Cum și când se administrează corect antiinflamatoarele nesteroidiene

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reprezintă una dintre cele mai utilizate clase farmacologice în practica clinică, având proprietăți analgezice, antipiretice și antiinflamatoare. Aceste medicamente acționează prin inhibarea ciclooxigenazelor (COX-1 și COX-2), enzime implicate în sinteza prostaglandinelor, mediatori esențiali ai inflamației, durerii și febrei.

În contrast, antiinflamatoarele steroidiene, precum glucocorticoizii, acționează la nivel genomic și au un efect antiinflamator mult mai potent, dar cu un profil de reacții adverse diferit și mai complex. Alegerea între cele două clase depinde de contextul clinic, severitatea inflamației și profilul pacientului.

AINS sunt utilizate pe scară largă în patologia musculoscheletală, afecțiuni reumatologice, durere acută sau cronică, febră și numeroase alte situații clinice. Cu toate acestea, utilizarea lor necesită abordare atentă, deoarece administrarea necorespunzătoare poate avea drept urmare complicații gastrointestinale, renale sau cardiovasculare.

Tipuri de antiinflamatoare nesteroidiene

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt agenți antipiretici, antiinflamatori și analgezici. Aceste efecte fac ca AINS să fie utile în gestionarea durerilor musculare, dismenoreei, afecțiunilor artritice, febrei, gutei, migrenelor și să fie utilizate ca agenți de reducere a necesarului de opioide în anumite cazuri de traumă acută. Antiinflamatoarele nesteroidiene topice (gel cu diclofenac) sunt, de asemenea, disponibile pentru utilizare în tenosinovita acută, entorsele de gleznă și leziunile țesuturilor moi.

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt, în mod obișnuit, împărțite în grupuri în funcție de structura lor chimică și de selectivitate: salicilați acetilați (acid acetilsalicilic), salicilați neacetilați (diflunisal, salsalat), acizi propionici (naproxen, ibuprofen), derivați ai acidului acetic (diclofenac, indometacin), acizi enolici (meloxicam, piroxicam), acizi antranilici (meclofenamat, acid mefenamic), derivați naftilalaninici (nabumetonă) și inhibitori selectivi de COX-2 (celecoxib, etoricoxib).

Antiinflamatoare nesteroidiene non-selective

• diclofenac;
• diflunisal;
• etodolac;
• fenoprofen;
• flurbiprofen;
• ibuprofen;
• indometacin;
• ketoprofen;
• ketorolac;
• acid mefenamic;
• meloxicam;
• nabumetonă;
• naproxen;
• oxaprozin;
• piroxicam;
• sulindac;
•  

Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective (specifice de COX-2)

• celecoxib;
• rofecoxib;
•  

Totuși, rofecoxib și valdecoxib au fost retrase de pe piață în anul 2004, respectiv 2005.

Când și cum se administrează antiinflamatoarele nesteroidiene?

Cel mai frecvent, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt disponibile sub formă de comprimate orale. Conform prospectului, dozele pentru cele mai utilizate antiinflamatoare nesteroidiene fără prescripție sunt următoarele:

• ibuprofenul: pentru comprimatele de 200 miligrame, se administrează 1 până la 2 comprimate la fiecare 4 până la 6 ore, cât timp simptomele persistă, doza zilnică maximă pentru ibuprofen fiind de 1200 miligrame;
• acidul acetilsalicilic (concentrație standard): comprimate de 325 miligrame, 1 până la 2 comprimate la fiecare 4 ore sau 3 comprimate la fiecare 6 ore, doza zilnică maximă fiind de 4000 miligrame.
• naproxenul sodic: pentru comprimatele de 220 miligrame, se administrează 1 până la 2 comprimate la fiecare 8 până la 12 ore, doza zilnică maximă pentru naproxenul sodic fiind de 660 miligrame.

AINS topice sunt, de asemenea, disponibile (soluție topică de diclofenac sodic 1,5%, plasture cu diclofenac hidroxi-etil pirrolidină 1,3% și gel de diclofenac sodic 1%). Acestea sunt utile pentru managementul durerii cauzate de leziuni ale țesuturilor moi și osteoartrită.

Anumite antiinflamatoare nesteroidiene pot fi administrate și parenteral; de exemplu, ibuprofenul intravenos este disponibil și se administrează sub formă de perfuzie de 30 de minute. Acesta poate fi utilizat ca analgezic non-opioid pentru controlul durerii și pentru reducerea febrei.

Studiile au arătat că utilizarea postoperator a ibuprofenului intravenos în combinație cu morfina la pacienții adulți poate reduce cantitatea totală de morfină utilizată. Pentru gestionarea febrei, se administrează o doză inițială de 400 miligrame, urmată de 400 miligrame sau 100–200 miligrame la fiecare 4 până la 6 ore, în funcție de necesități.

Pentru managementul durerii, doza recomandată este de 400 până la 800 miligrame la fiecare 6 ore, în funcție de necesități. Ketorolacul este, de asemenea, disponibil pentru administrare parenterală.

Contraindicații, monitorizare și potențial toxic

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt contraindicate pacienţilor;

• cu hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene sau la salicilați;
• care au prezentat reacții alergice (urticarie, astm etc.) după administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (indiferent de tip);
• care au fost supuși unei intervenții de bypass aorto-coronarian;
• în trimestrul al treilea de sarcină;
• cu insuficiență renală.

Monitorizarea recomandată include hemoleucograma completă, teste de funcție renală și un profil hepatic. Aceste recomandări provin de la American College of Rheumatology pentru pacienții cu artrită reumatoidă care utilizează antiinflamatoare nesteroidiene cronic și nu prezintă comorbidități sau antecedente de complicații.

Monitorizarea este mai puțin frecventă la pacienții considerați cu risc scăzut de toxicitate asociată administrării de antiinflamtoare nesteroidiene. Cu toate acestea, antiinflamatoare nesteroidiene sunt fie contraindicate, fie necesită monitorizare atentă la pacienții cu afecțiuni hepatice sau renale.

Toxicitatea AINS se poate manifesta prin hemoragii gastrointestinale, hipertensiune arterială, hepatotoxicitate și afectare renală. De obicei, supradozajul acut cu antiinflamatoare nesteroidiene este asimptomatic sau determină simptome gastrointestinale minore. Totuși, complicațiile toxice pot include acidoză metabolică cu gaură anionică crescută, comă, convulsii și insuficiență renală acută.

Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene pot produce leziuni gastrointestinale prin inhibarea COX-1, ceea ce determină scăderea producției de mucus gastric protector. Nefrotoxicitatea poate apărea deoarece aceste medicamente reduc nivelul prostaglandinelor, esențiale pentru vasodilatația arteriolelor renale. În final, toxicitatea neurologică se poate manifesta prin somnolență, confuzie, nistagmus, vedere încețoșată, diplopie, cefalee și tinitus.

Considerente de avut în vedere!

Educarea pacientului privind utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene reprezintă o componentă esențială a îngrijirii, având în vedere numeroasele efecte adverse posibile asupra diferitelor sisteme de organe și stării generale de sănătate.

Deoarece aceste reacții adverse apar mult mai frecvent la pacienții cu anumite comorbidități, așadar cu afecțiuni asociate, este esențial ca medicii, asistentele și farmaciștii să acorde atenție deosebită istoricului pacientului și să îl informeze corespunzător cu privire la riscuri și dozaj.

Medicul curant inițiază terapia, fie că este vorba despre un regim de scurtă sau lungă durată. Farmacistul are rolul de a verifica dozajul și modul de administrare, precum și de a identifica posibilele interacțiuni medicamentoase. De asemenea, acesta trebuie să îi ofere pacientului consiliere adecvată cu privire la utilizarea corectă a diferitelor antiinflamatoare nesteroidiene și la reducerea riscului de reacții adverse, mai ales în situațiile în care medicamentele sunt utilizate fără prescripție medicală.

Personalul medical trebuie să realizeze o anamneză atentă a tratamentului, incluzând utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene fără prescripție, pentru ca medicul să poată lua o decizie informată privind prescrierea terapiei. Asistentele, farmaciștii și medicii trebuie să fie conștienți de semnele și simptomele toxicității sau reacțiilor adverse asociate administrării de antiinflamatoare nesteroidiene, pentru a putea ajusta administrarea atunci când este necesar.

Echipa medicală trebuie să comunice și să colaboreze pentru a se asigura că fiecare pacient primește doza adecvată în funcție de afecțiunea sa și de comorbidități, suficient de mare pentru eficiență, dar cât mai mică pentru a reduce riscul de reacții adverse. Prin colaborarea interdisciplinară eficientă, terapia cu antiinflamatoare asigură beneficii maxime cu riscuri minime.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Bindu S, Mazumder S, Bandyopadhyay U. Non-steroidal anti-inflammatory drugs (NSAIDs) and organ damage: A current perspective. Biochem Pharmacol. 2020 Oct;180:114147. doi: 10.1016/j.bcp.2020.114147. Epub 2020 Jul 10. PMID: 32653589; PMCID: PMC7347500. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7347500/;
2. Ghlichloo I, Gerriets V. Nonsteroidal Anti-Inflammatory Drugs (NSAIDs) [Updated 2023 May 1]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547742/;
3. Hopkins S, Yang V, Liew DF. Choosing a nonsteroidal anti-inflammatory drug for pain. Aust Prescr. 2025 Aug;48(4):139-144. doi: 10.18773/austprescr.2025.032. PMID: 40861408; PMCID: PMC12378001. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12378001/;
4. Olry de Labry Lima A, Salamanca-Fernández E, Alegre Del Rey EJ, Matas Hoces A, González Vera MÁ, Bermúdez Tamayo C. Safety considerations during prescription of non-steroidal anti-inflammatory drugs (NSAIDs), through a review of systematic reviews. An Sist Sanit Navar. 2021 Aug 20;44(2):261-273. doi: 10.23938/ASSN.0965. PMID: 34170889; PMCID: PMC10019542. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10019542/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată