Interviu dr. Laura Tigoianu

Este singurul medic din familie şi este foarte mândră de reuşitele sale. Şi-a dorit dintodeauna o carieră în obstetrică-ginecologie, iar dorința i s-a concretizat. Dr. Laura Tigoianu, medic specialist obstetrică-ginecologie, s-a supraspecializat în morfologia de trimestrul I, zeci de paciente trecându-i pragul zilnic în cadrul maternității Polizu. Cea mai mare satisfacţie profesională ar avea-o dacă ar putea face intervenții chirurgicale in utero, oferind o şansă în plus pacientelor, însă are un mare regret legat de disfuncţionalităţile din sistem. Cu toate acestea, a refuzat propunerea de a lucra într-un spital din Germania, având toată speranţa că şi în România se poate construi o carieră la cele mai înalte standarde. Consideră că medicii tineri sunt mult mai motivați să se perfecționeze continuu, ceea ce înseamnă ca trebuie să avem o încredere sporită în personalul medical tânăr.

GALENUS: Ce v-a determinat să alegeţi medicina şi mai apoi obstetrica?

Întotdeauna mi-au plăcut provocările și de multe ori am ales să fac în viață ceea ce este mai greu. Mi se pare că dacă îți propui scopuri înalte te bucuri mult mai mult când le atingi. Sunt primul medic din familia mea, iar părinții m-au sprijinit de fiecare dată și m-au susținut cum au putut ei mai bine. Mi-am ales această specialitate pentru că obstetrica oferă momente frumoase, de cele mai multe ori.

Care este cea mai dificilă parte a acestei meserii?

Partea cea mai dificilă mi se pare momentul când trebuie să dai familiei veşti proaste, că sarcina are probleme, că bebelușul are malformații sau un risc crescut de sindrom genetic, sau mai rău, că sarcina s-a oprit din evoluție. Consilierea în aceste situații este foarte grea, părinții nu înțeleg complet întotdeauna complexitatea cazului.

V-ați ales o supraspecializare interesantă – morfologia de trimestrul I. Este ecografia de morfologie fetală cea mai importantă din tot parcursul sarcinii?

Este extrem de importantă, deși majoritatea părinților vin la această ecografie ca să afle sexul copilului. Se pot identifica precoce o mulțime de malformații majore suficient de devreme încât să ai timp să faci testele genetice necesare și să reevaluezi anomaliile ecografice pentru a oferi un verdict sigur. Evaluând dinamica anomaliilor poți da un prognostic al evoluției cu o acuratețe mai mare, deși anumite defecte fetale au evoluție certă și nu au nevoie de urmărire ulterioară. Marele avantaj al morfologiei de trimestrul I este că ai un diagnostic precoce, iar șocul psihic al mamei este mai mic, pentru că legătura emoțională nu este pe deplin formată decât după ce aceasta simte mişcările copilașului în burtică.

Sunt foarte multe anomalii fetale care se pot diagnostica din trimestrul I: defecte ale craniului, ale sistemului nervos central (acranie, anencefalie, encefalocel, holoprozencefie, Spina bifida, ventriculomegalia), ale feţei (defecte de palat, hiper sau hipotelorism, micrognaţie), cardiace (tetralogia Fallot, transpoziția marilor vase, HLHS, coarctaţia de aortă, anomalia Ebstein), anomalii renale (megavezică, dilatații renale), formațiuni abdominale, defecte ale peretelui abdominal (omfalocel, gastroschizis), defecte ale membrelor, displazii scheletale, sindromul de brodă amniotică și multe altele.

Hipertensiunea arterială în sarcină

Recent am fost la Londra la o conferinţă dedicată ecografiei de trimestrul 1 și am fost extrem de plăcut surprinsă când am aflat că rata detecției anomaliilor în trimestrul 1 este de 45% faţă de cea din trimestrul 2 ce ajunge la 55% (vorbim de o valoare medie, pentru că unele anomalii au rată de detecţie până la 90%, iar altele 20-35%, şi vorbim de procedurile efectuate în centre specializate). Sunt două valori comparabile care mă stimulează să descopăr cât mai multe la fiecare ecografie pe care o fac. Nu pot să mă uit doar la translucenţa nucală și la osul nazal pentru a estima doar riscul de sindrom Down. Degeaba are un risc scăzut pentru acest sindrom dacă fătul are defecte majore incompatibile cu viața, nu ma bucură cu nimic asta! Părerea mea este că toate gravidele trebuie să facă morfologia de trimestrul 1, iar cele care o ratează trebuie să fie doar cele care află de sarcină după 14 săptămâni.

Vă mai amintiţi primul caz care v-a pus în dificultate în cariera de medic ginecolog?

Nu pot spune că m-a pus în dificultate, dar există un caz care m-a marcat și mi-a schimbat puțin viziunea asupra anumitor lucruri. Am determinat o pacientă să se răzgândească din a întrerupe o sarcină. Totul a decurs perfect până la finalul sarcinii. Dar în ziua nașterii lucrurile au luat o întorsătură groaznică. Contracțiile au fost atât de puternice încât placenta s-a dezlipit de uter, iar, până a ajuns gravida la spital, copilul a decedat în burtică.

Cum priviţi fenomenul în continuă creştere de naşteri prin cezariană?

Mi se pare o consecință naturală a obstetricii urmate în ultimii ani. Ca urmare a creșterii nașterilor prin operație cezariană din ultimii zeci de ani, la nivel mondial, se observă chiar o creștere a numărului de femei cu bazinul îngust sau altfel modificat. O mamă cu bazin îngust va da naștere unei alte femei cu un bazin la fel. Aspectele sunt multiple. Părerea mea sinceră este că fiecare gravidă ar trebui să nască așa cum își dorește, natural sau prin cezariană, pentru că suntem în secolul 21! Pentru medic este ușor sa facă o cezariană, termină mult mai repede. Dar riscurile postoperatorii sunt mult mai mari, iar gravidele care vor să nască prin cezariană trebuie să discute cu medicul lor despre aceste aspecte și să și le asume.

Există o lipsă de educaţie majoră în ceea ce priveşte sănătatea sexuală. Cum procedaţi atunci când aveţi de-a face cu paciente care… „ştiu ele mai bine”?

Cine știe mai bine trebuie sa își asume consecințele… boli cu transmitere sexuală, ce pot duce la infertilitate sau chiar sarcini nedorite. Informația este la orice pas în zilele noastre, avem metode de contracepție, dar noi, medicii, nu am mai face o facultate dacă am putea lua toate datele de pe internet. Fiecare caz este unic și trebuie tratat ca atare. Mulți tineri uită de protecție și vor să trăiască momentul, dar există consecințe. Eu cred că educația sexuală trebuie sa pornească inițial din familie și apoi în școală.

Cu ce mituri vin pacientele însărcinate la medic?

Miturile legate de sexul copilului sunt pe primul loc, evident. Alt mit este că femeile însărcinate nu pot avea relații sexuale. Complet neadevărat. Există și situații în care actul sexual trebuie evitat, de exemplu: placenta praevia, incompetenţa cervicoistmică, iminenţa de avort sau de naștere prematură.

Care este tratamentul sau intervenţia/cazul la care nu aţi avut acces momentan şi care consideraţi că v-ar aduce un plus de satisfacţie profesională?

O mare satisfacție profesională aș avea dacă aș face intervenții chirurgicale in utero. La noi în țară există un singur medic capabil și instruit să facă astfel de intervenții. Din păcate, în România nu te poți pregăti pentru așa ceva. Ar fi extraordinar dacă ne-am putea dezvolta în sensul acesta, pentru că posibilitățile sunt nemărginite, iar pacientele noastre și bebelușii lor ar avea o șansă în plus.

Aportul de vitamina D în sarcină

Bărbat ginecolog sau femeie ginecolog? Ajută faptul că sunteţi femeie? Cât de mult contează empatia în acest sens?

Unele paciente preferă femeile, altele bărbații. Este o decizie pur personală. Empatia, drept calitate a unui medic este foarte importantă în exercitarea acestei profesii.

Ați avut sau aveţi un mentor? Puteţi numi un medic pe care îl admiraţi?

Bineînțeles că am avut și chiar am în continuare. Fiecare etapă a vieții mele de medic a fost călăuzită de un mentor. În timpul pregătirii din rezidențiat am avut mai mulți medici care mi-au fost aproape și de la care am învățat foarte multe. Acum imaginea de mentor pentru mine aparține unui medic din Marea Britanie, dr. Fred Ushakov. El mă inspiră în ceea ce fac și chiar m-a ajutat cu unele cazuri. Este uimitor cum un astfel de om ajută un medic din România, fără nimic în schimb. Este un bun profesionist, cu multă experiență. Am fost la toate cursurile și conferințele lui din ultimii 2 ani.

În ultimii ani se observă o tendinţă a femeilor care rămân însărcinate după vârsta de 35-40 de ani. Care sunt principalii factori care au condus la creşterea procentului? Mai este valabilă sintagma „vârsta potrivită pentru naştere”?

