Interviu dr. Robert Apostolescu

Absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, cu ani de rezidențiat în Ortopedie – Traumatologie la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni și la Spitalul Clinic de Urgență București, urmate de specializarea în artroscopie la Spitalul Clinic de Ortopedie Traumatologie Foișor și stagiile de pregătire în S.U.A., Germania, Austria și Slovenia, dr. Robert Apostolescu este recunoscut pentru supraspecializarea în protezarea șoldului și a genunchiului, pilonii mobilității umane – după cum îi definește specialistul. Abilitatea de a reconstrui și repara structuri osoase și articulare oferă o satisfacție profesională profundă, subliniază dr. Robert Apostolescu, actualmente medic primar ortoped în cadrul Spitalului Euroclinic din cadrul rețelei de sănătate Regina Maria. Ca doctorand în științe medicale, precum și ca membru al Societății Române de Ortopedie și Traumatologie și al prestigioasei asociații AO Trauma, experiența profesională internațională i-a oferit reputatului ortoped acces la tehnici de vârf și la o comunitate medicală diversă.

Galenus: Cum ați ales medicina?

            Alegerea carierei în medicină este adesea o combinație între pasiune personală, dorința de a ajuta pe ceilalți și interesul pentru științele vieții. Mulți medici sunt inspirați de experiențe personale sau de modele în domeniu, care le-au modelat drumul profesional. Pentru mine, medicina a reprezentat întotdeauna un teren fascinant, unde compasiunea și știința se întâlnesc pentru a îmbunătăți viețile oamenilor. Este un domeniu în care fiecare zi aduce noi oportunități de învățare și de a face o diferență reală în lume. Acesta este un angajament pe termen lung, care necesită dedicare, reziliență și o dorință continuă de a excela și de a inova pentru binele pacienților.

De ce Ortopedie – Traumatologie?

            Alegerea specializării în Ortopedie – Traumatologie a fost o decizie influențată de mai mulți factori, care reflectă atât interesele personale, cât și dorința de a avea un impact semnificativ în viața pacienților. Fie că este vorba de recuperarea mobilității după un accident, fie de ameliorarea durerii cronice, rezultatele sunt adesea imediate și tangibile. În plus, această specializare este în fruntea inovației medicale, cu progrese continue în tehnici chirurgicale, materiale pentru proteze și metode de reabilitare. Nu în ultimul rând, pot spune că abilitatea de a reconstrui și de a repara structuri osoase și articulare, restabilind funcția și reducând durerea, oferă o satisfacție profesională profundă. Aceste motive, combinate cu pasiunea pentru anatomia și biomecanica corpului uman, au condus la alegerea Ortopediei – Traumatologiei ca specializare. Este un domeniu care necesită precizie, gândire critică și compasiune, aliniindu-se perfect cu valorile și obiectivele mele profesionale.

Cât de grea/ușoară a fost alegerea specialității?

            Alegerea specialității poate fi un moment definitoriu în cariera unui medic și, adesea, este influențată de o combinație de factori personali și profesionali. În cazul meu, alegerea Ortopediei – Traumatologiei a fost una naturală și s-a aliniat cu pasiunea mea pentru chirurgie și dorința de a avea un impact direct și semnificativ asupra calității vieții pacienților. Am fost atras de dinamica și complexitatea acestei specialități, precum și de satisfacția de a vedea rezultatele concrete ale muncii mele. Deși decizia nu a fost lipsită de provocări, am simțit că Ortopedia – Traumatologia este locul unde pot contribui cel mai mult și unde abilitățile mele pot fi cel mai bine utilizate.

Acordați un interes cu totul deosebit problemelor de șold și genunchi. Ce v-a atras către acest tip de supraspecializări?

            De-a lungul carierei mele medicale, am fost profund atras de biomecanica și anatomia complexă a articulațiilor șoldului și genunchiului. Aceste articulații sunt pilonii mobilității umane, iar capacitatea de a le repara și reda funcționalitatea completă reprezintă o provocare profesională pe care o abordez cu entuziasm și dedicare. Fiecare pacient vine cu o poveste unică, iar posibilitatea de a-l ajuta să meargă din nou fără durere, să se bucure de activitățile sale preferate și să-și îmbunătățească semnificativ calitatea vieții este o sursă de satisfacție inegalabilă pentru mine. Supraspecializarea în protezarea șoldului și genunchiului mi-a permis să mă concentrez pe aceste probleme complexe și să folosesc tehnici chirurgicale inovatoare.

Vă numărați printre specialiștii care au ales să profeseze „acasă”, deși ați cunoscut și sistemul medical „de afară”, după stagiile de pregătire din S.U.A. și alte state europene. Ce v-a ținut în România?

            Experiența mea internațională a fost extraordinară, oferindu-mi acces la tehnici de vârf și la o comunitate medicală diversă. Cu toate acestea, inima mea a rămas întotdeauna legată de România, locul unde am crescut și m-am format ca medic. Am simțit că expertiza și cunoștințele acumulate în străinătate pot avea cel mai mare impact aici, în țara mea, unde pot contribui la îmbunătățirea sistemului de sănătate și la formarea noilor generații de medici. În plus, legăturile familiale și culturale, precum și dorința de a fi parte dintr-o schimbare pozitivă în societatea românească au fost factori decisivi în alegerea de a rămâne și de a-mi dedica cariera îmbunătățirii îngrijirii ortopedice în România.

Care este cea mai mare provocare pe care o întâlniți în practica de zi cu zi?

            În calitate de chirurg ortoped, mă confrunt zilnic cu provocări care testează nu doar abilitățile mele tehnice, dar și capacitatea de a naviga prin complexitatea emoțională și psihologică a pacienților mei. Un aspect esențial în gestionarea acestei provocări este comunicarea transparentă și compasiunea. Îmi petrec timpul explicând în detaliu procedurile, riscurile asociate și realitățile recuperării postoperatorii. Este vital să stabilesc o relație de încredere, astfel încât pacienții să se simtă confortabil, să își exprime temerile și să pună întrebări. O altă provocare este menținerea cunoștințelor la zi cu ultimele avansuri în domeniul protezării articulare. Medicina este un domeniu în continuă evoluție, iar dedicarea mea față de învățarea continuă și îmbunătățirea abilităților este esențială pentru a oferi pacienților cele mai bune rezultate posibile. Particip la conferințe și cursuri de formare pentru a mă asigura că practica mea este aliniată cu cele mai noi și eficiente metode chirurgicale.

Ce sfat i-ați oferi unui tânăr cu aceeași pasiune ca a dumneavoastră pentru Ortopedie – Traumatologie?

            Ortopedia – Traumatologia este un domeniu care necesită o combinație de precizie tehnică, cunoștințe aprofundate și o înțelegere empatică a nevoilor pacienților. Tinerilor care împărtășesc această pasiune le-aș spune în primul rând că medicina este un domeniu în continuă schimbare, iar ortopedia nu face excepție. I-aș încuraja să se dedice învățării continue, să participe la conferințe, să citească cele mai recente studii și să rămână la curent cu tehnologiile emergente. E un mod de a păstra pasiunea vie, din punctul meu de vedere, aceasta fiind combustibilul care ne poate motiva să depășim toate provocările. Cred că e important pentru evoluția lor să își caute mentori experimentați, care îi pot ghida în dezvoltarea abilităților chirurgicale și înțelegerea cazurilor complexe. Un mentor bun poate fi o resursă neprețuită pentru sfaturi practice și suport moral. I-aș îndemna, totodată, să își dezvolte abilitățile de comunicare și empatie. Capacitatea de a asculta și de a înțelege preocupările pacienților este la fel de importantă ca abilitățile tehnice în chirurgie. Nu în ultimul rând, cred că ar trebui să își reamintească permanent să nu neglijeze echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Să își găsească timp pentru interesele personale și pentru a-și reîncărca bateriile. În final, fiecare pacient pe care îl tratăm ne oferă o oportunitate de a face o diferență în viața sa. Cred că fiecare caz ar trebui abordat cu empatie, curiozitate și determinarea de a oferi cea mai bună îngrijire posibilă.

Sunteți dintre acei specialiști care pun un accent special pe relația medic – pacient, cât de importantă este aceasta pentru succesul medical în sfera ortopediei?

            Relația dintre medic și pacient este fundamentală în practica medicală. Comunicarea eficientă, înțelegerea și încrederea reciprocă sunt pilonii care susțin succesul medical și satisfacția pacienților. Aceștia trebuie să aibă încredere în competențele și deciziile medicului lor. Iar relația se construiește prin transparență, sinceritate și demonstrarea expertizei. O comunicare clară și deschisă ajută la alinierea așteptărilor și la crearea unui plan de tratament personalizat. Pacienții trebuie să înțeleagă procedurile, riscurile și beneficiile, pentru a lua decizii informate. În plus, înțelegerea experiențelor și emoțiilor pacienților facilitează o îngrijire personalizată și poate reduce anxietatea asociată cu procedurile chirurgicale. Oferirea de suport emoțional și practic pacienților înainte și după intervenții contribuie la o recuperare mai rapidă și mai eficientă. Nu în ultimul rând, ascultarea feedbackului pacienților ajută la îmbunătățirea continuă a practicii medicale și la adaptarea la nevoile în schimbare ale pacienților. Cred că relația medic – pacient este un factor-cheie în succesul intervențiilor ortopedice. Ea nu doar că îmbunătățește experiența pacienților, dar joacă și un rol vital în obținerea celor mai bune rezultate clinice. Prin urmare, investesc timp și efort pentru a cultiva aceste relații.

Chirurgia protetică a cunoscut o evoluție spectaculoasă în ultimii ani, de la materialele folosite, metodele de realizare a protezelor și până la timpul acordat unor astfel de intervenții. Puteți să ne faceți o „radiografie” a evoluției de la clasic la minim invaziv?

            Chirurgia protetică a avansat, într-adevăr, în mod remarcabil în ultimii ani, transformându-se dintr-o procedură clasică, mai invazivă, într-una minim invazivă, cu o recuperare mai rapidă și mai puțin dureroasă pentru pacienți. Tehnicile tradiționale necesitau incizii mari și expunerea amplă a articulației, ceea ce ducea la un timp mai lung de vindecare și la un risc mai crescut de complicații. Tehnicile actuale folosesc incizii mai mici și instrumente specializate pentru a minimiza trauma țesuturilor și a îmbunătăți precizia implantării protezelor. Intervențiile chirurgicale clasice puteau dura câteva ore, iar pacienții aveau nevoie de zile sau chiar săptămâni de spitalizare. Procedurile minim invazive pot fi realizate într-un timp mai scurt, cu o spitalizare redusă și o revenire mai rapidă la activitățile zilnice. Abordările moderne pun un accent mai mare pe recuperarea accelerată, cu programe de reabilitare personalizate și începerea mișcării precoce, pentru a promova vindecarea și funcționalitatea.

Dr. Robert Apostolescu: „În prezent, chirurgia protetică beneficiază de tehnici de planificare preoperatorie avansate și de posibilitatea de a personaliza protezele, pentru a se potrivi anatomiei specifice a fiecărui pacient. Această evoluție a chirurgiei protetice reflectă un angajament continuu pentru îmbunătățirea rezultatelor clinice și pentru maximizarea calității vieții pacienților. Progresele în materiale, tehnici chirurgicale și strategii de recuperare au transformat modul în care pacienții experimentează intervențiile ortopedice și au deschis calea către un viitor și mai promițător în acest domeniu.”

În coxartroză, vorbim, de obicei, de pacienți cu vârsta de peste 50 de ani, așadar includem și categoriile de persoane active, care doresc să își recapete rapid mobilitatea. Cât de realizabil este acest lucru, din perspectiva specialistului?

            Recuperarea mobilității pentru pacienții activi care suferă de coxartroză este un obiectiv realizabil și unul dintre principalele scopuri ale tratamentului. Succesul depinde de o serie de factori, inclusiv de gradul de deteriorare a articulației, de starea generală de sănătate a pacientului și de tehnologiile și tehnicile chirurgicale utilizate. Tehnicile avansate de protezare a șoldului prin abordări minim invazive permit pacienților să înceapă recuperarea mai devreme și să se întoarcă la activitățile lor zilnice într-un timp mai scurt.

            În principiu, pacienții protezați la nivelul șoldurilor se pot bucura de o viață cât se poate de normală. Ar fi bine, totuși, să evite sporturile de impact care ar putea face ca implantul de șold să supraviețuiască mai puțin în timp. Pacienții ar trebui să renunțe la a face jogging, la a juca fotbal sau tenis de câmp. Se pot orienta, mai degrabă, către ciclism, înot, plimbări în aer liber, drumeții. Cu o abordare chirurgicală adecvată și un program de recuperare bine structurat, pacienții cu coxartroză pot spera la o recuperare rapidă a mobilității și la o îmbunătățire semnificativă a calității vieții.

Este osteotomia procedura prin care spunem „adio” gonartrozei, o altă afecțiune frecvent întâlnită?

            Din păcate, osteotomia nu este o procedură prin care putem spune „adio” gonartrozei. Poate fi, însă, o metodă eficientă de a întârzia progresia bolii și de a amâna necesitatea unei proteze totale de genunchi. Este o opțiune terapeutică pentru pacienții tineri și activi, cu gonartroză unicompartimentală, care doresc să-și păstreze un nivel ridicat de activitate. Însă, aici aș putea aminti de o procedură poate mai valoroasă decât osteotomia. Este vorba despre proteza unicopartimentală (parțială) de genunchi. Are, practic, aproape aceleași indicații cu osteotomia de genunchi, doar că are în plus câteva avantaje, dacă e să facem o comparație între cele două. Unul dintre avantaje ar fi perioada de recuperare, care este mult mai scurtă la protezarea parțială a genunchiului – practic pacienții calcă imediat pe piciorul operat, iar după 30 – 45 de zile se pot întoarce la lucru.

Când devine necesară revizia protezelor de genunchi sau șold?

            Revizia protezelor de genunchi sau șold devine necesară atunci când proteza existentă începe să prezinte probleme, cum ar fi uzura, deteriorarea sau infecția. În general, o proteză de genunchi sau șold poate avea o durată de viață cuprinsă între 15 și 25 de ani. Dar acest interval poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv de nivelul de activitate al pacientului, greutatea acestuia și tipul de implant folosit.

            Revizia poate fi necesară deoarece materialele protezei se pot uza în timp, ceea ce poate duce la mobilizarea componentelor, sau poate pierde contactul cu osul, provocând durere și instabilitate. De asemenea, infecțiile la nivelul protezei pot necesita îndepărtarea acesteia și înlocuirea cu o nouă proteză, după tratarea infecției. Revizia poate deveni necesară și în situații în care apar fracturi sau pierderi de os în jurul protezei sau dacă aceasta nu mai oferă stabilitatea necesară. Tocmai de aceea, este important ca pacienții să fie monitorizați regulat și să se prezinte la medic când apar simptome sau când funcționalitatea protezei pare să se schimbe. Medicul va evalua starea protezei prin examinări fizice și imagistice și va determina dacă este necesară o intervenție de revizie.

Este colaborarea interdisciplinară ortoped – kinetoterapeut o abordare terapeutică de ajutor în recuperarea medicală a pacientului cu proteză totală de șold sau genunchi?

            Colaborarea interdisciplinară între ortoped și kinetoterapeut este esențială și extrem de benefică în procesul de recuperare medicală a pacienților cu proteză totală de șold sau genunchi. Această abordare combină expertiza medicală a chirurgului ortoped cu cunoștințele specializate ale kinetoterapeutului, pentru a crea un plan de reabilitare personalizat, care să sprijine pacientul în atingerea celor mai bune rezultate postoperatorii. Ortopedul se asigură că intervenția chirurgicală este realizată cu precizie și că pacientul primește îngrijirea adecvată în perioada imediat următoare operației. După stabilizarea stării pacientului, kinetoterapeutul intervine cu programe de exerciții fizice care ajută la întărirea mușchilor, îmbunătățirea flexibilității și mobilității articulației, precum și la accelerarea procesului de vindecare. Recuperarea după protezarea genunchiului sau șoldului implică mai multe etape, începând cu mobilizarea timpurie și controlul durerii, continuând cu exerciții de întărire musculară și culminând cu reintegrarea treptată în activitățile zilnice și profesionale. Kinetoterapeutul joacă un rol crucial în toate aceste etape, lucrând îndeaproape cu pacientul pentru a asigura o recuperare optimă și pentru a preveni complicațiile. Prin urmare, colaborarea strânsă între ortoped și kinetoterapeut este un pilon central în succesul recuperării pacienților cu proteze totale de șold sau genunchi, oferind o abordare holistică și centrată pe pacient.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!