evitată pentru o perioadă mai lungă.

Procesul complet de vindecare după rinoplastie este gradual, iar rezultatul final va fi vizibil nu instant, ci pe parcursul mai multor luni. Edemul rezidual, în special la nivelul vârfului nasului, poate persista chiar și până la un an, în funcție de particularitățile anatomice și de tipul de piele al pacientei. Respectarea indicațiilor postoperatorii este foarte importantă pentru obținerea unui rezultat optim, cât mai apropiat de cel dorit. Pacienții trebuie să evite traumatismele nasului, să nu se expună la soare și să nu poarte ochelari grei în primele săptămâni după rinoplastie. Vor fi respectate, de asemenea, indicațiile în ceea ce privește igienizarea și îngrijirea cosmetică.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Altidor A, Ferri FA, Bakhos F, Mascaro-Pankova A. Functional Rhinoplasty. Cureus. 2023 Sep 26;15(9):e45993. doi: 10.7759/cureus.45993. PMID: 37900451; PMCID: PMC10601979. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10601979/;
2. Dibelius G, Hohman MH. Rhinoplasty Tip-Shaping Surgery. [Updated 2023 Mar 1]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK567750/;
3. Hohman MH, Fichman M, Piedra Buena IT. Rhinoplasty. [Updated 2024 Sep 2]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558970/;
4. Mandavia R, Parmar D, Ahmed MN, Berber V, Sanz D, Paulucci B, D’Souza AR; EAFPS Rhinoplasty Research Network. An Overview of Rhinoplasty Practices: European Academy of Facial Plastic Surgery, Collaborative Cross-Sectional Study. Facial Plast Surg. 2024 Feb;40(1):31-35. doi: 10.1055/a-2034-8397. Epub 2023 Feb 14. PMID: 36787791. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36787791/;
5. Omer G, Girolamo S, Hamatofiq B, Tofiq S, Mohammed MA, Abdulkarim D, Mohammed S, Gubari M, Habibullah I, Mustafa A, Fatah M, Ahmed S, Kakamad F. Functional, Cosmetic, and Psychological Outcomes after Rhinoplasty. Plast Reconstr Surg Glob Open. 2024 Aug 16;12(8):e6057. doi: 10.1097/GOX.0000000000006057. PMID: 39157708; PMCID: PMC11326470. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11326470/;
6. Rohrich RJ, Ahmad J. Rhinoplasty. Plast Reconstr Surg. 2011 Aug;128(2):49e-73e. doi: 10.1097/PRS.0b013e31821e7191. PMID: 21788798. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21788798/;
7. Tasman AJ. Rhinoplasty – indications and techniques. GMS Curr Top Otorhinolaryngol Head Neck Surg. 2007;6:Doc09. Epub 2008 Mar 14. PMID: 22073085; PMCID: PMC3199847. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3199847/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată