Bulimia nervoasă: cauze, simptome, tratament

Bulimia nervoasă este o tulburare de comportament alimentar, caracterizată prin episoade recurente de mâncat compulsiv (binge eating) urmate de unul sau mai multe episoade de comportament compensator, pentru a preveni creșterea ponderală. Mâncatul compulsiv sau binge eating reprezintă un episod de supraalimentare, care întrunește mai multe criterii.

Mâncatul compulsiv presupune:

  • Ingerarea unei cantități de alimente mult mai mare decât ar putea mânca majoritatea oamenilor, în circumstanțe similare;
  • Ingestia se produce într-un interval scurt de timp;
  • Episoade de supraalimentare acompaniate de sentimentul de pierdere a controlului privind ingestia alimentară.

Comportamentele compensatorii includ:

  • Vărsături autoinduse;
  • Exces de laxative sau diuretice;
  • Clisme;
  • Perioade de restricții alimentare severe și exerciții fizice intense.

10 sfaturi pentru părinții ai căror copii suferă de tulburări de alimentație

Bulimia nervoasă este caracterizată de 5 aspecte

Așa cum menționează „Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale”, ediția a V-a, bulimia nervoasă reprezintă o tulburare de comportament alimentar ce se caracterizează prin 5 aspecte:

  • Episoade recurente de mâncat compulsiv. De regulă, persoana afectată mănâncă mai mult într-un interval de 2 ore față de o persoană normală. Mâncatul compulsiv se asociază cu pierderea controlului;
  • Obiceiuri compensatorii repetitive nesănătoase pentru a evita creșterea ponderală precum exerciții în exces, post negru, utilizarea laxativelor sau a diureticelor;
  • Obiceiurile alimentare nesănătoase apar o dată pe săptămână pentru o perioadă de 3 luni;
  • Greutatea și forma corporală influențează respectul de sine;
  • Tulburarea descrisă nu apare numai în cursul episodelor de anorexie nervoasă.

Epidemiologie

Bulimia nervoasă apare predominant la rasa caucaziană și este mai frecventă la femei (prevalență de 1-2%). Incidența maximă a bolii este în special între 18 și 22 de ani. Prima referire în ceea ce privește boala a fost realizată în anul 1979 de către Russel (de unde și denumirea semnului Russel, carcateristic bolii), care a descris-o ca o afecțiune specifică.

Etiopatogenie

Unele studii sugerează o contribuție de 50-80% a factorilor genetici în apariția tulburărilor de comportament alimentar. Cauzele apariției bulimiei nervoase se pare că sunt, în principal, factorii biologici, și anume neurotransmițătorii precum serotonina, norepinefrina și dopamina. Nivelul crescut de serotonină în lichidul cefalorahidian se întâlnește, conform multor studii, atât la pacienții cu anorexie nervoasă cât și la cei cu bulimie nervoasă. Norepinefrina se găsește în cantitate scăzută la pacienții cu anorexie nervoasă, iar activitatea dopaminei este asociată cu o imagine distorsionată a formei corpului.

Factorii hormonali

Pacienții cu bulimie nervoasă prezintă în limite normale atât neuropeptidul Y (NP-Y) cât și nivelul de peptid Y (PYY), dar care pot crește în urma unui tratament pentru bulimia nervoasă, care va avea rezultate bune. Pacienții cu anorexie nervoasă, pe de altă parte, prezintă niveluri crescute de NP-Y și scăzute de PYY. Pacienții cu bulimie nervoasă prezintă niveluri reduse de beta-endorfine și un nivel scazut de CCk (colecistochinină). Bulimia nervoasă mai poate fi influențată în apariția și evoluția sa de factori sociali, psihologici și socioculturali.

Factorii sociali

Factorii sociali sunt caracterizați prin anxietate în copilărie, traumă și abuz. Factorii psihologici presupun stimă de sine scăzută, impulsivitate, tendință spre perfecţionism, imagine corporală distorsionată, susceptibilitate față de triggerii ce pot declanșa ciclul binge eating (apare în special în perioada de scădere ponderală și dietă). În cazul apariției mâncatului compulsiv se poate declanșa starea de vomă cu vărsături, tensiunea emoțională, abuzul de alcool, abuzul de substanțe interzise. La pacienții care prezintă restricții severe apare binge eatingul.

La majoritatea persoanelor bulimice, perioadele de restricție alimentară preced, pe perioada vieții, dezvoltarea tulburărilor de binge eating; doar la 15% dintre cazuri ordinea se inversează. Pacienții cu bulimie nervoasă prezintă preocupări excesive privind forma și greutatea corporală, obsesii de simetrie corporală, exactitate și perfecționism, precum și o afectivitate disforică sau negativă.

Anorexia nervoasă

Istoricul bolii

Bulimia nervoasă rămâne de cele mai multe ori nediagnosticată chiar ani de zile, în principal din cauza faptului că pacientul păstrează secretul în ceea ce privește starea sa, ca urmare a sentimentului de rușine. Acești pacienți vor merge la medic, dar pentru alte probleme medicale, precum anxietate, depresie, infertilitate, probleme în sfera intestinală, oboseală și palpitații. De multe ori, pot cere ajutorul inclusiv medicului psihiatru în probleme de natură anxioasă și de dispoziție, probleme de comportament relațional, istoric de traumă și abuz în copilărie respectiv adolescență, abuz de substanțe interzise, dar fără a evidenția vreodată problema de comportament alimentar.

De cele mai multe ori, pacientul acuză o stare de meteorism abdominal cu flatulență, constipație și amenoree. De asemenea, palpitațiile apărute pot fi secundare aritmiilor, care cel mai frecvent au drept cauză diselectrolemii și deshidratare. Istoricul alimentar poate evidenția un control al greutății prin dietă restrictivă și abstinența de la alimentele hipercalorice, cu excepția episoadelor de binge eating.

Episoadele de binge eating

Episoadele de binge eating sunt bine plănuite, existând o preocupare excesivă, chiar morbidă, în alegerea alimentelor care pot fi atât ușor ingerate cât și eliminate. Acest tip de pacient va evita socializarea – ieșitul în oraș, la petreceri sau evenimente unde își poate pierde foarte ușor controlul alimentar.

Persoanele cu bulimie nervoasă prezintă o activitate fizică ciclică. Majoritatea își induce vărsătura cu ajutorul degetelor sau chiar a periuței de dinți. Unele paciente prezintă deja o stare de regurgitare reflexă, fără stimularea externă a faringelui. Aproximativ 40% dintre cazuri vor utiliza laxative, având certitudinea că acestea îi vor ajuta în scăderea ponderală. Laxativele pot duce la o deshidratare intensă și diselectrolemie. Bulimia nervoasă reprezintă o afecțiune cu un risc crescut de ideație suicidară.

Tablou clinic și de laborator

Pacienții care suferă de bulimie nervoasă pot prezenta următoarele simptome:

  • Generale – senzație de amețeală și vertij, palpitații (secundare deshidratării și diselectrolemiei, hipotensiune ortostatică), tegumente uscate, cicatrici pe fața dorsală a mâinilor determinate de stimularea manuală a reflexului de vomă (semnul Russel), hemoragii subconjunctivale, miopatie, cardiomiopatie, insuficiență cardiacă congestivă, hipovitaminoze, creșterea ureei, deficit al funcției de concentrare urinară, cetonurie;
  • Gastrointestinale – eroziuni ale smalțului dentar (cauzate de contactul cu sucul gastric în timpul vărsăturilor), carii dentare, hipertrofia glandelor salivare, disfagie, esofagite, hematemeză în cantitate mică, sindrom Mallory-Weiss, durere abdominală, meteorism abdominal, flatulență, constipație, reflux gastroesofagian;
  • Simptome ale aparatului reproducător – amenoree care survine în proporție de 50% în cazurile cu bulimie nervoasă, menstre neregulate.

Din punct de vedere al analizelor de laborator, se va solicita tabloul complet cu hemoleucogramă, biochimie, ionogramă, examen de urină, amilaze, lipaze și test de sarcină.

De asemenea, în funcție de complicații pot exista și investigații paraclinice, de exemplu radiografie pulmonară în special când apare suspiciunea de pneumonie de aspirație; EKG și chiar DEXA, în vederea densității osoase.

Evoluție, prognostic

Studiile evidențiază rate variate de recuperare în bulimia nervoasă, variind de la 13 la 71%. Există factori predictivi pentru o evoluție nefavorabilă, precum severitatea episoadelor de binge, prezența comorbidităților, ideația suicidară.

Tratament

Marea majoritate a pacienților care suferă de bulimie nervoasă pot fi tratați în ambulator. Spitalizarea este necesară doar dacă pacientul prezintă ideație suicidară sau există probleme somatice amenințatoare de deces. Bulimia nervoasă beneficiază de terapie nutrițională, psihologică și farmacologică.

Terapia nutrițională urmărește instituirea unui regim alimentar normal, cu mese regulate, cu descurajarea divereselor „cure”, care reprezintă primul pas al terapiei și are drept scop menținerea greutății corporale. Pacientul va fi monitorizat și educat în vederea adoptării unor strategii sănătoase de control al greutății și evitarea obsesiei față de forma și greutatea corporală.

Terapia psihologică și farmacologică

O terapie cognitiv-comportamentală va fi eficientă la 60-70% dintre pacienți, cu atingerea unei remisiuni în proporție de 30-50% dintre cazuri. Terapia farmacologică se axează în special pe terapia antidepresivă, deoarece combinată cu terapia cognitiv-comportamentală poate duce la reducerea ratei de depresie și anxietate cu o evoluție favorabilă a cazurilor.

Bibliografie:

  1. https://emedicine.medscape.com/article/286485-overview#a1;
  2. Tratat Român de Boli Metabolice, editat de Viorel Șerban, vol II, pg. 607-610.

Medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Oradea

Cuvinte-cheie: , , , , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate