Alimentatia si sedentarismul: factori majori de risc pentru progresia prediabet – diabet zaharat

E.Adamescu

Spitalul Clinic N. Malaxa, Bucuresti

Rezumat:

Stilul de viata actual, care asociaza frecvent sedentarism si alimentatie hipercalorica bogata in grasimi si zaharuri rafinate a condus la o explozie a bolilor metabolice cu riscuri majore pentru sanatatea individuala si publica. Identificarea categoriilor cele mai expuse si adoptarea unor masuri eficiente de preventie reprezinta singura solutie viabila de reducere a acestor afectiuni cu mare risc.

Abstract:

Modern  lifestyle, frequently associated with lack of exercise and diet rich in fat and refined sugars led to an explosion of metabolic diseases with major risks to individual and public health. Identifying the most vulnerable categories and adoption of effective measures of prevention is the only viable solution to reduce the incidence of these high-risk conditions.

Introducere: Diabetul zaharat reprezinta un grup de manifestari metabolice caracterizat prin hiperglicemie cronica cu afectarea metabolismelor lipidic, glucidic si protidic datorita scaderii secretiei de insulina si/sau a sensibilitatii la insulina (insulinorezistenta) a diverselor tesuturi (hepatic, muscular, adipos)(1).

Alterarea tolerantei la glucoza (IGT) si glicemia a jeun modificata (IFG) reprezinta anomalii de glucoreglare manifestate prin cresterea glicemiei dupa incarcarea cu glucoza, in primul caz, sau a jeun, in al doilea caz (2). Ambele se asociaza cu potential crescut de dezvoltare a diabetului zaharat si risc cardiovascular inalt. Riscul cardiovascular si controlul acestuia reprezinta una dintre cele mai mari provocari ale cercetarii medicale in zilele noastre. Relatia intre diabet si acest risc a suscitat in ultimii ani un interes imens, astfel ca in momentul de fata nimeni nu contesta implicarea fundamentala a diabetului zaharat in patogenia bolilor cardiovasculare. Este suficient sa amintim afirmatia ca diabetul creste riscul de boala vasculara de 2-4 ori (3). Intr-o metaanaliza publicata in 1999, Cutinio si colaboratorii (4) au stabilit o relatie lineara intre valorile glicemiei pre si postaprandiala si riscul cardiovascular, relatie continuata si la valori glicemice de prediabet.

Interesul pentru aceste afectiuni a crescut dupa publicarea unor studii clinice ce au evidentiat ca modificarea stilului de viata sau tratamentul farmacologic in aceste stadii pot preveni aparitia diabetului zaharat de tip 2. Acesta este unul din motivele pentru care entitatile de mai sus sunt numite si “prediabet”. Ne-am propus sa urmarim un grup de pacienti diagnosticati in ambulatoriu cu prediabet in sensul progresiei catre diabet zaharat si din punct de vedere al riscului cardiovascular.

Materiale si metode: Am investigat si urmarit 124 de pacienti diagnosticati cu prediabet (criterii OMS) pe o perioada de aproximativ 5 ani. Anamneza pacientilor a inclus istoricul medical, axat in primul rand pe patologia metabolica si cardiovasculara, precum si antecedentele heredocolaterale referitoare in principal la diabet zaharat. De asemenea au fost intrebati despre gradul si frecventa efortului fizic si caracteristicile dietei. S-a insistat asupra frecventei consumului de legume si fructe (zilnic sau nu) si asupra frecventei, intensitatii si duratei exercitiului (de intensitate medie, cel putin 30 minute zilnic). Am urmarit corelatia intre diversi factori (istoric, greutate, talie, IMC, diferenta de greutate, prezenta afectarii vasculare, atitudinea fata de dieta si efort fizic, lipide, chestionar de risc, etc.) si riscul de progresie catre diabet. Am acordat o atentie deosebita recomandarilor de dieta si efort fizic terapeutic atat la vzita initiala cat si la vizitele de evaluare. Aceste recomandari au avut un caracter personalizat, urmarindu-se adaptarea lor la fiecare caz in parte in functie de varsta, patologie asociata, preferinte alimentare, etc.

Rezultate: La sfarsitul perioadei de urmarire, 66 de pacienti au fost diagnosticati cu diabet zaharat tip 2, iar 58 au ramas cu prediabet. Am incercat sa stabilim corelatii intre diverse variabile si riscul de a dezvolta diabet zaharat, impartind pacientii in doua categorii, cei care au dezvoltat diabet si cei care au ramas la stadiul de prediabet la sfarsitul perioadei de urmarire. Cel mai important predictor al progresiei a fost atitudinea fata de efortul fizic (p<0.001). Am gasit ca persoanele care au practicat efortul fizic au de 16,36 ori mai putine sanse de a fi diagnosticate cu diabet zaharat decât persoanele care nu au practicat effort fizic , p < 0,001. Am gasit diferente inalt semnificative intre cele doua categorii si in privinta respectarii indiactiilor de dieta, in favoarea celor ramasi la stadiul de prediabet, p < 0,001.Aproximativ 2 treimi din pacienti au afirmat la sfarsitul perioadei de urmarire ca au respectat intr-o anumita masura recomandarile de dieta de la prima prezentare. Mult mai mic a fost numarul celor care afirma ca au respectat indicatiile de effort fizic, respectiv 33,9%, aproximativ o treime.

Concluzii: Nu toti pacientii cu modificari de glucoreglare tipice prediabetului dezvolta in timp diabet zaharat de tip 2. Identificarea unor predictori ai acestei evolutii poate fi un mijloc important pentru concentrarea efortului de preventie pe grupul cel mai expus de pacienti. Dificultatile intampinate peste tot in lume in preventia diabetului prin masuri nefarmacologice datorate in primul rand lipsei de complianta a pacientilor sunt confirmate si de rezultatele noastre. Daca in ceea ce priveste dieta, doua treimi afirma respectarea ei intr-o anume masura, atitudinea fata de efortul fizic, foarte important pentru cresterea sensibilitatii la insulina si pentru controlul greutatii, este negativa in cazul majoritatii pacientilor studiati.

Aceasta este principala cauza a procentului crescut de progresie catre diabet in lotul nostru. Este unul din principalele motive pentru care cercetatorii au incercat gasirea unor alternative medicamentoase de preventie a progresiei catre diabet a pacientilor aflati la risc. Se stie ca de cele mai multe ori, complianta la administrarea unor tablete este semnificativ mai mare decat cea la recomandari de nutrititie si exercitiu. Stabilirea unui plan individualizat si realist de dieta si exercitiu este al doilea element definitoriu al abordarii acestei categorii de pacienti. Pana la acceptarea de catre furnizorii de servicii medicale a terapiei farmacologice in prediabet, acest plan individualizat ramane singurul tratament.
Persoanele care prezinta modificari de tip IFG si IGT, sau ambele, trebuie supuse unui plan individual de tratament in privinta stilului de viata, alimentatie si efort fizic si urmarite periodic din punct de vedere al starii de sanatate.

Bibliografie:

1. Report of the Expert Committee on the Diagnosis and and Classification of Diabetes Mellitus. Diabetes Care 2002;25, suppl.1, S5-S20

2. World Health Organisation “Definition, diagnosis and classification of diabetes mellitus and its complications: Report of a WHO Consultation Part 1. Diagnosis and classification of diabetes mellitus. Retrieved 29 May 2007

3. Garcia MJ, McNamara PM, Gordon T, Kannel WB. Morbidity and mortality in diabetics in the Framingham population. Sixteen year follow-up study Diabetes 1974;23(2):105-11.

4. Coutinho M, Gerstein HC, Wang Y, Yusuf S. The relationship between glucose and incident cardiovascular events. A metaregression analysis of published data from 20 studies of 95,783 individuals followed for 12.4 years. Diabetes Care1999;22(2):233-40

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate