Actiunea psihodrogurilor asupra creierului uman

Dr. Farm. D. Hurduc

Specialistii din domeniul medicamentelor stiu ca nu se cunoaste in totalitate modul de actiune al drogurilor, ceea ce trebuie sa constituie un avertisment foarte serios pentru noi toti. Tocmai din aceasta cauza a aparut in ultimul timp o stiinta noua, numita imunotoxicologie. Aceasta suspecteaza orice drog chimic de efecte secundare, indezirabile, uneori cu potential nefast. Formulele drogurilor chimice, active biologic sunt diferite intre ele din punct de vedere al structurii. Relatia directa intre structura si activitatea biologica este frecvent supusa unor factori subiectivi, aleatori.

Fenomenul structura-activitate este de multe ori surprinzator, datorita metabolitilor intermediari, ca rezultat al activitatii metabolice, care pot sau nu interactiona ireversibil cu macromolecula celulara, ducand si la efecte neasteptate. Un exemplu este alcoolul, folosit de atata lume in scop stimulativ, unii ajungand alcoolici cronici, comportamentul lor fiind intocmai ca cel al morfinomanilor. Recent s-a descoperit ca alcoolul produce in creierul uman un drog analog morfinei, numit nalorfina. Aceasta induce alcoolicilor un comportament asemanator morfinomanilor.

In acest domeniu al terapeuticii, nimic nu se poate prevedea cu siguranta, deoarece intervine factorul de subiectivism care poate aduce dupa sine aspecte dramatice pentru un anumit subiect, in timp ce un altul ramane indiferent la aceeasi terapie. Istoria psihotropelor este foarte pasionanta. Un savant foarte serios, profesorul Pelt de la Universitatea din Nancy, Franta, admite posibila varianta ca, intr-o zi, psihodrogurile sa ofere posibilitatea oamenilor sa acceada la conditii mult superioare starii normale. In prezent, se stie ca psihodrogurile actioneaza asupra a tot ce e mai profund in noi, asupra celulelor constitutionale ale creierului. Unii savanti afirma ca sistemul nervos si creierul nu sunt altceva decat traductoare ale experientei exterioare a corpului, adaugand ca psihotropele modifica aceste traductoare. Interactia merge uneori foarte departe si altereaza structura psihica intima.

Bergson este primul filozof care afirma ca acest traductor care este creierul prelucreaza incomplet informatiile exterioare si, de aceea, creierul uman inchide in el doar o parte din real. Cu alte cuvinte, creierul transmite numai o parte dintre informatiile care sosec si trebuie sa existe sau sa se inventeze mijloace care sa amelioreze capacitatea de transmisie a acestuia. In prezent se cunosc medicamente care pot deschide partial sau total creierul uman. Altfel spus, sa "deschida portile perceptiei". Din pacate, aceste medicamente sunt extrem de periculoase.

Scriitorul Aldous Huxley, discutand in opera sa "Portile perceptiei" despre acidul lizergic (LSD), descoperit in 1938 de chimistul elvetian Hofmann, arata ca acest drog are proprietatea de a deschide omului universul real, in totalitatea sa.

Desi a folosit 15 ani LSD, ganditorul american J. W. Campbell nu a publicat nicio opera valabila si nu a facut nicio descoperire stiintifica, considerand acest drog un mare pericol pentru spiritul sanatos. De asemenea, exista si riscuri genetice ca urmare a folosirii acestui drog. Unii cercetatori sustin ca anumite creiere pot beneficia de pe urma drogurilor, in timp ce altele sunt efectiv distruse.

Profesorul Ungar de la catedra de farmacologie a Colegiului de Medicina (Houston-Texas, SUA) arata ca activitatea creierului uman este programata de reactii chimice si conceperea acestuia ca un ordinator este o simplificare primara. Intelegerea creierului, a organizarii lui, ca un ansamblu de reactii chimice programate de un cod chimic este mai aproape de realitate si permite sa se explice superioritatea omului fata de celelalte vietuitoare. Drogurile pot provoca in creier interpretari absolut gresite care pot duce la nebunii sau sinucideri. De asemenea, ele pot "naste" revelatii asupra naturii noastre interioare sau chiar asupra universului. Toate drogurile cu adresare psihica au efecte secundare periculoase sau sunt si binefacatoare? Exista si droguri cu adresabilitate psihica inzestrate cu calitati binefacatoare, cum este carbonatul de litiu. El previne sau atenueaza numeroase forme de depresie mentala sau schizofrenie. Nu este nici tranchilizant, nici excitant mental. Natura actiunii lui nu este bine cunoscuta inca, rezultatele fiind incontestabile.

Toti excitantii mentali deriva de la drogul magic chinez, ma-huang, cunoscut de 3 000 de ani. Constituentul de baza este efedrina, iar majoritatea excitantilor inca sunt ai acestei structuri. Dezastrul excitantilor a aparut, evident, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cand unii dintre marii conducatori de armate au devenit, in urma folosirii lor, incapabili de a avea o pozitie rationala. Dupa studii si cercetari indelungate, se pare ca se va ajunge la stimulente pe baza de efedrina, fara efecte secundare.

Cercetarea in domeniul chimiei creierului a condus si la obtinerea de produse euforizante care aduc persoanei in cauza fericirea, fara sa stie de ce este fericita, cu efecte secundare din cele mai neplacute. Aceste produse sunt derivate din "soma" indiana, fiind posibil ca in zilele noastre sa se reproduca in laborator principiul activ din "soma". In conceptia unor filozofi, toata lumea ar fi fericita. Dupa alti filozofi, ar insemna un dezastru pe plan moral, metafizic si economic. Fericirea tuturor astfel obtinuta, pe cale artificiala, ar fi un lucru excelent daca, asa cum spune Louis Pauwels, oamenii fericiti ar pastra ratiunea de a fi, dar sunt in acest mod dezumanizati. Pentru a fi fericit, omul ar lua o "pilula" si, ca urmare, toata problematica sociala ar disparea pentru el. Aceasta situatie ar fi deosebit de grava daca s-ar reproduce "soma" indiana.

Bineinteles ca o serie de strategi s-a gandit la folosirea psihodrogurilor in scopuri militare, sub forma de gaz sau aerosoli, cand adversarii psihodrogati, dezumanizati ar depune armele, devenind inactivi si usor de cucerit. Pentru a arata capacitatea de modificare prin psihotrope a unei fiinte vii, s-au intreprins o serie de experimente cu acid lizergic, introducandu-se o pisica (tratata cu LSD) intr-o cusca in care se afla un soricel. Pisica a iesit inspaimantata din cusca, iar soricelul a murit de spaima.

Concluzia este simpla: folosirea psihotropelor majore numai in cazurile de leziuni ale elementelor constitutionale ale creierului si nimic mai mult, deoarece ele pot influenta psihicul omului intr-un mod dezastruos , ducand la dezumanizare.

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.