Interviu Dr. Dan Benția

Cu peste 20 de ani de experiență chirurgicală atât în centre de referință din România, cât și în instituții de prestigiu din Franța și Belgia, Dr. Dan Benția, medic primar în neurochirurgie, doctor în științe medicale, și-a dedicat întregul parcurs profesional uneia dintre cele mai dificile, dar și frumoase forme de medicină. Așa sună propria definiție pentru neurochirurgie. Îmbină rigoarea medicală cu atenția față de pacient, pornind de la convingerea proprie că în spatele fiecărui diagnostic se află un om încărcat deopotrivă cu temeri și speranțe. Și când doar câțiva milimetri pot face diferența dintre un succes și o complicație, oricât ar ajuta tehnologia în continuă evoluție, un singur lucru rămâne constant: relația medic – pacient. Aflăm mai multe direct de la specialist, despre provocările și actualele tendințe din sfera managementului patologiilor neurochirurgicale. Dr. Dan Benția este supraspecializat în Microchirurgie Cerebrală, Microchirurgie Spinală și în Tehnici Minim Invazive Cerebrale și Spinale.

Galenus: De ce medicină și de ce, în cele din urmă, neurochirurgie?

Dr. Dan Benția: Cred că medicina m-a ales pe mine înainte să o aleg eu. Am crescut într-o familie în care medicina era prezentă zi de zi în viața noastră. Mama mea a fost medic anestezist și am avut șansa să văd de aproape ce înseamnă responsabilitatea față de oameni, nopțile nedormite, emoția unei intervenții și bucuria unui pacient care pleacă acasă mai bine. Fără să-mi dau seama, am crescut cu respect pentru această profesie.

            Neurochirurgia a venit mai târziu, aproape ca o fascinație. M-a atras complexitatea creierului și faptul că lucrezi cu ceea ce ne definește ca oameni: memoria, limbajul, mișcarea, personalitatea. Mi s-a părut mereu că neurochirurgia este una dintre cele mai dificile și mai frumoase forme de medicină.

Au fost momente definitorii pe parcursul formării medicale?

Dr. Dan Benția: Da, multe. Dar cred că cele mai importante au fost întâlnirile cu pacienții. Există momente pe care nu le uiți niciodată: primul pacient care îți mulțumește după o intervenție, prima situație în care înțelegi cu adevărat cât de fragilă este viața sau primele decizii dificile pe care trebuie să le iei. Dincolo de cărți și examene, acelea sunt lecțiile care te formează.

Care sunt, pentru dumneavoastră, abilitățile esențiale pentru un neurochirurg?

Dr. Dan Benția: În primul rând, echilibrul. Neurochirurgia cere precizie, dar și calm. Cere încredere, dar și modestie. Trebuie să ai mâini sigure, dar și capacitatea de a asculta. Uneori, oamenii cred că partea tehnică este cea mai importantă. Consider că la fel de importantă este capacitatea de a rămâne uman atunci când ai în față un om speriat și o familie care își pune toate speranțele în tine. Neurochirurgia este una dintre puținele specialități în care componenta intelectuală și cea tehnică trebuie să funcționeze simultan la cel mai înalt nivel. Evident, ai nevoie de dexteritate și de o înțelegere foarte bună a anatomiei, dar acestea reprezintă doar o parte a ecuației. Cred că un neurochirurg trebuie să aibă în primul rând capacitatea de a lua decizii în condiții de incertitudine. De multe ori nu există soluții perfecte, ci doar opțiuni cu avantaje și riscuri diferite. Trebuie să poți evalua rapid situația, să înțelegi consecințele fiecărui gest și să îți asumi responsabilitatea deciziei.

            În egală măsură, este esențial să ai răbdare și disciplină. În sala de operație, există momente în care câțiva milimetri sau câteva minute pot face diferența dintre un rezultat excelent și o complicație majoră. Nu în ultimul rând, cred că este nevoie de empatie. Pacientul care ajunge la neurochirurg se confruntă adesea cu una dintre cele mai vulnerabile perioade din viața lui, iar relația de încredere este la fel de importantă ca actul operator în sine.

Ce sfat ați fi dorit să primiți la început de carieră?

Dr. Dan Benția: Că perfecțiunea nu există și că experiența se construiește în timp. La început îți dorești să știi totul, să faci totul perfect. Cu timpul înțelegi că medicina este și despre răbdare, despre învățare continuă și despre acceptarea faptului că nu încetezi niciodată să fii elev.

Care sunt cele mai frecvente intervenții și care sunt cele mai dificile?

            O mare parte din activitatea mea este reprezentată de chirurgia spinală: hernii de disc lombare și cervicale, stenoze de canal vertebral, instabilități vertebrale sau diverse patologii degenerative ale coloanei. Sunt afecțiuni foarte frecvente și au un impact major asupra calității vieții pacienților.

            În ceea ce privește dificultatea, nu cred că există o clasificare strictă, bazată doar pe tipul intervenției. Uneori o operație considerată „standard” poate deveni extrem de complexă din cauza particularităților anatomice sau a istoricului pacientului. În schimb, intervențiile asupra tumorilor cerebrale localizate în vecinătatea ariilor funcționale, malformațiile vasculare sau anumite patologii ale bazei craniului rămân printre cele mai solicitante proceduri din neurochirurgie.

            Aceste cazuri presupun un echilibru permanent între rezecția cât mai completă a leziunii și conservarea funcțiilor neurologice. Acolo se află adevărata provocare: nu doar să operezi, ci să obții cel mai bun rezultat funcțional pentru pacient.

„După atâția ani, cred mai mult ca niciodată că medicina este în primul rând despre oameni. Tehnologia evoluează, tehnicile se schimbă, dar ceea ce rămâne constant este relația de încredere dintre medic și pacient. Iar această încredere este, probabil, cea mai mare responsabilitate pe care o avem.”, a explicat Dr. Dan Benția.

Când vorbim despre minim invaziv în neurochirurgie?

            Astăzi vorbim foarte des și acest lucru mă bucură. Obiectivul nostru este să tratăm eficient, provocând cât mai puțin disconfort pacientului. Incizii mici, efectul estetic fiind foarte important pentru pacient și implicit pentru noi, recuperarea imediată, internarea de o zi și reinserția profesională rapidă sunt câteva dintre beneficiile acestor proceduri minim invazive. Fiecare progres care reduce trauma operatorie și accelerează recuperarea este un câștig extraordinar. Trăim într-o epocă în care astfel de intervenții ne salvează viața și ne conferă și un confort psihic, nu numai fizic.

Care este cea mai mare provocare pentru un neurochirurg?

            Contrar a ceea ce cred mulți oameni, cea mai dificilă parte nu este întotdeauna operația. De multe ori, cea mai mare provocare este decizia terapeutică.

            Există situații în care imagistica arată o leziune impresionantă, însă pacientul are puține simptome. Alteori, leziunea este relativ mică, dar afectează o zonă critică și produce deficite neurologice severe. În astfel de cazuri trebuie să stabilești dacă intervenția aduce un beneficiu real și dacă riscurile sunt justificate.

            Neurochirurgia modernă nu înseamnă să operezi cât mai mult, ci să alegi momentul și strategia corectă. Uneori, cea mai bună decizie este intervenția chirurgicală, alteori monitorizarea sau asocierea altor metode terapeutice. Maturitatea profesională apare atunci când înțelegi diferența dintre ceea ce poți face și ceea ce este cu adevărat indicat să faci.

Cât de fină este granița dintre beneficiu și risc în neurochirurgie?

            Este extrem de fină și tocmai această realitate definește specialitatea noastră. Creierul și măduva spinării nu sunt organe care permit marje mari de eroare. Lucrăm în structuri unde câțiva milimetri pot influența vorbirea, memoria, mobilitatea sau independența unei persoane.

            Din acest motiv, fiecare indicație operatorie presupune o analiză foarte atentă. Nu evaluăm doar imaginile sau diagnosticul, ci și vârsta pacientului, starea neurologică, comorbiditățile, obiectivele tratamentului și calitatea vieții pe termen lung.

            Discuția despre risc trebuie să fie una sinceră și matură. Cred că pacientul are dreptul să înțeleagă atât beneficiile potențiale, cât și limitele medicinei. Încrederea se construiește tocmai prin această transparență.

Cum gestionați relația medic – pacient?

            Încerc să nu uit niciodată că, înainte de diagnostic, există un om. Uneori pacienții au nevoie de explicații medicale, alteori simt pur și simplu nevoia să știe că nu sunt singuri. Cred că încrederea se construiește prin sinceritate și prin prezență.

Cum a evoluat neurochirurgia în ultimii ani?

            Într-un ritm impresionant. Tehnologiile pe care le folosim astăzi păreau science-fiction în urmă cu două decenii. Cu toate acestea, esența a rămas aceeași: grija pentru pacient și dorința de a oferi cea mai bună șansă posibilă.

Experiență sau tehnologie?

            Tehnologia poate amplifica valoarea experienței, dar nu o poate înlocui. Cred că neurochirurgia modernă este rezultatul întâlnirii dintre cele două.

Cum se resimte amprenta tehnologiei în practica de zi cu zi?

            În fiecare etapă. Ne ajută să fim mai preciși, mai siguri și mai eficienți. Dar tehnologia nu operează; ea doar îi oferă chirurgului informații mai bune pentru a lua decizii mai bune.

Neuronavigația și mappingul cerebral?

            Aceste tehnologii au schimbat profund neurochirurgia oncologică și funcțională. În trecut, chirurgul se baza aproape exclusiv pe anatomia clasică și pe experiența acumulată în timp. Astăzi putem integra date imagistice complexe și localiza cu mare precizie atât leziunea, cât și structurile funcționale din jurul ei.

            Neuronavigația funcționează într-un anumit sens ca un sistem GPS intraoperator, permițând orientarea în timp real în interiorul creierului. Mappingul cerebral merge chiar mai departe, oferindu-ne posibilitatea de a identifica și proteja zone responsabile de limbaj, mișcare sau alte funcții esențiale.

            Pentru pacient, aceste tehnologii se traduc prin intervenții mai precise, un risc mai mic de deficit neurologic și, în multe situații, prin posibilitatea unei rezecții mai extinse și mai sigure.

Awake surgery?

            Awake surgery reprezintă una dintre cele mai sofisticate forme de chirurgie cerebrală contemporană. Este utilizată în special atunci când leziunea este localizată în apropierea unor zone critice pentru limbaj, mișcare sau funcții cognitive complexe.

            Paradoxal, faptul că pacientul este treaz în anumite etape ale intervenției ne permite să îl protejăm mai bine. În timpul operației putem testa în timp real vorbirea, înțelegerea limbajului, memoria sau funcția motorie. Astfel identificăm limitele funcționale individuale ale fiecărui creier și adaptăm strategia chirurgicală în consecință.

            Este o procedură care necesită o colaborare extraordinară între neurochirurg, anestezist, neuropsiholog și pacient. Dincolo de componenta tehnică, este și una dintre cele mai impresionante experiențe medicale pe care le poți trăi în sala de operație.

Neuroplasticitatea?

            Este una dintre cele mai frumoase dovezi ale capacității organismului de a se adapta. Creierul are resurse extraordinare de reorganizare și recuperare, iar uneori pacienții ne surprind prin evoluțiile lor.

Tendințele actuale în chirurgia spinală?

            Mai puțin invaziv, mai precis și mai personalizat. Cred că aceasta este direcția în care se îndreaptă întreaga chirurgie modernă.

Există vreun caz care v-a schimbat perspectiva?

            Cred că fiecare neurochirurg poartă cu el câteva cazuri care îl însoțesc întreaga carieră. Nu neapărat cele mai spectaculoase din punct de vedere tehnic, ci acelea care îți reamintesc limitele medicinei și complexitatea ființei umane.

            Am avut pacienți la care prognosticul inițial era rezervat și care au avut recuperări remarcabile, dar și situații în care, în ciuda tuturor resurselor disponibile, evoluția nu a fost cea pe care ne-am fi dorit-o. Aceste experiențe te învață să fii mai prudent în predicții și mai atent la ceea ce înseamnă cu adevărat succesul terapeutic.

            Cu timpul am înțeles că succesul nu înseamnă doar o imagistică postoperatorie perfectă, ci și păstrarea demnității, a autonomiei și a calității vieții pacientului.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră reușita?

            Momentul în care un pacient își recapătă independența, își reia activitatea sau se întoarce la familie. Aceste lucruri nu apar în statistici, dar pentru mine ele definesc succesul.

Cum gestionați un rezultat mai puțin dorit?

            Cu sinceritate și responsabilitate. Medicina nu este matematică. Există situații pe care nu le putem controla complet. Important este să fii prezent, să îți asumi și să continui să cauți cele mai bune soluții pentru pacient.

Adelina Mariş