Nu știu dacă există neapărat vârsta potrivită pentru naștere, dar este cunoscut faptul că cel mai bine ar fi până în 30 de ani. După 35 de ani scade foarte repede rezerva ovariană și este mult mai greu de obținut sarcina, iar evoluția acesteia poate fi grevată de mai multe complicații. În ultimii ani, multe femei amână conceperea unui copil în defavoarea carierei. Din ce în ce mai multe femei sunt independente și pe picioarele lor. Cred că asta îți dă o anume siguranță că ești stăpân pe orice situație, dar nu este chiar așa. O sarcină amânată prea mult poate avea complicații în evoluție (hipertensiunea indusă de sarcină, cu formele agravate de preeclampsie și eclampsie, diabet gestațional, restricție de creștere intrauterină, naștere prematură), iar noi nu le putem controla pe toate.

Câte sacrificii face un medic în contextul actual, în ţara noastră? Ştim că aţi avut posibilitate să lucraţi într-un spital din Germania şi aţi refuzat…

Sacrificiile sunt în primul rând pe plan personal. Investești mult în tine pentru a evolua, dacă vrei lucrul asta. Am avut ocazia să plec în Germania în anul 3 de rezidențiat. Atunci am fost o săptămână în vizită la o prietenă din facultate, care s-a mutat acolo imediat după examenul de licență. În a doua zi de mers la spital, șeful clinicii m-a rugat să îl ajut la o operație destul de complicată. După ce s-a terminat intervenția mi-a spus că din ziua următoare am un loc de muncă în clinica lui, dar am refuzat din mai multe motive. În primul rând tatăl meu avea probleme de sănătate destul de grave la momentul respectiv și trebuia să fiu în țară să îl ajut. Și în al doilea rând nu m-a surprins în mod plăcut prea tare ceea ce am găsit acolo. Nu aveau aparatură cu mult mai avansată decât aveam și noi în spital la vremea aceea, iar intrigile și favoritismele din clinică erau asemănătoare cu cele din România. După ce tatăl meu s-a stins am înțeles că nimic nu îți poate înlocui familia. Asta este tot ce are mai de preţ un om.

Există conflicte de generaţii? Pe principiul „este tânăr şi nu are suficientă experienţă”…

Există clar conflicte între generații. Medicii mai tineri nu sunt neapărat mai neștiutori, ei sunt mult mai motivați să se perfecționeze continuu. Mi se pare esențial în profesia de medic să îți dorești mai mult de la tine și să îți depășești limitele. Ce mă intrigă pe mine este conceptul celor mai în vârstă că „meseria se fură”. Nu este deloc așa! Pentru a forma medici buni trebuie să îi învățăm, să îi lăsăm să facă cu mâna lor proceduri medicale, nu să lăsam rezidenții să facă doar scriptologie. Trebuie să investim în ei pentru ca nouă să ne fie mai bine.

Sunt spitalele de stat din România dotate astfel încât să facă faţă oricărui tip de intervenţie?

Pot spune despre spitalele în care am avut ocazia să lucrez, Polizu, unde sunt acum, și Filantropia, unde mi-am făcut rezidențiatul. Aceste spitale au aparatura necesară oricărui tip de intervenție, fie că vorbim de cele clasice (deschise) sau minim-invazive (laparoscopie, histeroscopie). Problema este că personalul trebuie format pentru a folosi aparatura, ceea nu prea se întâmplă.

Satisfacția mi-o aduce acel sincer „mulțumesc!”, pentru că atunci știu că am adus o schimbare în bine în viața unei femei. Mulți pacienți nu realizează că și noi suntem oameni și că putem avea zile mai bune sau mai rele, că trebuie să mai facem o scurtă pauză să mâncăm sau să bem o cafea, sau pur și simplu puţin timp să ne tragem sufletul, nu suntem roboţi.

Cum faceţi faţă zilelor încărcate de la spital?

Zile încărcate la spital am întotdeauna. Activitate mea principală este ecografia de morfologie. La noi în spital programările se fac cu două luni înainte, deci programul este plin. La spital este o luptă contra cronometru. Puţine gravide programate înțeleg cu adevărat că activitatea noastră în spital și pacientele internate au prioritate, sau că există unele cazuri care au nevoie de mai mult timp pentru a fi evaluate. Deci pentru fiecare zi la spital am nevoie de un somn bun și multă cafea.

Cuvinte-cheie: , , , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate