LSD, un drog folosit in scop terapeutic

Rezumat: 

Recentele studii au aratat ca anumite droguri, precum dietilamida acidului lisergic (LSD), actioneaza asupra creierului in sensul ca simptomele unei largi varietati de afectiuni psihiatrice sunt mult ameliorate. Acest tip de droguri ar putea ajuta pacientii sa-si vada in alta lumina problemele, cercetatorii descoperind ca aceasta substanta halocinogena poate fi folosita pentru tratarea schizofreniei, alcoolismului si comportamentului violent.

Abstract:

Recent studies have shown that certain drugs, such as lysergic acid diethylamide (LSD), acts on the brain in the way that the symptoms of a wide variety of psychiatric disorders are more improved.This type of drug could help patients to see problems in a different light and researchers found that these halucinogen substances can be used to treat schizophrenia, alcoholism and violent behavior.

De-a  lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a incercat sa trateze raul, sa fuga de tristete, sa se rupa de cotidian, selectand pentru acest scop  plante, produse minerale care sa aiba  o actiune placuta, euforizanta, sa inlature durerea, sa-l sustraga de la realitate sau cu actiune  terapeutica.

Din ce in ce mai multe studii realizate recent dovedesc faptul ca atat de blamatele droguri si substante psihedelice au si anumite parti bune de care stiinta se poate folosi pentru a produce diferite medicamente impotriva bolilor.

Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetala si sunt cunoscute din antichitate: opium (extras din mac – Papaver somniferum), hasis, marijuana (din Canabis indica), mescalina, psilocibina etc. Pornind de la extrase din aceste plante, prin semisinteza sau direct prin sinteza s-a ajuns la produsi noi, mult mai activi, care initial au avut un efect benefic in anestezie si dezvoltarea rapida a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active au fost de la bun inceput sintetizate in laborator (cum ar fi LSD-ul).

In primavara anului 1943, intr-unul din laboratoarele firmei de medicamente Sandoz, cercetatorul elvetian Albert Hofmann descoperea din intamplare proprietatile psihedelice ale unui derivat semisintetic din cornul de secara. Substanta fusese sintetizata cu cinci ani in urma cu scopul de a obtine un produs cu proprietati stimulante respiratorii si ale circulatiei sanguine si a fost denumita LSD (dietilamida acidului lisergic).

Accidental, cercetatorul elvetian a scapat urme de substanta pe piele, iar in urma absorbtiei in organism, aceasta i-a provocat o stare pe care Albert Hofmann o descrie ca „o agitatie ciudata, asociata cu o usoara ameteala, deloc neplacuta”. Trei zile mai tarziu, el isi administreaza echivalentul unei doze de 50 μg LSD, stabilind efectul halucinogen puternic.

Forme de prezentare si comercializare:

  • comprimate de dimensiuni foarte mici si colorate („microdots”);
  • cuburi de zahar impregnate cu solutie de LSD;
  • bucati de gelatina (obtinute prin amestecarea solutiei de LSD cu gelatina si prelucrarea amestecului rezultat in forme denumite „window panes”);
  • „timbrele” – cel mai frecvent folosite – impregnarea unor bucati de hartie sugativa de marimea timbrelor postale, cu solutie de LSD, decorate cu desene variate, colorate;
  • lichid (ocazional). (1)

Administrat oral, efectul LSD incepe sa se instaleze dupa circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul apare la doar cateva minute. Absorbtia este rapida, se transforma la nivelul ficatului in metaboliti inactivi si se excreta pe cale urinara. LSD-ul trece bariera placentara.

Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral si diencefalului, in primul rand asupra sistemului limbic si sistemului reticular activator ascendent. Acesti centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite din mediul nostru inconjurator, ce sunt transmise catre creier prin organele senzitive.

In medie, sunt necesare numai 100 micrograme pentru a modifica profund trairile timp de 8 – 12 ore. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pana la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, in majoritatea cazurilor, fara consecinte negative. Pe de alta parte, cantitatile de LSD produse azi in laboratoare improvizate in bucatarii nu sunt intotdeauna pure. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie in cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral. Toleranta se instaleaza destul de rapid. Persoana care ia LSD in doze constante, timp de mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie ca se creste doza, fie se face o pauza de cateva zile, pana la refacerea sensibilitatii fata de substanta. Aproape toti oamenii care au incercat macar o data substante halucinogene descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor. Halucinatiile declansate de LSD sunt pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape intotdeauna constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale. Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute pana acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii interioare, tulburand perceptiile, strict constante in mod normal.

LSD-ul este cel mai potent halucinogen (de 3000 de ori mai potent decat mescalina), cu efecte psihodisleptice, chiar la doze mai mici de 25 – 50 μg, producand  asupra SNC alterari ale perceptiei, perturbari de gandire, modificari comportamentale. Efectele LSD par a fi date de actiunea asupra sistemului serotoninergic, LSD fiind un autoreceptor agonist al receptorilor 5HT2 . LSD actioneaza si ca agonist partial serotoninergic. Implicarea acestor receptori in mecanismul producerii halucinatiilor este sustinuta de observatia experimentala ca antagonistii 5HT2 sunt eficienti in blocarea efectelor comportamentale si electrofiziologice ale halucinogenelor. (2)

Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum, cat si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social; efectele apar in 40 – 60 minute, ating maximul dupa 2 – 4 ore, putand sa determine:

  • midriaza;
  • anorexie;
  • hipertensiune arteriala;
  • cresterea alurii ventriculare (tahicardie);
  • hipertermie;
  • disconfort abdominal;
  • afectarea functiei psihomotorii, urmate de insomnie (dupa ce drogul a fost indepartat);
  • nivel crescut al glicemiei.

Pericole fizice/biologice: au fost descrise rupturi cromozomiale la nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD in timpul sarcinii.

Pericole/riscuri psihogene imediate : deoarece in episodul de stupoare dat de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare depresiva inainte de consum poate degenera intr-o experienta „bad trip” ce se poate incheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina – neuroleptic – este un antidot eficient). Daca reactia negativa nu remite in timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula, ca in cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare il prezinta tentativele de suicid – de exemplu, saritura din geam, persoana drogata avand convingerea ca poate zbura.

Psihoza de reevocare (flashback): in acest caz, este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la saptamani sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si care are asupra consumatorului un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. „Flash-back-ul”  poate debuta in momente cu totul neprielnice pentru persoana in cauza (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.

Intoxicatia acuta : manifestari cu risc vital pot fi cele cauzate de stimularea simpatica intensa, care determina:

  • aritmii;
  • hipertensiune arteriala;
  • hipertermie severa;
  • convulsii.

Intoxicatia cronica produce urmatoarele tulburari:

  • tulburari vizuale care apar constant si printre primele (exemplu: culorile devin mai intense, in faza euforica predominand rosu – galben si verde deschis, iar in faza depresiva predominand albastru si verde inchis. Se dezvolta imagini pulsatile, suprafetele netede sunt presupuse a fi adanci, obiectele fixe incep sa oscileze si sa „curga”);
  • apare sinestezia („incrucisarea simturilor”: subiectul aude culori si vede sunete);
  • hipersensibilitatea la sunete;
  • tulburari extreme ale dispozitiei (senzatiile si trairile subiectului, sentimentele lui se schimba in mod dramatic, subiectul poate simti, in acelasi timp, mai multe stari emotionale sau oscileaza rapid de la o stare la alta);
  • depersonalizare;
  • tulburari de percepere a timpului si spatiului.

Masuri de urgenta:

  • plasarea subiectului intr-un mediu linistit (minimalizarea stimulilor externi care ar putea agrava starea psihotica), supravegherea si calmarea acestuia prin asigurari permanente privind caracterul temporar al starii traite;
  • administrare de anxiolitice (diazepam sau midazolam) pentru combaterea agitatiei si anxietatii grave (se vor evita antipsihoticele, care pot produce hipotensiune arteriala, scaderea pragului convulsivant si reactii extrapiramidale);
  • tratament simptomatic corespunzator manifestarilor simpatomimetice (convulsii, hipertermie, hipertensiune arteriala, aritmii);
  • dupa stabilizare, consult psihiatric si, in functie de acesta, tratament de specialitate. (3)

Potential de dependenta : LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator, deoarece trairile de genul „bad trip” nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective. Exista totusi posibilitatea de a aparea dependenta psihica in urma consumului repetat si indelungat.

In anii 1950 si la inceputul anilor 1960, cercetatorii au descoperit ca substanta halocinogena LSD poate fi folosita pentru tratarea schizofreniei, alcoolismului si comportamentului violent.

Conform  unor studii, o singura doza a drogului LSD i-ar putea ajuta pe alcoolici sa renunte la bautura. Analiza a aratat „un efect benefic semnificativ” in privinta abuzului de alcool, care a durat timp de mai multe luni dupa ce drogul a fost luat. Un expert a declarat ca a fost „la fel de bun ca orice altceva avem”, in cazul tratamentului impotriva alcoolismului.

Pacientii au luat parte in programe de tratament pentru reducerea abuzului de alcool, dar unora li s-a dat o singura doza de LSD, intre 210 si 800 de micrograme.
Comparand cele doua grupuri, cei care au luat LSD si cei care nu l-au luat, 59% dintre pacientii care au urmat acest „tratament” au aratat niveluri reduse ale abuzului de alcool, comparativ cu 38%, in randul celorlalti. Efectele au persistat sase luni dupa ce a fost luat haluciogenul, dar au disparut dupa un an. Cei care au luat LSD au aratat, de asemenea, un nivel mai ridicat al abstinentei.

Recent, o echipa de cercetatori norvegieni din cadrul Universitatii de {tiinte si Tehnologii din Trondheim a realizat metaanaliza a sase studii care aveau ca idee centrala utilizarea LSD-ului in tratamentul alcoolismului, studii ce au fost efectuate in perioada 1966-1970. Per total, studiile au inclus 536 de pacienti alcoolici. 325 dintre ei au primit o singura doza de LSD. Succesul terapiei a fost apreciat prin perioada de timp in care pacientii au reusit sa se abtina de la alcool, dar si in functie de adaptarea sociala a pacientilor la o viata fara acest viciu.

Dupa corelarea tuturor rezultatelor, oamenii de stiinta au observat efecte mai bune in cazul pacientilor care au luat LSD decat in cazul celor carora nu le-a fost administrat acest drog. Aproximativ 60% dintre pacientii care au luat LSD au obtinut rezultate favorabile la evaluarea care a urmat administrarii dozei de LSD, in comparatie cu 38% dintre cei care nu au luat LSD. {i mai mult, pacientii tratati cu LSD au ramas abstinenti si sase luni dupa incetarea studiului. Eficacitatea LSD-ului este comparabila cu cea a naltrexonei, acamprosatului sau disulfiramului, trei substante medicamentoase folosite pentru prevenirea recaderilor in dependenta de alcool.

Mecanismul de actiune al LSD-ului ce sta la baza tratarii alcoolismului ramane inca un mister. Dr. Robin Carhart-Harris, psihofarmacolog la Colegiul Imperial din Londra, intr-un interviu acordat revistei „Nature”, explica eficacitatea LSD-ului in tratamentul dependentei de alcool prin faptul ca determina creierul sa functioneze pentru o perioada mai putin ordonat . De altfel, se pare ca halucinogenele induc o introspectie, identificare a problemelor, ceea ce le da pacientilor „pofta de viata” si dorinta de a renunta la alcool. Excursia in lumea viselor poate fi deci o solutie pentru tratarea alcoolismului, dar utilizarile terapeutice ale substantelor halucinogene nu se opresc aici. ~n 2010, cercetatorii americani John Halpern si Torsten Passie publica rezultatele unui studiu realizat pe sase pacienti care sufereau de nevralgie migrenoasa (o durere de cap severa, localizata unilateral, care se repeta ciclic si este descrisa ca o lovitura puternica si fierbinte in ochi sau ca si cum cineva ar incerca sa va scoata ochiul), tratati cu un derivat al LSD-ului, 2-bromo-LSD.

Pacientii au primit trei doze din substanta activa, o data la 5 zile, iar rezultatele au fost promitatoare: toti pacientii au raportat reducerea frecventei crizelor. 5 dintre cei 6 pacienti tratati au raportat chiar absenta crizelor migrenoase timp de cateva luni dupa tratament.

In spitalul Spring Frove State din Maryland, cercetatorii au administrat LSD unor pacienti bolnavi de cancer in faza terminala, pentru a testa efectele drogului asupra anxietatii provocate de gandul mortii.

O treime dintre pacienti au declarat ca se simt mult mai putin tensionati, fricosi, depresivi si durerea este mult mai mica. Alti 33 % din totalul pacientilor au declarat ca efectele au fost moderate, iar cei ramasi au spus ca nu au simtit nicio imbunatatire, dar nici agravare. (4)

Criticii acestor studii afirma ca cercetarile contribuie la popularizarea drogurilor, insa oamenii de stiinta sustin ca studiile lor nu au ca scop legalizarea sau recomandarea consumului de droguri, ci folosirea acestor substante in cadrul proceselor medicale pentru a trata pacientii. O mare problema, explica specialistii, este faptul ca printre victimele razboiului impotriva drogurilor se numara o serie de pacienti care sufera astazi de afectiuni fara tratament si care nu au acces la substantele care le-ar putea reduce suferinta si imbunatati viata din cauza stigmei asociate acum jumatate de secol potentialelor leacuri.

Bibliografie:

1. Organic Chemistry, Morrison and Boyd (Allyn and Bacon, 1983).

2. Mechanisms of action of  LSD ,Barry L. Jacobs,Michael E.Trulson ,1979

3. Biochemistry, L. Stryer (W.H. Freeman and Co, San Francisco, 1975).

4. Journal of Psychedelic Drugs, Weston La Barre Vol. 11 (1-2), 1979.

5. www.addictions.org/lsd.htm

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate