Aditivii alimentari coloranti Beneficii vs. riscuri

Rezumat
Aditivii alimentari sunt substante naturale sau sintetice care se adauga diverselor tipuri de alimente pentru a conserva sau a accentua gustul, aroma sau aspectul acestora. Majoritatea aditivilor sunt considerati siguri, iar folosirea lor este indeaproape controlata. Cu toate acestea, persista temerile legate de efectele lor toxice, mai mult sau mai putin documentate stiintific. 

Abstract
Food additives are natural or synthetic substances which are included in various food products in order to preserve or enhance its taste, flavour or appearance. The majority are considered safe and their use is strictly regulated. Still, there are concerns about their potential or actual toxic effects. 

Aditivii alimentari sunt substante care se adauga in alimente, in scopuri variate, de exemplu pentru conservarea aromei, accentuarea gustului sau infrumusetarea aspectului. Acestia nu sunt o gaselnita recenta a industriei alimentare, existand dovezi cu privire la folosirea salpetrului (nitrati, dintre care cei mai cunoscuti sunt nitratul de sodiu sau salpetrul de Chile si nitratul de potasiu sau salpetrul de India) pentru conservarea carnii inca din Evul Mediu.
In functie de scopul utilizarii lor, aditivii alimentari pot fi impartiti in mai multe clase, dintre care cele mai importante sunt:

  1. Antioxidanti (E 300-E 337);
  2. Coloranti (E 100-E 180);
  3. Emulgatori (E 400-E 500), stabilizatori, agenti de gelificare si de ingrosare;
  4. Corectori de gust si de miros;
  5. Conservanti (E 200-E 290);
  6. Edulcoranti;
  7. Acidifianti si corectori de aciditate;
  8. Agenti de afanare, antispumanti, antiaglomeranti;
  9. Stabilizatori, substante de ingrosare etc.

Asocierea literei E numarului care denumeste un aditiv alimentar a avut initial urmatoarea semnificatie: substanta respectiva a trecut de testele de siguranta si a fost aprobata in vederea utilizarii in industria alimentara in Uniunea Europeana. Mai nou, aceasta metoda de numerotare a fost adoptata si dezvoltata de Comisia Codex Alimentarius (1) in scopul unificarii denumirilor folosite pe plan international pentru toti aditivii, indiferent daca au fost aprobati sau nu.
Majoritatea aditivilor alimentari sunt considerati siguri, existand totusi anumite substante pentru care a fost dovedit potentialul toxic sau carcinogen, ori care au fost corelate cu aparitia hiperactivitatii la copii, a alergiilor, a astmului sau migrenelor.
Consumul zilnic admis (ADI: acceptance daily intake) este reprezentat de cantitatea aproximata de aditiv alimentar, raportata la greutatea corporala, ce poate fi consumata zilnic, fara riscuri pentru starea de sanatate, avand ca unitate de masura „mg per kg corp per zi”. Doza maxima admisa pentru utilizarea unui aditiv intr-un anume tip de produs alimentar este calculata impartind consumul zilnic admis la un factor de siguranta de 100.
Multi dintre aditivii alimentari din categoria colorantilor au generat aprinse controverse, fiind interzisi in anumite parti ale lumii.

E-102 (C16H9N4Na3O9S2; tartrazina)
Tartrazina este un colorant sintetic galben hidrosolubil, din categoria derivaTilor azoici. Produsele in a caror compozitie intra tartrazina includ anumite sortimente de bomboane, bauturi racoritoare si energizante, budinci si supe instant, fulgi de porumb sau de cereale colorati si aromati, prajituri si produse de patiserie, anumite tipuri de orez (paella, risotto), sosuri, inghetata, guma de mestecat, jeleuri, gemuri si dulceturi, mustar, iaurt, muraturi, chipsuri, biscuiti etc. Tartrazina poate fi, de asemenea, folosita pentru colorarea produselor cosmetice (sapunuri, sampoane, emoliente etc.) si este inclusa chiar in compozitia anumitor medicamente (vitamine, antiacide etc.).
Temerile majore referitoare la tartrazina sunt legate de aparitia reactiilor alergice sau de intoleranta. Valorile maxime ale incidentei sunt inregistrate la astmatici si la cei cu intoleranta la aspirina, iar sensibilizarea poate fi indusa fie prin ingerare, fie prin contactul tegumentului cu produse ce contin colorantul. S-a ridicat suspiciunea asocierii cu tumori, hiperactivitate (mai ales la copii) si deficienta de vitamina B6 si zinc, fiind necesare studii suplimentare pentru clarificarea naturii acestor asocieri. In prezent, tartrazina este interzisa in anumite tari (Norvegia).

E-110 (C16H10Na2O7S2N2; sunset yellow, galben auriu FCF, galben portocaliu S, FD&C Galben 6; ADI=2,5 mg/kg corp)
Ca si tartrazina, acesta este un colorant azoic galben, hidrosolubil, inclus in numeroase produse alimentare (jeleuri, marmelada si gem, supe instant, sosuri, bauturi racoritoare, iaurt, medicamente etc.), ce are capacitatea de a declansa reactii alergice mergand pana la Soc anafilactic la persoanele cu intoleranta la salicilati. Este adesea asociat cu amarantul (E-123), in scopul obtinerii unor nuante de maro, mai ales in compozitia ciocolatei si dulciurilor cu ciocolata. Este interzis in unele tari (Norvegia, Finlanda) si a fost de asemenea incriminat in accentuarea simptomelor de hiperactivitate la copii.

E-120 (carmin, acid carminic, extract de cosenila, CI 75470; ADI=5 mg/kg corp)
Carminul este un colorant natural rosu, izolat din insecta Coccus cacti si folosit in diverse alimente si bauturi racoritoare, fiind descrise reactii de sensibilizare severe pana la anafilaxie la cei alergici la aceasta substanta.

E-122 (azorubina)
Este un colorant rosu sintetic, obtinut din gudron, folosit in cursul prepararii dulciurilor, martipanului, cristalelor pentru jeleuri etc. Poate induce reactii alergice la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina. Este interzis in anumite tari (Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia).

E-123 (C20H11N2Na3O10S3; amarant, rosu alimentar 9, CI 16185; ADI=0,5 mg/kg corp)
Acesta este tot un colorant azoic rosu, hidrosolubil, care se regaseste de obicei in compozitia bomboanelor, jeleurilor si dropsurilor mentolate, a cremelor de branza si branzeturilor topite. Ca si ceilalti aditivi azoici, poate genera reactii alergice la persoanele intolerante la salicilati si, in combinatie cu benzoatii, este corelat cu accentuarea simptomelor de hiperactivitate la copii. De asemenea, a fost identificata asocierea dintre administrarea de amarant si cresterea semnificativa din punct de vedere statistic a incidentei neoplaziilor la sobolani, colorantul fiind interzis de FDA in 1976. In alte tari, folosirea sa in produsele alimentare este inca permisa.

E-124 (C20H11N2Na3O10S3; ponceau 4R, rosu alimentar 7, CI 16255, rosu de cosenila A; ADI=4 mg/kg corp)
Acesta este un colorant azoic rosu, hidrosolubil, care poate da reactii alergice la persoanele intolerante la salicilati. De asemenea, este implicat in hiperactivitate la copii. In anumite tari, acest colorant este considerat carcinogen, fiind pe lista de substante interzise de catre FDA. 

E-127 (C20H6I4Na2O5; eritrozina, rosu acid 51, eritrozina B, C.I. 45430; ADI=0,1 mg/kg corp)
Este un colorant sintetic care face parte din categoria derivatilor organoiodati, rosu-rozat, folosit mai ales pentru colorarea bomboanelor, acadelelor si prajiturilor. Este utilizat mai intens in Europa si Statele Unite, fiind preferat Allura Red AC. Potentialul sau carcinogen la om ramane de stabilit, existand studii care au aratat prezenta unui astfel de potential la sobolani. De mentionat ca eritrozina poate favoriza fotosensibilizarea.

E-132 (C16H10N2O2; CI 73015, indigotina; ADI=5 mg/kg corp)
Indigotina este un colorant albastru care se adauga in dulciuri si produse de patiserie, biscuiT etc. Dintre reactiile adverse aparute in urma ingerarii, notabile sunt cele gastrointestinale, cutanate si alergice.

E-155 (C27H18N4Na2O9S2; brun alimentar 3, brun HT, CI 20285; ADI=1,5 mg/kg corp)
E-155 este un colorant azoic brun, folosit mai ales la prepararea prajiturilor cu ciocolata, a laptelui cu cacao, a iaurturilor, dulceturilor etc. Ca si ceilalti coloranti azoici, el poate induce reactii alergice de severitate variabila la astmatici si la persoanele alergice la aspirina. Este interzis in unele tari din Uniunea Europeana (Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, Norvegia) si in Statele Unite.

Concluzii
Inca din cele mai vechi timpuri, culoarea plantelor si legumelor era primul element observat, existand un cod al culorilor in care rosul, verdele, maroul sugerau un aliment apetisant, in timp ce albastrul si negrul constituiau un avertisment cu privire la potentialul toxic. Culorile pot stimula sau, dimpotriva, pot supresa apetitul. Numeroase restaurante au decoruri dominate de culoarea rosu, cunoscut fiind faptul ca aceasta este un stimulent al apetitului. La polul opus este albastrul, care este un inhibitor al poftei de mancare, becurile si vesela albastra (chiar alimentele colorate in albastru) fiind folosite in cadrul dietelor. In secolul XXI nu ne mai putem baza exclusiv pe propriile simturi pentru a detecta alimentele sanatoase, nutritive si sigure… parcurgerea etichetei produselor devenind un gest necesar.

Bibliografie:
1.    Codex General Standard for Food Additives Codex STAN 192-1995 http://www.codexalimentarius.net;
2.    Ghidul sigurantei produselor alimentare – Ministerul Sanatatii si Familiei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului;
3.    Ghidul consumatorului pentru produse din industria alimentara – Asociatia pentru protectia consumatorilor din Romania, Oficiul pentru protectia consumatorilor din Romania;
4.    http://www.fda.gov/ForIndustry/ColorAdditives/default.htm;
5.    The European Food Information Council website: http://www.eufic.org/.

Dr. Madalina Geanta,
Medic rezident dermato-venerologie 

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.