Sputa: ce este, de ce apare, interpretare medicală în funcție de aspect

Sputa este o secreție patologică provenită din căile respiratorii inferioare – bronhii, bronhiole, uneori chiar din alveole – care este eliminată activ prin tuse.

Sputa reprezintă un produs patologic al arborelui respirator inferior, eliminat prin expectorație, cu o foarte importantă valoare diagnostică în practica pneumologică, infecțioasă și chiar în cea oncologică. În limbaj colocvial, mai este denumită și „flegmă”. Medical, uneori este denumită și „mucus”, dar impropriu, sputa diferențiindu-se net de secreția fiziologică mucoasă a tractului respirator superior. Mucusul este un produs normal, secretat în mod fiziologic, dar sputa nu, ea fiind secretată doar în condiții patologice.

Analiza caracteristicilor sputei – volum, consistență, culoare, miros și, în unele cazuri, chiar și conținutul sanguinolent – livrează specialistului informații importante privitoare la etiologia și severitatea proceselor patologice respiratorii. Cu toate că examinarea sputei nu înlocuiește, sub nicio formă, investigațiile imagistice și microbiologice, ea rămâne un instrument clinic valoros, care orientează atât diagnosticul diferențial al bolilor, cât și conduita terapeutică ulterioară.

Ce este sputa?

Spre deosebire de salivă și secreții nazale, sputa conține un amestec complex de mucus, de celule inflamatorii, celule epiteliale ce s-au descuamat, microorganisme, detritus celular și produse ale degradării tisulare. Din aceasta se pot izola, în unele cazuri, agenți patogeni bacterieni, virali, fungici sau chiar parazitari.

Din punct de vedere biochimic, componenta principală a sputei este mucusul, o substanță cu o consistență vâscoelastică, bogată în mucine gel-formante (MUC5AC, MUC5B), glicoproteine secretate de celulele caliciforme și de glandele submucoase bronșite. Acest mucus este produs în mod normal în cantități reduse și eliminat prin mecanismul mucociliar. În condiții patologice, însă, hiperplazia celulelor secretoare și stimularea inflamatorie susținută duce la hipersecreție, depășind capacitatea clearance-ului mucociliar și favorizând expectorația cu spută.

Pe lângă mucine, sputa mai conține apă, electroliți, imunoglobuline (în special IgA secretorie), enzime proteolitice, mediatori inflamatori, neutrofile, macrofage alveolare și, în diferite cazuri, eritrocite sau fibrină. Compoziția exactă a acestui produs biologic variază în special în funcție de etiologia procesului subiacent, care duce la apariția sa.

De ce apare sputa?

Apariția sputei este consecința unui răspuns adaptativ, în general unul de apărare, a sistemului respirator, la agresiuni de natură infecțioasă, inflamatorie, toxică sau mecanică. În mod normal, mucusul are rol protector, prin captarea particulelor inhalate și microorganismelor, care ulterior sunt eliminate prin mișcarea coordonată a cililor epiteliali. În esență, este vorba despre un foarte sensibil echilibru între aceste procese, iar când echilibrul este perturbat, secrețiile mucoase vor fi mult mai vâscoase, produse în exces și dificil de eliminat.

Mecanismele principale în producerea patologică de spută includ inflamația mucoasei bronșice și stimularea receptorilor colinergici, activarea citokinelor proinflamatorii (interleukinele, cum ar fi IL-1β, IL-6, TNF-α), stresul oxidativ și infiltratul celular inflamator. În infecțiile de natură bacteriană, acumularea masivă de neutrofile și activitatea lor fagocitară va duce la modificările specifice de culoare și de consistență ale sputei, prin eliberarea de mieloperoxidază și alte tipuri de enzime lizozomale.

În bolile pulmonare cronice, precum BPOC sau bronșienctaziile, hipersecreția este susținută de remodelarea căilor respiratorii, disfuncția ciliară și colonizarea bacteriană cronică. Mai trebuie menționat și că insuficiența cardiacă congestivă, spre exemplu, duce la eliminare de spută, ceea ce se datorează transsudației lichidului alveolar, ca urmare a creșterii presiunii hidrostatice din capilarele pulmonare. Așadar, în multe cazuri, sputa este un indicator al unei patologii active.

Tipuri de spută și interpretarea medicală

Diversitatea tipurilor de spută, în principal sub considerentul culorii, se explică prin variații de natură fiziopatologică în bolile respiratorii și sistemice. Aspecte precum culoarea, vâscozitatea, conținutul și textura sunt rezultatul compoziției celulare și biochimice, precum și al prezenței, sau absenței, sângelui, pigmenților exogeni sau microorganismelor patogene.

Sputa clară, de culoare albă

Sputa albă, translucidă și ușor opalescentă este considerată relativ fiziologică, doar atunci când se elimină în cantități mici și ocazional. În context patologic, creșterea cantității și vâscozității, în special, indică frecvent o inflamație non-bacteriană a căilor respiratorii. Este tipică infecțiilor virale acute, bronșitei virale, exacerbărilor alergice sau stadiilor incipiente ale BPOC.

În insuficiența cardiacă congestivă, de exemplu, sputa albă, spumoasă, poate reflecta și edemul pulmonar incipient. De asemenea, boala de reflux gastroesofagian poate duce și la hipersecreție bronșică reflexă, cu spută albicioasă persistentă. Evoluția culorii și consistenței este importantă pentru monitorizarea progresiei bolii, dacă aceasta există, sau a suprainfecției bacteriene.

Sputa galbenă sau de culoare verzuie

Sputa galbenă sau verde sugerează, în mod clasic, etiologia infecțioasă, în special cea de natură bacteriană. Culoarea sa este determinată de acumularea excesivă a neutrofilelor și de activitatea mieloperoxidazei, o enzimă bogată în fier, care îi conferă pigmentația caracteristică. Culoarea, de asemenea, poate apărea și în contextul bronșitelor bacteriene, pneumoniilor și sinuzitei (mai ales în formele complicate), exacerbărilor BPOC.

Totuși, prezența sputei galben-verzui nu este un marker absolut al infecției bacteriene, întrucât poate apărea și în infecții virale cu răspuns inflamator disproporționat, intens. Studii clinice au arătat că doar o parte dintre pacienții care elimină spută de această culoare prezintă și culturile bacteriene pozitive, ceea ce subliniază necesitatea corelării clinice și paraclinice. La un pacient cu fibroză chistică diagnosticată, sputa de culoare galben-verzuie este frecventă și, de cele mai multe ori, reflectă colonizarea cronică cu patogeni oportuniști, asociată cu inflamația susținută.

Sputa cenușie

Aceasta este tipic întâlnită mai ales la fumătorii activi, dar poate apărea și la cei pasivi. De fapt, este rezultatul acumulării particulelor de carbon și a altor substanțe toxice care sunt inhalate în timpul fumatului. Aceste particule sunt fagocitate de macrofagele alveolare și, ulterior, urmează a fi eliminate prin expectorație.

Prezența persistentă a sputei cenușii indică expunerea cronică la noxe inhalatorii și este deseori asociată cu bronșita cronică sau BPOC. Deși nu este un sem de infecție acută – una bacteriană sau de natură virală –, eliminarea acestui tip de produs biologic reflectă procesul inflamator, de obicei cronic, și asociază un risc crescut de progresie a bolii pulmonare.

Sputa neagră

Este mai rar eliminată, dar are o semnificație patologică foarte importantă. Este caracteristică, în cele mai multe cazuri, antracozei pulmonare, o formă de pneumoconioză întâlnită în special la lucrătorii din minele de cărbune sau la persoanele expuse la poluare industrială foarte severă. Pigmentarea în negru este determinată, practic, de depozitele de carbon eliminate din plămâni.

În anumite situații, sputa neagră poate conține sânge degradat, apărând în abcesul pulmonar, în pneumoniile bacteriene severe sau bronșiolitele complicate. Infecțiile fungice, mai ales cele cu Exophiala dermatitidis, duc la eliminarea unei spute închise la culoare, mai ales la pacienții cu fibroză chistică diagnosticată. Infecția este mai frecventă la persoanele cu imunosupresie, care suferă de diabet, HIV/SIDA sau urmează tratament cronic cu corticosteroizi.

Sputa de culoare maro

Culoarea maronie indică, de cele mai multe ori, prezența sângelui vechi, oxidat, în asociere cu fibrina. Aceasta sugerează o posibilă hemoragie la nivelul căilor respiratorii inferioare, care nu este activă în momentul expectorației. Poate fi întâlnită în pneumoniile bacteriene, în bronșitele cronice, abcesul pulmonar sau în contextul inhalării de fum sau praf de cărbune. Apariția sputei maronii impune evaluare atentă, deoarece poate fi un semn precoce al unor afecțiuni pulmonare severe, inclusiv procese necrotice sau neoplazice.

Sputa roșie (hemoptoică)

Sputa hemoptoică, caracterizată prin prezența sângelui proaspăt, uniform, uneori sub formă de striuri, reprezintă un semnal de alarmă clinică. Aceasta poate apărea în edemul pulmonar acut, în insuficiența cardiacă congestivă, embolismul pulmonar, tuberculoză, pneumonii severe și în traumatismele pulmonare.

În oncologia pulmonară, hemoptizia (tusea cu sânge) este un simptom de debut în aproximativ 7-35% dintre cazuri, având valoare diagnostică semnificativă. De asemenea, hemoptizia poate fi observată în infarctul pulmonar și în vasculitele pulmonare. Chiar și cantitățile mici de sânge în spută ridică necesitatea unor investigații suplimentare, deoarece pot preceda manifestări mult mai severe, iar asocierea cu cancerul pulmonar nu trebuie subestimată.

Bibliografie:

1. Shen F, Zubair M, Sergi C. Sputum Analysis. [Updated 2025 May 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK563195/;
2. Altiner A, Wilm S, Däubener W, Bormann C, Pentzek M, Abholz HH, Scherer M. Sputum colour for diagnosis of a bacterial infection in patients with acute cough. Scand J Prim Health Care. 2009;27(2):70-3. doi: 10.1080/02813430902759663. PMID: 19242860; PMCID: PMC3410464. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3410464/;
3. Farzan S. Cough and Sputum Production. In: Walker HK, Hall WD, Hurst JW, editors. Clinical Methods: The History, Physical, and Laboratory Examinations. 3rd edition. Boston: Butterworths; 1990. Chapter 38. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK359/;
4. Spies R, Potter M, Hollamby R, van der Walt S, Hohlfeld A, Ochodo E, Van Zyl-Smit R. Sputum Color as a Marker for Bacteria in Acute Exacerbations of Chronic Obstructive Pulmonary Disease: A Systematic Review and Meta-analysis. Ann Am Thorac Soc. 2023 May;20(5):738-748. doi: 10.1513/AnnalsATS.202204-319OC. PMID: 36724375. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36724375/;
5. Gkini E, De Soyza J, Spittle DA, Ellis PR, Tearne S, Adab P, Jordan R, Bakerly ND, Turner AM. Sputum colour charts to guide antibiotic self-treatment of acute exacerbation of chronic obstructive pulmonary disease: the Colour-COPD RCT. BMJ Open Respir Res. 2025 Oct 10;12(1):e003615. doi: 10.1136/bmjresp-2025-003615. PMID: 41073133; PMCID: PMC12517013. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12517013/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată