Terapia biologica in poliartrita reumatoida – Infliximab

Asist. univ. drd. Carolina Negrei, medic rezident medicina interna, Catedra de Toxicologie, Facultatea de Farmacie, UMF “Carol Davila”, Bucuresti

Infliximabul este un MAB (monoclonal antibodies) chimeric (murinic-uman) de tip IgG1, care se leaga de o proteina specifica din organism, numita factor de necroza tumorala alfa (TNFα), implicata in procesul inflamator. Portiunea de origine murinica reprezinta 25% din greutatea moleculei si contine situsul de legare pentru TNFα, iar cea de origine umana este responsabila de functiile efectoare. El se leaga atat de TNFα solubil, cat si de cel membranar, inhiband astfel multe dintre efectele biologice ale acestei citokine. In plus, acest anticorp reconstituit genetic are o inalta afinitate si specificitate, ceea ce ii reduce potentialul de efecte nespecifice la nivelul altor cai metabolice. Prezenta unor cantitati crescute de TNFα este frecventa in bolile inflamatorii, cum sunt poliartrita reumatoida, boala Crohn, colita ulcerativa, spondilita anchilozanta, artrita psoriazica si psoriazisul. Infliximabul se prezinta in flacoane, sub forma de 100 mg pulbere.
In cazul poliartritei reumatoide, infliximabul se poate administra in asociere cu metotrexatul, pentru prelungirea duratei remisiunii, cu diminuarea semnelor si simptomelor bolii, incetinirea deteriorarii articulatiilor, imbunatatirea starii fizice. In acest caz, metotrexatul impiedica formarea anticorpilor impotriva portiunii murinice a inflixiabului. Doza recomandata este de 3 mg/kgc, administrata in perfuzii in saptamana 1, 2, 6 si, ulterior, la 8 saptamani. Daca raspunsul nu este corespunzator, se poate mari doza (pana la 10 mg/kgc) sau se pot reduce intervalele intre administrari.
Boala Crohn este o alta afectiune in care infliximabul are indicatie terapeutica. Se administreaza pentru a trata boala severa, activa, care nu poate fi controlata prin administrarea de corticosteroizi si/sau imunosupresoare, ori din cauza intolerantei pacientului la aceste medicamente. De asemenea, indicatia este si pentru diminuarea numarului de fistule enterocutanate care dreneaza (orificii anormale care pornesc de la intestine si se deschid la piele), care nu au fost controlate prin administrarea altor medicamente sau prin interventie chirurgicala. In acest caz, doza uzuala este de 5 mg/kg.
Ca toate medicamentele, infliximabul poate avea reactii adverse. Majoritatea acestora sunt de intensitate usoara, pana la moderata. Totusi, unele pot fi severe si pot necesita tratament. Reactiile adverse pot sa apara intr-un interval de pana la sase luni dupa administrarea ultimei perfuzii. Dintre acestea, se pot enumera:

  • Frecvente: cefalee, vertij, simptome abdominale, eruptii cutanate, infectii virale (exemplu: herpes), infectii respiratorii (raceala, sinuzita, bronsita, pneumonie);
  • Mai putin frecvente: depresie, agitatie, tulburari ale somnului, afectarea vindecarii ranilor, infectii bacteriene (tuberculoza, infectii ale tractului urinar, infectii profunde ale pielii, sepsis), infectii fungice, astm bronsic, functie hepatica anormala, scaderi ale celulelor sangvine, cu posibilitatea aparitiei anemiei, leucopeniei, trombocitopeniei, agravarea demielinizarii nervilor, activarea bolilor autoimune (lupus eritematos sistemic), agravarea insuficientei cardiace, alopecie, sangerari, anafilaxie, reactii la locul de injectare;
  • Rare: sangerari sau perforatii gastro-intestinale, insuficienta circulatorie, scleroza multipla, limfom.
  • Frecventa crescuta a infectiei tuberculoase dupa tratamentul cu blocante TNFα a determinat ca, in mai multe tari, inclusiv Romania, sa se instituie programe riguroase de screening, de monitorizare si chiar de chimioprofilaxie. Acest lucru a condus la scaderea semnificativa a acestui risc.
  • Infliximabul nu este recomandat femeilor insarcinate. In cazul celor aflate la varsta fertila, in timpul tratamentului cu infliximab si sase luni dupa ultima perfuzie, se recomanda adoptarea unei masuri contraceptive. In ceea ce priveste alaptarea, nu se stie daca acesta se excreta in laptele matern. Este indicat insa sa se intrerupa alaptarea si, eventual, inceperea ei intr-un interval de cel putin sase luni de la ultima perfuzie.  

Bibliografie:

1. St. Clair E. Antibodies to tumor necrosis factor alpha: Infliximab and Adalimumab. In St. Clair E., Pisetsky D., Haynes B., eds. Rheumatoid Arthritis 1 ed. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, 2004:268-82;
2. den Broeder A., Joosten L., Saxne T., et al. Long term anti-tumor necrosis factor alpha mono-therapy in rheumatoid arthritis: effect on radiological course and prognostic value of markers of cartilage turnover and endothelial activation. Ann Rheum Dis 2002; 61:311-8;
3. Lipsky P., van der Heijde, St. Clair E. Infliximab and methotrexate in the treatment of rheumatoid arthritis. N. Engl. J. Med. 2000; 343:1594-602;
4. Keane J., Gershon S., Wise R. Tuberculosis associated with infliximab, a tumor necrosis factor-neutralizing. N. Engl. J. Med. 2001; 345:1098-104.

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.