Substante active folosite in tratamentul toxiinfectiilor alimentare

Rezumat: 

Toxiinfectiile alimentare sunt boli infectioase acute ce apar frecvent in timpul sezonului cald, in urma ingerarii de alimente contaminate cu diverse bacterii sau toxine. Se manifesta prin greata, dureri abdominale, varsaturi si scaune diareice care duc la deshidratare. Tratamentul se adreseaza in primul rand corectarii dezechilibrelor hidroelectrolitice.

Abstract: 

This article presents the food poisoning caused by the ingestion of food contaminated with various bacteria or their toxins. Food poisoning is an acute infectious disease that occurs frequently during the warm season. The main symptoms are nausea, abdominal pain, vomiting and diarrhea leading to dehydration. Treatment is directed primarily at correcting electrolyte imbalances.

Toxiinfectiile alimentare sunt boli infectioase acute, aparute in urma ingestiei de alimente contaminate cu bacterii, toxine sau metaboliti toxici bacterieni. Manifestarile clinice sunt in principal digestive (greata, varsaturi, diaree), apar brusc, in maximum 72 de ore de la ingestia alimentului contaminat, ducand la deshidratare.
In literatura de specialitate anglosaxona, termenul de toxiinfectie alimentara („food poisoning”) include si intoxicatiile alimentare nebacteriene, cum sunt cele produse de ciuperci, substante toxice, animale marine, virusuri, paraziti.

Date epidemiologice

Toxiinfectiile alimentare apar cel mai frecvent in timpul sezonului cald, temperaturile ridicate favorizand multiplicarea bacteriilor patogene din alimente. Boala se manifesta sporadic (fiind diagnosticata drept enterocolita acuta) sau in focare epidemice cu zeci, sute sau mii de cazuri, in special in colectivitati.

„Rezervorul de infectie” este reprezentat de omul cu infectii tegumentare stafilococice, purtatorii aparent sanatosi de stafilococ (procentul variaza intre 5 si 40% din populatia generala), animalele bolnave sau purtatoare, solul contaminat in urma dejectiilor animale sau umane. Alimentele pot fi contaminate direct de catre sursa (umana sau animala) ori pe traseul transportului, prelucrarii, ambalarii sau depozitarii. Frecvent implicate in aparitia toxiinfectiilor alimentare sunt ouale si preparatele din oua (maioneze, creme), laptele si derivatele lactate, carnea, preparatele de cofetarie.   Receptivitatea este generala, dar aparitia bolii depinde de cantitatea de aliment ingerata, de cantitatea de toxina preformata ingerata si de varsta gazdei receptive sau starea de sanatate a acesteia (prezenta imunodepresiei, a unor boli cronice). Indicele de contagiozitate este important mai ales in cazul toxiinfectiilor stafilococice sau cu Salmonella, valoarea lui fiind de 95%.

Etiologie

Cel mai adesea, agentul etiologic al toxiinfectiilor alimentare este reprezentat de Salmonella spp. (60-70% din totalul cazurilor), urmat de Staphylococcus aureus enterotoxigen (20-30% dintre cazuri). Alte microorganisme intalnite sunt Escherichia coli (tulpinile patogene enterale), Bacillus cereus, Bacillus subtilis, Campylobacter, Proteus spp., Shigella spp., Klebsiella spp., Yersinia enterocolitica, Clostridium perfringens si botulinum, Vibrio spp. (non O1).

Manifestari clinice

Varsaturile, scaunele diareice, febra, durerile abdominale reprezinta principalele simptome ale bolii. In urma scaunelor diareice frecvente si a varsaturilor abundente, apare deshidratarea pacientului care poate varia de la usoara la severa. Gradul deshidratarii se apreciaza clinic in functie de turgorul cutanat, puls, tensiune arteriala, diureza. In functie de agentul etiologic implicat, tabloul clinic prezinta anumite particularitati.

Toxiinfectiile produse de Salmonella au o incubatie de 12-48 de ore si debuteaza brusc cu febra, greata, varsaturi, scaune diareice, fecaloid apoase, de culoare galben-verzui. Evolutia naturala se intinde pe parcursul a 2-7 zile. Cele mai implicate alimente in declansarea bolii sunt ouale si preparatele din oua.

Staphylococcus aureus enterotoxigen provoaca toxiinfectii cu incubatie scurta (1-4 ore), debut brusc si tablou clinic dominat de varsaturi repetate si greata intensa. Scaunele diareice sunt rare sau pot lipsi. Evolueaza rapid in 24-48 de ore. Cel mai frecvent sunt implicate alimentele cu un continut ridicat in proteine si glucide, lapte, preparate din lapte, carne. S. aureus enterotoxigen secreta toxina termorezistenta (rezista 30 de minute la 100°C si mai multe luni la refrigerare). Contaminarea alimentelor cu S. aureus se poate produce direct de la sursa (laptele provenit de la vaci cu mastita) sau pe parcursul prepararii si manipularii, de la persoane cu leziuni cutanate stafilococice sau cu portaj nasofaringian.

Bacillus cereus, prezent in alimentele contaminate, produce mari cantitati de enterotoxina (termostabila sau termolabila). Toxiinfectia determinata de enterotoxina termostabila are incubatie scurta, de 1-6 ore si se manifesta prin varsaturi insotite uneori de scaune diareice apoase si dureri abdominale. Enterotoxina termolabila produce o toxiinfectie cu incubatie mai lunga (8-16 ore), cu scaune diareice apoase si dureri abdominale. Ambele forme evolueaza favorabil in 12-48 de ore. B. cereus contamineaza frecvent produsele vegetale, in special cerealele. Toxiinfectia apare in urma consumului de orez sau de preparate de orez, preparate vegetale deshidratate, insuficient preparate termic si pastrate la temperatura camerei. Astfel este favorizata multiplicarea bacteriilor si producerea de mari cantitati de enterotoxina.

Toxiinfectia cu Clostridium perfringens apare dupa ingerarea unei cantitati mari de bacterii sau de enterotoxina preformata in aliment. Diferitele tipuri de C. perfringens secreta mai multe tipuri de toxine, cel mai intalnit in toxiinfectiile alimentare este tipul A. Debutul toxiinfectiei cu C. perfringens este brusc si apare dupa 8-36 de ore de la ingestie. Principalele manifestari sunt greata, diaree apoasa si dureri abdominale. Evolueaza favorabil in 1-5 zile. Alimentele implicate sunt carnea si preparatele din carne pastrate la temperatura camerei.
In toxiinfectia cu E. coli, debutul este brusc, cu scaune apoase, frecvente, ce duc rapid la deshidratare, putand ajunge chiar la insuficienta renala in cazurile severe. Afectiunea apare in urma ingestiei de carne insuficient preparata termic sau de produse nepasteurizate (lapte, sucuri).

Diagnosticul de laborator

Diagnosticul bacteriologic se face prin examenul microscopic al produsului biologic (materii fecale, lichid de varsatura), insamantarea pe mai multe medii de cultura selective, orientate dupa probabilitatea unor anumite microorganisme. Identificarea agentului etiologic se face pe baza caracterelor morfologice, tinctoriale, biochimice, antigenice. In anumite cazuri este necesara si efectuarea antibiogramei. Evidentierea toxinelor bacteriene se  face prin tehnici de tip ELISA sau prin inoculare la animale de laborator.

Modificarile hidroelectrolitice aparute sunt reprezentate de: hiponatremie, hipocloremie, hipopotasemie, acidoza metabolica, cresterea creatininei si a ureei serice la pacientii cu insuficienta renala acuta. Uneori poate aparea leucocitoza cu netrofilie. Se constata de asemenea si cresterea hematocritului, aparuta in urma instalarii deshidratarii.

Tratament

Tratamentul toxiinfectiilor alimentare consta in reechilibrarea hidroelectrolitica si acidobazica, regim dietetic, tratament simptomatic si etiologic.

Reechilibrarea hidroelectrolitica trebuie inceputa cat mai devreme si, in functie de gradul deshidratarii, se face pe cale orala in deshidratarile usoare si medii sau pe cale intravenoasa, in cazurile severe sau daca pacientul prezinta intoleranta digestiva sau varsaturi incoercibile. Reechilibrarea in deshidratarile usoare si medii consta in administrarea de saruri de reechilibrare orala, compuse din 3,5 g clorura de sodiu, 2,5 g bicarbonat de sodiu sau citrat trisodic, 1,5 g clorura de potasiu si 20 g glucoza. in deshidratarile usoare se administreaza in doza de 50 ml/kgc pe parcursul a 4 ore, iar in cele medii doza este este de 80 ml/kgc, in 4 ore.

Solutia pentru administrarea intravenoasa contine, la 1 l apa distilata, 5 g clorura de sodiu, 4 g bicarbonat de sodiu si 1 g clorura de potasiu. Se administreaza 100 ml/kgc in 2 sau 4 ore in cazul copiilor, varstnicilor, persoanelor cu insuficienta renala cronica. In locul ei poate fi folosita si solutia Hartman sau Ringer-lactat.
Pentru aprecierea eficientei reechilibrarii se urmaresc pulsul (parametrul cel mai fidel), tensiunea arteriala, diureza, turgorul cutanat.

Tratamentul simptomatic presupune administrarea de antiemetice. Nu este recomandata administrarea de medicamente ce incetinesc tranzitul intestinal, pentru ca, in felul acesta, se incetineste si eliminarea toxinelor si a bacteriilor responsabile de producerea toxiinfectiei alimentare.

Tratamentul etiologic este necesar numai in cazurile severe de toxiinfectie si la pacientii cu boli cronice, imunosupresati, varstnici sau sugari. Consta in administrare de antibiotice in doze uzuale, timp de 3-5 zile, cele mai folosite fiind acidul nalidixic, fluorochinolonele (ciprofloxacina), colimicina.

Nu exista profilaxie specifica in cazul toxiinfectiilor alimentare. Evitarea imbolnavirii se face prin inlaturarea surselor de infectie si a modalitatilor de transmitere a germenilor prin intermediul alimentelor, si prin educatia sanitara a populatiei, in special a celor care intervin in procesele de preparare, prelucrare, manipulare a alimentelor.

Bibliografie:

1. Popa M. I., POPA L. G., Bacteriologie, Editia a doua, Editura APP, Bucuresti, 2004, 64-67, 86-89, 97-98;
2. www.emedicinehealth.com;
3. www.medfam.ro;
4. www.pharma-business.ro.

Dr. Adelina Barbu

medic rezident medicina de laborator