Etichetele alimentare: educarea pacienților

Nicoleta Tupiță, Nutriționist,  F. R. Rugby

Dr. Alin Popescu, Medic Primar Medicină Sportivă, F. R. Rugby

 Rezumat:

Eticheta produselor alimentare reprezintă „manualul de utilizare” al acestora pe care, în calitatea de consumatori pe care o avem cu toții, trebuie să o studiem cu atenție și să facem alegeri în cunoștință de cauză. Printre cele mai importante informații care ar trebui regăsite pe etichetă în momentul cumpărării unui produs sunt: termenul de valabilitate, lista de ingrediente, informațiile nutriționale, porția recomandată și prezența alergenilor. Conform unor studii desfășurate în Europa [1], doar o treime dintre consumatorii europeni citesc informațiile nutriționale ale produselor pe care le achiziționează. Educația nutrițională joacă un rol important în alegerile alimentare, existând o relație directă între nivelul de educație nutrițională și frecvența citirii etichetelor nutriționale [2]. În „Cartea Albă a Comisiei Europene” din 30 mai 2007 referitoare la strategia pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate, se semnalează că etichetarea nutrițională reprezintă o metodă importantă de informare a consumatorilor cu privire la compoziția produselor alimentare, care îi ajută să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză [5]. În cazul unor macronutrienți care prezintă o mai mare sensibilitate pentru sănătatea publică, există unele discrepanțe între recomandările Organizației Mondiale a Sănătății și cantitățile de referință menționate în legislația în vigoare.

Cuvinte-cheie: etichete alimentare, informații nutriționale, educație nutrițională

Abstract:

The food label represents “the user’s manual” which, as consumers, a quality that we all have, means that we must read it with great care and to make informed choices. Among the most important informations that should be read on the labels when purchaising a product are: expiration date, ingredients list, nutritional informations, recommended portion and presence of allergens. According to some studies carried out in Europe [1], only a third of the European consumers read the nutritional information from the products they buy. Nutritional education plays an important role in food choices, with a direct relationship between the level of nutritional education and the frequency of reading the nutritional labels [2]. In the European Commission’s White Paper from May 30, 2007, related to the strategy for Europe on nutrition, overweight and obesity, it is noted that nutrition labeling is an important way of informing consumers about the composition of foods, which helps them make informed choices [5]. In the case of some macronutrients that have a higher sensitivity to public health, there are some discrepancies between the World Health Organization recommendations and the reference quantities mentioned in the legislation in force.

Keywords: food labels, nutritional informations, nutritional education

Cuprins articol

Introducere

Contextul legislativ european

Aspecte importante în educarea pacienților cu privire la etichetarea nutrițională

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Eticheta produselor alimentare reprezintă „manualul de utilizare” al acestora pe care, în calitatea de consumatori pe care o avem cu toții, trebuie să-l studiem atent și să facem alegeri în cunoștință de cauză. Eticheta produselor alimentare cuprinde mai multe informații esențiale menite să ajute consumatorii să facă alegerile potrivite care se încadrează în stilul lor de viață. Printre cele mai importante informații care ar trebui regăsite pe etichetă în momentul cumpărării unui produs sunt: termenul de valabilitate, lista de ingrediente, informațiile nutriționale, porția recomandată și prezența alergenilor (în special de către persoanele cu alergii sau intoleranțe alimentare). Conform unor studii desfășurate în Europa [1], doar o treime dintre consumatorii europeni citesc informațiile nutriționale ale produselor pe care le achiziționează. Gustul este unul dintre principalii factori care determină achiziționarea unui produs alimentar, urmat de factori precum prețul. Conform aceluiași studiu [1], dintre consumatorii care studiază eticheta alimentară, majoritatea este atentă la valoarea energetică, conținutul în zaharuri și grăsimi. Un număr mai mic de consumatori se uită la conținutul în sare și grăsimi saturate [1]. Tabelul nutrițional este o sursă cunoscută de informare cu privire la valorile nutriționale ale produselor alimentare, declară consumatorii europeni [1]. Educația nutrițională joacă un rol important în alegerile alimentare, existând o relație directă între nivelul de educație nutrițională și frecvența de citire a etichetelor nutriționale [2]. Se pare că există și alți factori precum vârsta, statusul socio-economic, mărimea gospodăriei care influențează citirea etichetelor produselor alimentare [3]. Este de datoria noastră, a specialiștilor din domeniul sănătății să facem educație nutrițională cu pacienții și să-i îndrumăm către interpretarea corectă a informațiilor.

Contextul legislativ european

Un principiu general al legislației alimentare europene îl reprezintă furnizarea informațiilor necesare pentru a determina alegeri în cunoștință de cauză în ceea ce privește produsele alimentare, fără a induce în eroare consumatorul. În calitate de educatori în domeniul nutriției în particular sau al sănătății în general, este bine să cunoaștem prevederile legislative de etichetare a produselor alimentare, care uneori nu se suprapun 100% cu practica clinică sau cu recomandările nutriționale generale.

În REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 [4] sunt prevăzute toate aspectele care țin de etichetarea corectă și transparența produselor alimentare în Uniunea Europeană. Pe lângă cerințele legislative se permite și prezența altor informații nutriționale pe eticheta produselor la inițiativa producătorilor. De altfel, există producători mari de alimente care au inclus voluntar etichetarea nutrițională pe ambalaje, înainte ca aceasta să fie obligatorie prin lege.

Publicul larg prezintă un interes din ce în ce mai mare pentru relația dintre alimentație și sănătate, precum și pentru alegerea unei alimentații adecvate necesității individuale. În „Cartea Albă a Comisiei Europene” din 30 mai 2007, referitoare la strategia pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate, se semnalează că etichetarea nutrițională reprezintă o metodă importantă de informare a consumatorilor cu privire la compoziția produselor alimentare care îi ajută să facă alegeri în deplină cunoștință de cauză [5].

Legislația în vigoare impune prezența următoarelor informații nutriționale pe produsele alimentare destinate consumului uman care pot influența starea de sănătate a consumatorilor (atunci când nu sunt comunicate transparent):

  • Compoziția și lista de ingrediente;
  • Termenul de valabilitate;
  • Condiții de depozitare;
  • Modul de preparare sau utilizare;
  • Valorile nutriționale per 100 g sau 100 ml;
  • Prezența alergenilor;
  • Indicații dietetice pentru produsele cu destinație specială (produse pentru diversificare, pentru diabetici, înlocuitori de masă etc.).

Daca ar fi să stabilim o ordine a importanței informațiilor de pe eticheta nutrițională, atunci drumul informării ar începe de la termenul de valabilitate și ar continua cu lista de ingrediente, valorile nutriționale, modul de depozitare și preparare și nu în ultimul rând, porția recomandată. Porția recomandată nu este o cerință legislativă obligatorie, dar este o informație importantă pe care ar trebui să o căutam pe eticheta produselor pentru a avea o dimensiune asupra marimii acesteia. Se spune că „diferența dintre medicament și otravă o reprezintă doza”, afirmație valabilă și când vine vorba de produsele alimentare. Acestea ne pot face bine sau rău în funcție de cantitatea în care le consumăm și de modalitatea în care le introducem în meniul nostru zilnic.

Lista de ingrediente a produsului alimentar este de obicei comunicată pe spatele etichetei și este precedată de o mențiune care conține cuvântul „ingrediente”. Ingredientele din produsul alimentar sunt prezentate în ordinea descrescătoare a ponderii lor în produsul finit. Pentru ingredientele compuse (de exemplu sirop sau suc de fructe, ciocolată, fructe uscate, legume deshidratate etc.) se va declara în paranteză compoziția lor în lista de ingrediente a produsului finit.

Aditivii alimentari se declară în lista de ingrediente cu numele categoriei din care fac parte (acidifiant, colorant, stabilizator etc.) urmat de numele specific sau de numărul E.

Alergenii alimentari sunt evidentiați în lista de ingrediente printr-un set de caracteristici grafice care îi diferențiază clar de restul ingredientelor, de exemplu prin font, stilul caracterelor sau culoarea de fond.

Declarația nutrițională obligatorie cuprinde următoarele informații:

  • Valoarea energetică exprimată în kJ și kcal;
  • Cantitatea de grăsimi, din care se menționează separat cantitatea de acizi grași saturați;
  • Cantitatea de carbohidrați, din care se menționează separat cantitatea de zaharuri;
  • Proteine;
  • Sare.

Dacă produsul conține și adaos de vitamine și minerale, acestea se vor menționa pe eticheta nutrițională în continuarea declarației obligatorii.

În mod voluntar, unii producători pot să declare și cantitatea de fibre, acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați, polioli sau amidon.

Cantitățile nutrienților prezentați mai sus se vor exprima raportat la conținutul lor în 100 g sau 100 ml din produsul finit. În completarea declarației nutriționale per 100 g sau 100 ml se pot declara și valorile nutriționale per porție, atât timp cât porția este definită în grame pe ambalaj și se indică și numărul de porții conținute în ambalaj.

Dimensiunea porțiilor nu este reglementată legislativ, aceasta fiind stabilită de producătorii de alimente în funcție de mai multe criterii printre care se numără categoria de alimente din care face parte acel produs, valorile nutriționale furnizate, categoria de populație căreia i se adresează acel produs.

O altă inițiativă voluntară de etichetare nutrițională a unor companii din industria alimentară este declarația nutrițională pe fața ambalajelor, menită să furnizeze un set de informații esențiale consumatorilor „mai grăbiți” care nu acordă suficient timp citirii integrale a tabelului nutrițional de pe spatele ambalajelor. Informația nutrițională de pe fața ambalajelor este adesea prezentată sub forma uneia sau mai multor iconițe nutriționale care indică valoarea energetică per porție sau per 100 g/100 ml și procentul pe care aceasta îl reprezintă din cantitatea de referință (stabilită legislativ). În completarea valorii energetice, pe fața ambalajelor pot fi comunicate și conținutul în zaharuri, grăsimi, acizi grași saturați și sare, toate raportate procentual la cantitățile de referință.

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate