(P) Claritate pentru Vedere: Ce Trebuie să Știi Despre Sindromul Pseudoexfoliativ

Pe măsură ce avansăm în vârstă, ochii noștri trec prin schimbări subtile, dar importante. Una dintre afecțiunile care pot trece neobservate la început, dar care necesită atenție specială, este sindromul pseudoexfoliativ (PXF). Vorbim despre o problemă oculară care, deși nu provoacă mereu simptome evidente, poate duce la complicații serioase dacă nu este diagnosticată și monitorizată corect.

În calitate de medic oftalmolog, Laura Stejar susține că această afecțiune necesită o abordare atentă, mai ales la pacienții în vârstă sau cu antecedente familiale de boli oculare.

Ce este sindromul pseudoexfoliativ

Sindromul pseudoexfoliativ (PXF) este o afecțiune oculară caracterizată prin acumularea unui material fibrilar fin pe structurile ochiului, în special pe cristalin, iris și cornee. Acest material poate fi observat de medic în timpul unei examinări oftalmologice de rutină, folosind o lampă cu fantă.

Deși la prima vedere nu pare periculos, PXF poate afecta circulația fluidelor din ochi, ducând în timp la creșterea presiunii intraoculare. În consecință, crește riscul de glaucom pseudoexfoliativ, o formă secundară de glaucom care poate provoca pierderea treptată a vederii dacă nu este tratată.

Cine este mai predispus la această afecțiune

Sindromul pseudoexfoliativ apare mai frecvent la persoanele de peste 60 de ani și are o incidență mai mare în regiunile nordice ale Europei, însă poate fi întâlnit și în România. Printre factorii de risc se numără:

• Vârsta înaintată;
• Istoricul familial de PXF sau glaucom;
• Expunerea prelungită la raze UV;
• Tensiunea arterială crescută;
• Diabetul sau alte boli metabolice.

„De multe ori, pacienții nu prezintă simptome evidente până când boala nu evoluează. De aceea, controalele periodice sunt esențiale pentru a detecta din timp modificările oculare care pot duce la glaucom”, subliniază Laura Stejar, medic oftalmolog.

Simptomele care pot anunța sindromul pseudoexfoliativ

Deși în stadiile incipiente PXF nu provoacă disconfort, pot apărea unele semne care merită atenție:

• Vedere încețoșată;
• Senzația de presiune oculară;
• Dureri ușoare de ochi;
• Sensibilitate crescută la lumină;
• Dificultate la adaptarea între lumină și întuneric.

Aceste simptome pot fi asociate și altor afecțiuni oculare, însă doar o examinare completă efectuată de un oftalmolog poate confirma prezența sindromului pseudoexfoliativ.

Cum se stabilește diagnosticul

Diagnosticul se pune printr-un examen oftalmologic complet, care include măsurarea tensiunii intraoculare, examinarea cristalinului și a irisului cu ajutorul biomicroscopului cu fantă și, uneori, testarea câmpului vizual. În anumite cazuri, medicul poate recomanda și investigații imagistice suplimentare, precum tomografia în coerență optică (OCT), pentru evaluarea nervului optic.

„În practica mea, insist ca pacienții să vină la control cel puțin o dată pe an, mai ales dacă au peste 50 de ani. Detectarea precoce a PXF ne permite să monitorizăm evoluția și să prevenim complicațiile grave, cum ar fi glaucomul”, adaugă Laura Stejar.

Tratament și monitorizare

În prezent, nu există un tratament care să elimine materialul pseudoexfoliativ din ochi, însă scopul terapiei este de a preveni creșterea presiunii intraoculare și apariția glaucomului. Tratamentul constă, de obicei, în:

• Administrarea de picături pentru scăderea presiunii oculare;
• Monitorizarea periodică a tensiunii intraoculare;
• Intervenții chirurgicale (în cazurile avansate sau complicate cu glaucom);
• Stil de viață echilibrat și protejarea ochilor de lumina excesivă.

Pacienții diagnosticați cu PXF trebuie urmăriți regulat, deoarece afecțiunea poate progresa lent, fără simptome evidente.

Concluzie

Sindromul pseudoexfoliativ este o afecțiune care cere vigilență și monitorizare atentă. Cu toate că nu provoacă durere, efectele sale pot fi semnificative dacă nu este descoperit la timp. Consulturile oftalmologice regulate, mai ales după vârsta de 50 de ani, sunt cea mai sigură metodă de prevenție.

„Ochii sunt o parte esențială a sănătății noastre generale. Prin controale periodice și diagnostic precoce, putem preveni complicațiile care duc la pierderea vederii. Sindromul pseudoexfoliativ nu trebuie ignorat, ci înțeles și tratat cu responsabilitate”, concluzionează Laura Stejar, medic oftalmolog.

Sursa foto: Freepik.com

Revista Galenus