Terapia cald-rece împotriva durerilor musculo-scheletale

Dr. Beatrice Constandache, Medic rezident medicină sportivă,

Educator medical acreditat World Rugby,

Medic loturi naţionale Federaţia Română de Rugby

 

Rezumat:

Terapia cu gheaţă alături de terapia cu căldură reprezintă modalităţi eficiente, non-invazive, rapide, utilizate în ameliorarea durerilor musculo-scheletale. Crioterapia are beneficii în patologia acută musculară, osteoarticulară, în timp ce termoterapia este utilizată cu predilecţie  în tratamentul patologiei cronice de aparat locomotor.

Cuvinte-cheie: crioterapie, termoterapie, durere, afecţiuni musculo-scheletale

Abstract:

Ice therapy along with heat therapy represent a fast, non-invasive and efficient method used in  muscular pain treatment. Cryotherapy is effective in acute muscle and bone pathology, whereas heat therapy is mainly used in the chronic muscle, bone pathology.

Keywords: cryotherapy, heat therapy, pain, musculoskeletal pathology

Introducere

În abordarea durerii de origine musculo-scheletală, terapiile cu gheaţă, precum şi cele cu căldură, şi-au câştigat statutul prin velocitatea cu care reuşesc să calmeze factorii care provoacă durere la acest nivel. Noţiunea de crioterapie (grecescul cryo=rece şi therapie=tratament) porneşte încă din secolul al XVII-lea când a fost folosită pentru prima dată [1]. Terapia prin căldură sau termoterapia reprezintă procesul prin care căldura, sub diverse forme, este utilizată în mod terapeutic în afecţiuni dureroase predominant musculare. Eficienţa acestor două terapii rezidă tocmai în cunoaşterea momentului (acut sau cronic) şi a patologiei specifice în care îşi exprimă beneficiul de ameliorare a durerii şi a refacerii într-un timp mai scurt.

Terapia prin căldură 

Termoterapia este eficientă într-o varietate largă de afecţiuni care au la bază diverse grade de durere, în funcţie de patologia subiacentă prezentă la acel nivel sau în întreg organismul, şi bineînţeles de pragul scăzut sau crescut al pacientului respectiv la durere: spasme şi contracturi musculare, bursite, mialgii [2]. Principiul care stă la baza eficienţei terapiei prin căldură se referă, în principal, la activitatea musculaturii netede de la nivelul vaselor sangvine pusă în contact cu sursa de căldură în urma căreia se produce vasodilataţie cu repercusiuni benefice asupra afecţiunilor cronice, post acute, amplificând temperatura tisulară şi ameliorând aportul de oxigen împreună cu nutrienţii necesari unei refaceri mai rapide, prin creşterea fluxului sangvin. La nivelul joncţiunilor segmentelor osoase, capsula articulară se extinde în contact cu căldura, atenuând durerea resimţită la acest nivel în patologiile subacute.

Contraindicaţii ale terapiei cu căldură [3]

  • Inflamaţii acute;
  • Tulburări hemoragice (amplifică sângerările);
  • Tulburări la nivelul aparatului vascular sau limfatic (pot accentua edemul);
  • Patologii ce asociază sau determină afectarea sensibilităţii termice (hipo, hiper sau anestezie pentru sensibilitatea termică), ce pot duce la arsuri;
  • Afecţiuni dermatologice ce modifică sensibilitatea tegumentară la acţiunea termică, în sensul exacerbării acesteia;
  • Afecţiuni neoplazice.

Crioterapia devine eficientă dacă este aplicată în primele 24-48 ore de la producerea traumatismului exogen sau endogen. Semnele specifice în inflamaţie, rubor, tumor, calor, dolor vor fi  rapid diminuate dacă se respectă  acest protocol de aplicare a crioterapiei cât mai precoce cu putinţă încă de la primele simptome clinice. Pentru evitarea afectării tegumentului prin temperatura scăzută aplicată la nivel lezional, se utilizează o interfaţă între gheaţă şi ţesutul cutanat.

Tipuri de crioterapie utilizate

  • Aplicaţii locale sau impachetări cu gheaţă folosite, mai ales, ca măsură de prim ajutor în traumatologia aparatului locomotor, accidentări sportive;
  • Băile cu gheaţă reprezintă un beneficiu în recuperarea musculară, precum şi în diminuarea durerilor musculo-scheletale post efort în cazul sportivilor;
  • Criocamera: camere special amenajate, în care subiecţii intră cu extremităţile protejate la temperaturi ce variază între -15° şi -117 °C , în care timpul de staţionare este de cateva minute. Beneficiile constau în scaderea procesului inflamator;
  • Crioterapia gazoasă hiperbarică [°C la o presiune hiperbarică şi o frecvenţă de 400 Hz, având efecte antiinflamatorii, analgezice şi de relaxare musculară.


Efectele terapiei cu gheaţă [5]

  • Vasoconstricţie cu scăderea fluxului sangvin tisular;
  • Anestezie;
  • Scăderea edemului prin încetinirea reacţiilor proinflamatorii;
  • Hiperemie reactivă compensatorie;
  • Scăderea spasmului la nivel muscular.

Contraindicaţiile terapiei cu gheaţă [5]

Vasoconstricţia secundară contactului tegumentar cu gheaţă impune anumite restricţii ale terapiei în cateva patologii ce pot fi exacerbate prin temperaturi scăzute: boala Raynaud, crioglobulinemie, alergie la frig (cu prezenţa urticariei), artrită reumatoidă, ischemia locală de membre, antecedente personale patologice de afectare vasculară de tipul degerăturilor sau aterosclerozei, hemoglobinuria paroxistică la frig. În cazul aplicării locale de gheaţă la nivel abdominal, motilitatea gastrointestinală precum şi secreţia gastrică acidă cresc. În acest caz, pacienţii cu dureri musculare abdominale ce asociază ulcer peptic vor evita această terapie.

Termoterapie versus crioterapie: similitudini

În abordarea terapeutică a celor două noţiuni asupra caracterului dureros al aparatului musculo-scheletal, întâlnim câteva aspecte similare de acţiune şi totodată de efect la nivel organic. În cazul ambelor proceduri apare o reducere a spasmului muscular secundar patologiei musculo-scheletale sau a afectării de tip iritativ a rădăcinii nervoase [6]. Se produce un efect de scădere marcată sau chiar dispariţie a sensibilităţii la durere prin aplicarea deopotrivă a căldurii sau a temperaturii scăzute.

Diferenţe     

La nivel muscular, atunci când celula primeşte un stimul sub temperatura normală (rece), aceasta revine mult mai greu la temperatura bazală faţă de cazul în care primeşte un stimul de temperatură crescută.  Metabolismul tisular creşte atunci când este aplică termoterapia. Fluxul sangvin se amplifică prin vasodilataţia generată de termoterapie, însă scade prin vasoconstricţia secundară crioterapiei. De aici şi recomandările medicale de a evita masajul într-o inflamaţie acută, întrucât este augmentat procesul inflamator. Edemul trebuie evitat prin aplicarea crioterapiei, acesta fiind amplificat de căldură. Căldura stimulează procesul hemoragic prin mecanismele evidenţiate anterior, în schimb temperatura scăzută ajută la oprirea acestuia. În ceea ce priveşte redoarea la nivelul articulaţiilor, căldura acţionează prin reducerea acesteia, însă crioterapia trebuie evitată în acest caz, întrucât o augmentează.

Bibliografie:

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Cryotherapy.
  2. Raj, P. Pritvi, Practical Management of Pain. Mosby. 2.000. ISBN 978-0-8151-2569-3.
  3. http://emedicine.medscape.com/article/1833084-overview#a3.
  4. https://www.google.ch/patents/US6141985.
  5. http://emedicine.medscape.com/article/1833084-overview.
  6. http://emedicine.medscape.com/article/1833084-overview#a6.

medic rezident medicină sportivă
medic Federația Română de Atletism, educator Medical World Rugby

Cuvinte-cheie: , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate