Sindromul de epuizare (burnout) în cuplu, simptome și strategii de coping

Impactul negativ enorm pe care burnoutul îl are asupra muncii și vieții personale a oamenilor, afectând, de asemenea, economia și sănătatea publică, este din ce în ce mai mare. Incapacitatea, neglijența oamenilor de a scăpa de stresul cotidian prezintă o contribuție colosală la apariția sindromului de burnout atât în carieră, cât și în cuplu. În ciuda multor efecte, simptome negative pe care le provoacă burnoutul asupra carierei și relațiilor de cuplu ale multor persoane, recuperarea este posibilă. Cu toate că deocamdată nu există o soluție rapidă pentru recuperarea din epuizare, sunt totuși câteva strategii posibile de coping pentru a reveni la o stare mai sănătoasă, la o viață de cuplu mai calitativă.

Burnout – definiție

Organizația Mondială a Sănătății oferă o definiție mai detaliată a sindromului de burnout în cea de-a 11-a revizuire a Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD-11 – The 11th Revision of the International Classification of Diseases). Burnoutul nu este clasificat de către OMS ca o afecțiune medicală, fiind inclus în capitolul „Factorii care influențează starea de sănătate sau contactul cu serviciile de sănătate” și prezentat ca fenomen profesional. Conform definiției OMS din ICD-11, „burnout este un sindrom conceptualizat, rezultat din stresul cronic de la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes. Se caracterizează prin: epuizarea energiei, o nepăsare sporită, sentimente de negativism, respectiv cinism, legate de meserie, și eficacitate profesională redusă” [1].

Încă din anii ’70, Freudenberger a prezentat ,,conceptul de comportament profesional special”, remarcat în situațiile de epuizare a resurselor fizice, emoționale și mintale ale individului, ca urmare a stresului emoțional cronic. Freudenberger preciza că persoanele afectate prezentau sentimente de deznădejde și inadecvare, o atitudine negativă față de sine, mediul lor social și față de munca lor [2].

Conform datelor statistice, în ultimul deceniu s-au publicat peste 2.000 de studii despre burnout, acesta devenind un subiect frecvent de cercetare. Studiile atestă prezența sindromului de epuizare cu simptomatologia fizică, emoțională, cognitivă și comportamentală, într-o gamă largă de ocupații, subliniind și costul ridicat pe care îi aduce societății, în general [3]. În societatea actuală, printre cele mai importante riscuri psihosociale profesionale se află și sindromul de epuizare, care duce la costuri semnificative atât pentru indivizi, cât și pentru organizații. Burnoutul consumă resursele fizice și psihologice ale persoanelor, în situațiile în care mediile profesionale nu sunt bine organizate și gestionate.

Pandemia de COVID-19 a pus o presiune psihologică considerabilă asupra oamenilor din întreaga lume. Dovezile din studiile privind impactul epidemiilor de SARS, gripă sau Ebola anterioare arată efecte pe termen lung asupra sănătății cognitive și mintale (suferință emoțională, tulburare de stres posttraumatic).

Mai multe lucrări empirice analizează burnoutul în cazul telemuncii cu normă întreagă din cauza COVID-19, precum și epuizarea parentală în cazul părinților care lucrează și au experimentat un nivel ridicat de stres în mediul de acasă, în timpul pandemiei de COVID-19 [4].

Majoritatea studiilor efectuate s-au focusat pe burnoutul prezent în carieră, fiind foarte reduse la număr studiile care s-au concentrat pe sindromul de epuizare din afara sferei muncii, în special în căsătorie [3]. Burnoutul conjugal este o problemă importantă în căsătorie și mulți factori joacă un rol important în acest fenomen.

Fenomenul burnout: factori neurofiziologici, caracteristici clinice

Actualmente, posibilitatea de a determina caracteristicile globale ale sindromului de epuizare sunt aproape nule, din cauza faptului că incidența și prevalența burnoutului variază de la o țară la alta, neexistând deocamdată criterii de diagnostic standardizate și acceptate la nivel internațional pentru burnout [5].

Oamenii de știință caracterizează burnoutul, la modul general, ca o stare de epuizare psihică  profundă, asociată cu oboseală fizică, rezultat al epuizării resurselor energetice emoționale și fizice [5]. Conform studiilor, simptomele sindromului de epuizare sunt răspunsuri neadaptative la factorii de stres cronici, nerezolvați. Simptomele burnoutului sunt cauzate de mai mulți factori, printre care se numără și disfuncția rețelei neuroendocrine de stres, în special a axei HPA (axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală), care are ca agent principal cortizolul. În reglarea funcției axei HPA, un rol deosebit de important îl are amigdala, având loc o creștere a semnalizării glutaminergice în amigdală, ca răspuns la stresul psihosocial cronic. Creșterea activității funcționale a amigdalei are drept consecință intensificarea activității axei HPA, urmată de dereglarea răspunsurilor la stres. Interconexiunea axei HPA cu alte rețele neuroendocrine (împreună cu care este reglată starea de spirit, somnul, cogniția, emoțiile) este, de asemenea, afectată de stresul cronic. Simptomele epuizării clinice (controlul atenției și memoriei, epuizarea și dereglarea emoțională, iritabilitatea, anxietatea și oboseala fizică) au fost explicate prin prezența efectelor neurotoxice ale modificărilor morfologice persistente, induse de stres, și ale dereglării funcționale a căilor neuronale [5].

S-a remarcat și legătura strânsă dintre epuizarea clinică și dereglarea funcțională a răspunsurilor inflamatorii (niveluri crescute de citokine inflamatorii și markeri inflamatori) [5].

Specialiștii medicali au concluzionat că severitatea și amploarea simptomelor burnoutului sunt determinate atât de factori exogeni legați de muncă, cât și de factori endogeni. Sindromul de epuizare netratat, persistent, poate afecta în mod negativ calitatea vieții, asociindu-se cu tulburări de somn și alte afecțiuni medicale, precum: tulburări cognitive ușoare, diabet zaharat, boli cardiovasculare, tensiune musculoscheletală [5].

Burnout, ca sindrom – semne și simptome

Epuizarea emoțională

Pacienții acuză oboseală, slăbiciune, senzație de epuizare la eforturile psihologice depuse. Persoanele afectate prezintă dificultăți de adaptare la mediul de lucru, din cauza lipsei de energie emoțională pentru a face față sarcinilor de lucru [4].

Cinismul sau depersonalizarea

Detașarea, indiferența și nepreocuparea față de munca prestată și/sau față de anumite persoane caracterizează acești pacienți, care prezintă semne, simptome de burnout. Caracteristice sunt comportamentele negative, atitudinile inadecvate, iritabilitatea, evitarea interpersonală – de obicei, față de utilizatorii serviciilor (pacienți și/sau clienți) [4].

Realizările personale reduse

Semnele caracteristice sunt reprezentate de autoevaluare profesională negativă, îndoieli cu privire la capacitatea de a îndeplini munca eficient. Pacienții au o tendință crescută de a evalua negativ rezultatele, prezintă o scădere a productivității și a capacităților, moral scăzut și abilități mai scăzute de coping [4].

Simptome vizibile ale burnoutului: somatice (senzație de oboseală, cefalee, modificarea greutății, tulburări de somn, tulburări locomotorii), emoționale (iritabilitate, anxietate, excitare excesivă ocazională, lipsă de interes), psihice (performanță redusă, probleme de atenție, incapacitatea de a lua decizii), comportamentale (cinism, sarcasm, judecarea negativă a celor din jur, distanțare socială, retragere de la sarcini) [2].

Cercetătorii menționează faze separabile ale burnoutului:

• faza epuizării este prima etapă remarcabilă. Se caracterizează prin entuziasm și idealism. Persoanele afectate lucrează intens, depun eforturi nerealiste, depășesc cu mult rezultatele dorite și nu își gestionează resursele în mod corespunzător;
• etapa de stagnare sau dezamăgire. În această fază, performanța și entuziasmul se reduc, nu apar rezultate remarcabile;
• treptat, apare faza de frustrare, când individul se confruntă în permanență cu faptul că nu poate rezolva orice situație. Apare un dezechilibru între energia investită și rezultatul final realizat. Persoana afectată experimentează un disconfort mai puternic și mai durabil. Valoarea de sine și eficacitatea sunt puse la îndoială;
• în momentul în care individul este complet epuizat emoțional, își face apariția apatia, ca o apărare împotriva frustrării. Pentru persoana afectată, munca devine o rutină, evitând provocările. Individul va realiza doar un contact minim cu mediul social.

Pe parcursul fazelor burnoutului, procesul poate fi inversat, oprit. Este recomandabil ca în faza inițială, să se efectueze o verificare a realității, să se stabilească așteptări realizabile, o gestionare mai bună a problemelor, încercarea de a stabili un echilibru între muncă și viața personală [2].

Sindromul de epuizare (burnout) în relația de cuplu

O problemă din ce în ce mai frecventă și destul de arzătoare a zilelor noastre se prezintă a fi burnoutul conjugal. Dacă partenerii unui cuplu nu sunt prezenți și activi în mod conștient în relația, căsătoria lor, pentru o funcționare cât mai bună a acesteia, epuizarea căsătoriei se realizează inevitabil, prin mai multe etape, acesta fiind un proces gradual.

Dragostea și respectul de la începutul relației de cuplu se pot reduce treptat, pe parcursul anilor de căsătorie, din cauza epuizării conjugale apărută ca urmare a unor conflicte pe termen lung între parteneri. În asemenea situații, apare nemulțumirea între parteneri, disputele conjugale, lipsa de intimitate, iar calitatea vieții matrimoniale scade considerabil. Comunicarea dintre soți joacă un rol primordial în prevenirea, respectiv remedierea epuizării conjugale, rezolvarea conflictelor. Este indicat ca soții să lucreze în mod conștient la relația lor, pentru a preveni forme mai grave de burnout conjugal, ce pot duce la ruperea relațiilor conjugale și la divorț.

Oamenii de știință definesc burnoutul de cuplu ca pe epuizarea în carieră, drept o stare dureroasă de epuizare fizică, emoțională și mintală. De obicei, sunt afectați indivizii care se așteptau ca dragostea romantică să dea sens vieții lor, mai ales atunci când conștientizează faptul că, în ciuda tuturor eforturilor lor, relația lor intimă nu oferă și nu va oferi acest sens [3].

S-au remarcat mai mulți factori, care joacă rol semnificativ în epuizarea conjugală.

Într-un studiu realizat pe un număr de 392 de cupluri căsătorite de 1 până la 35 de ani, cu copii, cu vârstele soților cuprinse între 23 și 67 de ani, cercetătorii au examinat impactul vârstei soților, al anilor de căsătorie și al naturii epuizării din căsătorie (în special, epuizarea emoțională) asupra fenomenului de burnout conjugal [6].

S-a constatat că o etapă-cheie în fenomenul de epuizare în cuplu este epuizarea emoțională a unuia sau ambilor parteneri. Aceasta apare ca pierdere a energiei, epuizarea resurselor emoționale și fizice, ca urmare a presiunii provocate de muncă, de relațiile sociale mai puțin calitative, de scăderea realizărilor personale și de lipsa de motivație [6]. Epuizarea emoțională a soților se traduce prin dificultăți comportamentale (răspunsuri exagerate, explozii emoționale, ostilitate) și de comunicare atât la locul de muncă, cât și acasă. Semnele epuizării emoționale apar îndeosebi în cazul muncii abuzive, la soții cu o devotare excesivă acordată joburilor lor, care lucrează ,,într-o manieră idealizată și se așteaptă ca munca să dea sens vieții lor” [6]. Tinzând să se autorealizeze, peroanele care lucrează într-un ritm continuu, mai multe ore, prezintă niveluri de realizare personală, de epuizare emoțională, de depersonalizare mai ridicate, comparativ cu oamenii care lucrează într-un loc de muncă cu normă parțială. În ceea ce privește soții care nu au un loc de muncă, studiul menționează că nivelul lor de burnout matrimonial este mai mare decât al celor care lucrează cu jumătate de normă. Aceste rezultate se explică prin menținerea așteptărilor idealizate (realizarea de sine, rezultatele activităților profesionale) pe care le are persoana respectivă cu privire la propria sa personalitate. S-a subliniat că aceste așteptări sunt legate și de evaluarea pe care persoana care nu lucrează o are asupra propriei personalități, pe baza valorilor dobândite din mediul social înconjurător. De exemplu, dacă un partener din cuplu devine șomer, poate simți un sentiment de inferioritate și o stimă de sine scăzută, sentimente de neputință și depresie din cauza nevoii de a avea o sursă de venit pentru a-și îndeplini nevoile, care nu poate fi rapid îndeplinită. De aici se poate ajunge destul de repede la epuizare emoțională și, în cele din urmă, la burnout matrimonial [6].

Statisticile au arătat că anii de căsătorie a soților, precum și creșterea vârstei acestora influențează în mare parte epuizarea emoțională. S-a remarcat și faptul că epuizarea emoțională poate duce la incapacitatea de a interacționa intim și constant într-un mod satisfăcător pentru ambii soți, precum și la trăirea nemulțumirii sexuale de către soți, ceea ce poate fi considerat un motiv de nemulțumire conjugală, putând influența eventuala prăbușire a relației conjugale [6].

În ceea ce privește depersonalizarea, nu s-a constatat un impact semnificativ din punct de vedere statistic a anilor de căsătorie și nici a vârstei soților asupra acesteia, realizările personale și depersonalizarea fiind în mare parte influențate de natura muncii soților [6].

În prezentul studiu au fost incluse cupluri cu copii, ceea ce a permis observarea apariției fenomenului de burnout conjugal în cadrul acestor perechi. Cercetătorii au remarcat o distragere suplimentară, având ca rezultat împiedicarea soților să se concentreze unul asupra celuilalt. În afară de acest aspect, pot interveni și dezacordurile soților în ceea ce privește modul de creștere a copiilor, ceea ce poate agrava și mai mult relația conjugală. Concluzia specialiștilor a fost că a avea copii poate crește posibilitățile de burnout conjugal [6], în cazul în care partenerii nu se îngrijesc în mod conștient de relația lor de cuplu.

La apariția fenomenului de burnout conjugal, o contribuție vastă au toți factorii examinați în studiul menționat, pe lângă care intervin în mod semnificativ și așteptările personale, cerințele emoționale predeterminate, precum și suferința din cauza eșecului de a îndeplini aceste așteptări și cerințe.

Un număr de 936 de femei au fost înrolate într-un studiu cu scopul investigării stării de burnout conjugal și a factorilor care afectează femeile căsătorite, care au fost îndrumate la centrele de sănătate din cauza acestei stări. În urma studiului, s-au evidențiat mai multe legături semnificative între burnout total conjugal și nivelul de educație al femeilor, căsătoria obligatorie, participarea femeilor la cursuri de formare a abilităților de comunicare, satisfacția conjugală, durata căsătoriei și nivelul de educație al soțului. Unul dintre factorii cu cel mai ridicat efect în predicția epuizării conjugale s-a arătat a fi satisfacția conjugală [7]. Netratată corespunzător, insatisfacția conjugală crește nemulțumirile partenerilor, ceea ce poate mări predispoziția la depresie care, împreună cu alți factori de stres, pot avea ca rezultat scăderea armoniei conjugale [6]. Mai multe studii referitoare la cupluri care suferă de burnout conjugal au evidențiat faptul că femeile sunt mult mai afectate de burnout, comparativ cu bărbații, din mai multe motive: așteptările femeilor la începutul căsătoriei sunt mai mari decât ale bărbaților, îndatoririle de soție și mamă le provoacă un nivel mai ridicat de stres decât stresul pe care îl experimentează bărbații ca soț sau tată, efectuarea majorității treburilor casnice de către femei, la care se mai adaugă existența unui loc de muncă, presiunea ridicată a responsabilităților complexe, lipsa timpului liber. Implicarea soțului în treburile casnice ajută la îmbunătățirea sănătății psihosociale a soției sale, menționează de asemenea rezultatele unui studiu [7].

Relația dintre burnoutul în carieră și epuizarea în cuplu

Afirmația lui Freud – ,,capacitatea de a iubi și de a lucra este dovada bunăstării psihologice” – este valabilă și azi.

În urma rezultatelor unui studiu exploratoriu intercultural, care a implicat studenți israelieni, spanioli, portughezi, americani, britanici și finlandezi, pe baza unei perspective psihanalitic-existențiale, cercetătorii susțin că originea epuizării în carieră, cât și cea a epuizării de cuplu este similară. Ambele cauze sunt considerate a fi legate de eșecul în căutarea existențială, urmărind rezolvarea anumitor probleme nerezolvate din copilărie [3].

Relația dintre epuizarea la locul de muncă și calitatea căsătoriei a fost găsită și susținută de o serie de studii. Trei studii, în care 1.187 de profesioniști înrolați au descris munca, căsătoria și epuizarea lor, au conturat faptul că indivizii care sufereau de stres la locul de muncă, dar care erau ascultați și susținuți de partenerii lor de viață, au reușit să treacă cu bine peste greutățile de la job. În schimb, în cazul persoanelor cu o relație nu tocmai potrivită, fără susținere din partea partenerului de viață, s-a constatat rezultatul negativ și în sfera muncii [3].

Managementul burnoutului

În ceea ce privește managementul burnoutului, sunt necesare atât creșterea capacității psihologice personale de a face față stresorilor ocupaționali și celor ce pot apărea într-o căsătorie, pe de o parte, precum și implementarea unor schimbări pozitive atât la locul de muncă, cât și în cadrul vieții de cuplu, pe de altă parte.

Prevenirea sindromului de burnout (prevenție)

Timpul acordat pentru rezolvarea problemelor de la locul de muncă și din viața personală este deosebit de important pentru prevenirea sindromului de epuizare. În acest scop, merită de luat la modul cel mai serios includerea în viața de zi cu zi a odihnei regulate, a vacanțelor mai scurte/mai lungi, a unui volum de muncă flexibil, a diferitelor tipuri de formare, de educație continuă, formarea unei echipe bune de lucru, a unui mediu de acasă înțelegător și susținător [8].

Diminuarea factorilor de risc care cauzează apariția sindromului de burnout atât conjugal, cât și a celui din carieră nu trebuie neglijată. Deși nu este ușor, atenția acordată în mod temeinic modalităților de evitare a agravării simptomelor burnoutului (îmbunătățirea relațiilor personale cu soțul/soția, cu familia, activități fizice, dietă echilibrată, socializare, activități relaxante, odihnă suficientă, meditație, reprofilare profesională) constituie un factor-cheie în prevenția epuizării.

Tratamentul sindromului de burnout (intervenție)

În principiu, sindromul de burnout poate fi autodiagnosticat, dar în caz de neglijare, dacă se ajunge la o etapă avansată a sindromului de epuizare, aceasta va necesita intervenție terapeutică specializată, deoarece poate afecta întreaga personalitate [9].

Pot fi de folos câteva strategii și tehnici de intervenție, în cazul constatării apariției anumitor simptome de burnout:

• abordarea cât mai rațională a situațiilor stresante;
• reducerea implicării în interacțiunile sociale;
• consolidarea relațiilor de susținere, de reducere a tensiunii și de partajare a responsabilității în cadrul cuplului/familiei, precum și în cadrul echipei de la locul de muncă;
• coping, strategii de coping/mecanisme de adaptare [9].

În cazul sindromului de epuizare (burnout) în relația de cuplu este extrem de important ca niciunul dintre parteneri să nu se simtă singur. Din acest motiv, reînnoirea ideii de relație – lucrul în echipă – este un factor-cheie în terapia epuizării conjugale [10]. În cazul în care un membru al relației simte că nu are nevoile (emoționale sau fizice) împlinite, este recomandabil să-și exprime emoțiile, sentimentele, așteptările, permițând astfel dezvoltarea comună a unui plan de soluționare.  Lucrând în echipă, partenerii pot identifica împreună posibilii factori declanșatori ai burnoutului (nesiguranța, temerile, punctele dureroase etc.), ceea ce are ca rezultat benefic reducerea și chiar eliminarea factorilor cauzatori, cu scăderea sau dispariția sentimentelor de epuizare. Deosebit de util este ca ambii parteneri să acorde prioritate unul celuilalt și timpului de calitate, fără stres. Programarea regulată a activităților comune de cuplu, chiar dacă pare dificilă la început, nu trebuie să lipsească din cadrul terapiei burnoutului matrimonial. Discuțiile deschise și sincere unul cu celălalt despre nevoile fiecăruia, programarea în mod conștient și respectarea timpului sănătos pentru relaxarea și îngrijirea personală a fiecărui partener permit reîmprospătarea personală și, în același timp, și a relației.

Îngrijirea de sine este esențială pentru a evita burnoutul și tensiunile dintre parteneri și este, de asemenea, una dintre principalele moduri de a trece peste epuizarea din cuplu, în cazul apariției acesteia. Introducerea în rutina zilnică a unor activități care aduc un plus de energie, vitalitate poate fi benefică atât pentru prevenirea, cât și pentru tratarea sindromului de burnout (individual sau de cuplu). Îngrijirea de sine nu trebuie privită ca un ,,timp pierdut”, ci din contră, ca un ajutor, un ,,prieten bun”.

O plimbare liniștitoare, chiar dacă înseamnă doar mers pe jos timp de 20 de minute, poate mișca tot corpul fără a pune niciun stres asupra lui, permițându-i să se odihnească și să se refacă. Plimbarea permite deconectarea de la „obiective”, de la vârtejul zilei și ne îngăduie să fim recunoscători pentru viață, aducând o schimbare a mentalității pentru a fi pozitiv și motivat [11]. Plimbarea făcută împreună cu partenerul de viață poate oferi momente de liniște prielnice unei comunicări și înțelegeri mai profunde, care poate ajuta la soluționarea anumitor tensiuni.

Întâlnirile creative și distractive, singuri sau cu partenerul (mersul la o cafenea, la film, la grădina zoologică, la patinoar, la pescuit etc.), pot aduce o stare de bine atât trupului, cât și sufletului fiecăruia.

O modalitate deosebită de relaxare și eliminare a elementelor stresante din viață constă în notarea gândurilor. Este o oportunitate bună de a însuma ideile apăsătoare, care provoacă neliniște, ca apoi să poată fi mai ușor abordate și discutate cu partenerul de viață.

Mâncarea este cea care ajută organismul să funcționeze normal. O alimentație echilibrată poate aduce beneficii importante în caz de burnout [11]. Gătitul poate fi o modalitate de a practica autoîngrijirea în cuplu, oferind momente de calitate petrecute împreună, ocazie pentru a putea discuta, de a se asculta unul pe celălalt.

Încurajarea intimității fizice (îmbrățișări, mângâieri, relație sexuală) aduce multă bunăstare fizică și mintală ambilor parteneri. În cazurile în care cuplurile nu reușesc să rezolve singure situațiile de burnout matrimonial, epuizare relațională, există oportunitatea de a apela la sfaturile oamenilor de specialitate: psiholog clinician autorizat, terapeut sexual și relațional. În aceste situații, profesioniștii evaluează factorii de stres individuali ai fiecărui partener, factorii declanșatori ai epuizării, ajută la o comunicare mai sănătoasă, identifică semnele de depresie și anxietate, iar dacă este cazul, îndrumă cuplul către alți profesioniști din domeniul sănătății [10].

Răbdarea este crucială în terapia burnoutului din relația de cuplu, progresul necesitând multă muncă, efort și timp. Epuizarea matrimonială nu poate fi depășită peste noapte, dar poate fi învinsă cu răbdare și dedicare.

Implicații pentru consilierea în carieră și în cuplu

Specialiștii medicali vorbesc despre un fenomen curios, pe care l-au observat în consilierea persoanelor care merg la consiliere fie din cauza burnoutului în carieră, fie a burnoutului de cuplu, și anume tendința de a confunda cele două tipuri de burnout. Există indivizi care se plâng de epuizare în carieră, iar după o scurtă explorare constată că adevărata problemă este de fapt căsătoria. Există și varianta inversă: oamenii apelează la consiliere din cauza unei presupuse probleme a epuizării căsătoriei, descoperind că de fapt munca este factorul deranjant [3].

Abordarea relației dintre carieră și epuizarea de cuplu ajută la mutarea atenției asupra cauzei care stă la baza burnoutului. Oamenii de știință recomandă o abordare de tratament bazată pe câțiva pași:

• identificarea motivelor conștiente și inconștiente ale alegerii carierei, precum și ale alegerii soțului/soției, respectiv a modului în care cariera aleasă și relația intimă ar trebui să ofere un sentiment de semnificație existențială individului în cauză;
• recunoașterea motivelor eșecului persoanei afectate de burnout, care duc la un sentiment de „viață fără semnificație” în muncă și/sau în relația intimă, precum și a modului în care sentimentul de eșec este legat de epuizarea în sfera respectivă a vieții;
• identificarea schimbărilor care, implementate în viața individului, vor duce la obținerea unui sentiment de semnificație existențială atât din muncă, cât și din relația intimă [3].

Coping, mecanisme de adaptare în caz de epuizare în relația de cuplu

În prezent, se pot adapta mai multe strategii active de coping. Acestea promovează reziliența mentală și comportamentul adaptativ, activitățile de reducere a stresului, îmbunătățirea condițiilor de muncă, reducerea expunerii la factorii de stres la locul de muncă și în viața de cuplu, rugăciune comună, tehnici de îmbunătățire a comunicării și a gestionării timpului. Indicată ar fi introducerea strategiilor active de coping la începutul cursului clinic al sindromului de epuizare, datorită faptului că ele pot schimba anumite aspecte comportamentale, pot consolida resursele interne de energie, precum și sentimentul de autocontrol, pot îmbunătăți abilitățile de a face față stresului și rezistența mintală generală, împreună fiind în stare să atenueze suferința asociată cu epuizarea [5].

Concluzii

În ceea ce privește sindromul de epuizare (burnout) în relația de cuplu, este necesar să se acorde mai multă atenție acestei probleme. Se constată necesitatea organizării de programe educaționale,  programe de consiliere și educație înainte de căsătorie, pentru a preveni și a reduce epuizarea în cuplu. De asemenea, ar fi benefică și examinarea mai profundă a cauzelor, corelațiilor și consecințelor relației dintre epuizarea în carieră și epuizarea în cuplu, precum și a factorilor care sporesc satisfacția conjugală și găsirea altor noi strategii de coping, pentru evitarea și limitarea burnoutului conjugal, la cuplurile căsătorite.

Referințe bibliografice:

1. World Health Organization. Burn-out an “occupational phenomenon”: International Classification of Diseases, 2019. May, 2019. https://www.who.int/news/item/28-05-2019-burn-out-an-occupational-phenomenon-international-classification-of-diseases;
2. Imre Dávid et al. (2014) Stressz, Megküzdés, versengés, konfliktusok. Budapest: MATEHETSZ, ISSN 2062-5936;
3. Pines, A. M.; and Nunes, R. (2003) “The relationship between career and couple burnout: Implications for career and couple counseling,” Journal of Employment Counseling, 40(2), pp. 50–64. Available at: https://doi.org/10.1002/j.2161-1920.2003.tb00856.x;
4. Edú-Valsania, S., Laguía, A.; and Moriano, J. A. (2022) “Burnout: A review of theory and measurement,” International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(3), p. 1780. Available at: https://doi.org/10.3390/ijerph19031780;
5. Khammissa, R. A. G. et al. (2022) “Burnout phenomenon: Neurophysiological factors, clinical features, and aspects of management,” Journal of International Medical Research, 50(9), p. 030006052211064. Available at: https://doi.org/10.1177/03000605221106428;
6. Alsawalqa, R. O. (2019) “Marriage burnout: When the emotions exhausted quietly quantitative research,” Iranian Journal of Psychiatry and Behavioral Sciences, 13(2). Available at: https://doi.org/10.5812/ijpbs.68833;
7. Nejatian, M. et al. (2021) “Investigating the status of marital burnout and related factors in married women referred to health centers,” BMC Women’s Health, 21(1). Available at: https://doi.org/10.1186/s12905-021-01172-0;
8. Verus, K. (2018) Burnout-Szindróma (Kiégés Szindróma), Házipatika. Hazipatika. Available at: https://www.hazipatika.com/betegsegek_a_z/burnout-szindroma_kieges_szindroma;
9. Ónody, S. (2009) Kiégési Tünetek (Burnout Szindróma) Keletkezése és Megoldási Lehetőségei, Kiégési tünetek (burnout szindróma) keletkezése és megoldási lehetőségei | Oktatáskutató és Fejlesztő Intézet. Available at: https://ofi.oh.gov.hu/tudastar/kiegesi-tunetek-burnout;
10. MasterClass, M. C. (2022) Relationship burnout causes: How to recover your relationship – 2023, MasterClass. Available at: https://www.masterclass.com/articles/relationship-burnout;
11. Hutchison, M. (2022) How burnout affects your relationships & how to avoid it, Forget Me Not Journals. Available at: https://forgetmenotjournals.com/nz/couples-journal/how-burnout-affects-your-relationship-and-how-to-avoid-it/.

Ágnes-Anikó Dotterer-Kiszely

Farmacist rezident
Specializarea Farmacie generală, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara