Proprietatile terapeutice ale preparatelor de soia

Disponibile sub o forma extrem de variata de produse, boabele de soia reprezinta o sursa vegetala de proteine care contine toti aminoacizii esentiali pentru dieta omului (1). Preparatele alimentare de soia includ tofu (cas de soia), lapte de soia, faina de soia, miso (pasta de soia fermentata), sos de soia si altele (2, 3). Mai sunt disponibile componente rafinate de soia sub forma de suplimente nutritive care contin proteine izolate din soia si izoflavone derivate din soia, ca genisteina, daidzeina si gliciteina (1,4).  Soia a constituit o sursa de proteine in dieta asiatica timp de mii de ani si i s-a acordat o atentie deosebita atunci cand studiile au aratat ca populatiile asiatice au un risc mai mic de cancer de prostata si de san (5). Studiile s-au concentrat in principal asupra a trei domenii: aportul alimentar de proteine din soia (de exemplu, boabele de soia, tofu), suplimente cu proteine izolate din soia, care sunt spalate cu alcool pentru a elimina anumite componente si suplimente dietetice cu izoflavone din soia.

Farmacologie

Boabele de soia contin multi compusi biologic activi, incluzand saponine, lecitina, fitati, inhibitori proteazici, acizi fenolici, fitosteroli, izoflavone, acizi grasi omega 3 (6). Foarte multa atentie s-a acordat izoflavonelor din soia (genisteina si daidzeina). Acesti doi fitoestrogeni se leaga slab de receptorii de estrogen alfa si beta, dar preferential de receptorul beta, actionand ca modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen (7). Studiile in vitro si pe animale sugereaza ca soia poate reduce, de asemenea, absorbtia de colesterol si acizi biliari din tractul gastrointestinal, poate creste activitatea enzimatica antineoplazica, regleaza apoptoza si ciclul celular, inhiba tirozinkinaza si are activitate antioxidanta (6, 8, 9). Multe dintre studiile privind mecanismele includ componente rafinate din soia, care sunt adesea asimilate bobului intreg de soia. Cu toate acestea, este dificil sa se presupuna ca efectele componentelor individuale ale soia sunt echivalente cu ale soiei integrale.

Soia a fost cel mai mult studiata pentru efectul hipolipemiant. Cu toate acestea, soia si componentele sale, de asemenea, au fost evaluate pentru efectele asupra simptomelor menopauzei, sistemului osos si profilaxiei cancerului.

Hiperlipidemia – in 1999, FDA (US Food and Drug Administration) a fost de acord cu faptul ca o dieta saraca in grasimi saturate si colesterol, care include 25 g de proteine de soia/zi, poate reduce riscul de boli cardiace (1). FDA a ajuns la aceasta concluzie dupa evaluarea rezultatelor a 27 de studii. Pentru ca un anumit produs alimentar sa primeasca o eticheta cu aceasta mentiune, trebuia ca fiecare portie din acest produs sa contina cel putin 6,25 g proteine de soia, mai putin de 3 g de grasime, mai putin de 20 mg de colesterol si mai putin de 480 mg de sodiu (1). Patru metaanalize de studii controlate randomizate au aratat o reducere semnificativa statistic a nivelului colesterolului total (intre 2,5 si 9,3%), o reducere de 3-12,9% a nivelului lipoproteinelor cu densitate scazuta, o scadere de 6 pana la 10,5% a nivelului trigliceridelor si ameliorarea inconsecventa a nivelului lipoproteinelor cu densitate mare (10,11,12,13). Aceste reduceri par sa fie mai mari in cazul persoanelor cu un nivel mai mare al colesterolului, existand informatii in favoarea unei relatii doza-raspuns intre aportul de soia si reducerea colesterolului. Studierea componentelor din soia (de exemplu, izoflavone) nu a demonstrat in mod constant aceleasi efecte hipocolesterolemiante ca in cazul soiei integrale (14).

Desi studiile arata o ameliorare a nivelului lipidelor, acestea nu au reusit sa demonstreze ca preparatele de soia pot ameliora evenimentele cardiovasculare. Un studiu realizat pe mai mult de 16.000 de femei nu a reusit sa demonstreze scaderea riscului cardiovascular printr-o dieta bogata in fitoestrogeni (15). Din acest motiv, sunt necesare mai multe date pentru a se stabili o legatura cauzala intre soia si evenimentele cardiovasculare.

Deoarece izoflavonele din soia se leaga slab si preferential de receptorii estrogenici beta din creier, s-a studiat efectul soiei asupra scaderii “bufeurilor” caracteristice menopauzei (6). O metaanaliza a 11 studii randomizate placebo-controlate cu extracte de izoflavone din soia a aratat rezultate contradictorii (16). O alta metaanaliza mai noua (17 studii pe 1.422 pacienti) a aratat ca pacientele care aveau cel putin 10 bufeuri pe zi au prezentat o scadere cu 20% fata de grupul placebo, in timp ce pacientele cu mai putin de 6 bufeuri pe zi nu au prezentat nicio ameliorare dupa administrarea izoflavonelor din soia (17).

Studiile in vitro au aratat ca izoflavonele din soia moduleaza activitatea osteoblastica si osteoclastica in favoarea scaderii turnoverului osos. Un studiu epidemiologic prospectiv a urmarit peste 24.000 de femei chineze in perioada de postmenopauza pe o perioada de 4, 5 ani (18). Studiul a aratat ca femeile care aveau aportul cel mai mare de soia (peste 13,26 g/zi) au prezentat un risc de fractura mai mic cu 36% in comparatie cu femeile cu aportul cel mai scazut de soia (sub 4,98 g/zi), dupa ajustarea varstei, dietei, statusului socioeconomic si factorilor de risc pentru osteoporoza. Aceasta reducere a riscului de fractura a fost nu numai semnificativa statistic, dar a si aratat o relatie de tip doza-raspuns.

~n ceea ce priveste preventia cancerului, epidemiologic, cancerul de prostata este mai putin prevalent la populatiile cu consum crescut de soia, cum ar fi China si Japonia (6). Studiile clinice asupra soiei si cancerului de prostata sunt putine. ~ntr-o metaanaliza a 18 studii epidemiologice s-a gasit o scadere cu 14% a riscului de cancer de san la femeile cu aport alimentar crescut de soia in comparatie cu cele cu aport redus (19). Efectul a fost chiar mai puternic la femeile in postmenopauza. Bineinteles ca s-a ridicat intrebarea daca soia este sigura la pacientele cu cancer mamar. Studiile sugereaza ca soia poate actiona ca un modulator selectiv de receptori de estrogen si ca suplimentarea cu izoflavone nu pare sa modifice densitatea mamara la femeile tinere, ba chiar poate duce la scaderea densitatii mamare la femeile in postmenopauza. Totusi, studiile curente au aratat ca nu exista niciun efect, nici benefic, nici periculos, la femeile cu cancer mamar (20).

~n general, soia si derivatele din soia sunt bine tolerate si au putine reactii secundare. Cele mai frecvente sunt simptomele gastrointestinale (diaree), urmate de acuzele menstruale (amenoree, ciclu prelungit). Alte reactii sunt cefaleea, ameteala, acuze musculoscheletale (4). Exista ingrijorarea ca suplimentarea cu soia poate cauza hiperplazie endometriala. Totusi, se pare ca aceasta ingrijorare este nefondata. Studiile au aratat ca, in cazul sugarilor care primesc suplimente cu fier, daca sunt trecuti pe formule de soia, se produce o scadere a absorbtiei fierului. De asemenea, exista o interactiune teoretica si cu inhibitorii de monoaminoxidaza deoarece produsele de soia contin tiramina.

Alergia la soia este intalnita la aproximativ 1% din sugarii hraniti cu formule de soia, se manifesta adesea cu scaune diareice sanguinolente si se remite spontan in jurul varstei de 3 ani, cand majoritatea acestor copii incep sa tolereze produsele de soia. La adulti, alergia la soia este rara, ca si anafilaxia (21).

 

Bibliografie

  1. Henkel J. Soy. Health claims for soy protein, questions about other components. FDA Consum. 2000;34(3):13–15,18–20.
  2. http://www.nutritiondata.com/
  3. http://www.nal.usda.gov/fnic/foodcomp/search
  4. Balk E, Chung M, Chew P, et al. Effects of soy on health outcomes: summary. Evidence report/technology assessment, No. 126. Rockville, Md.: Agency for Healthcare Research and Quality; 2005.
  5. Castle EP, Thrasher JB. The role of soy phytoestrogens in prostate cancer. Urol Clin North Am. 2002;29(1):71–81.
  6. Omoni AO, Aluko RE. Soybean foods and their benefits: potential mechanisms of action. Nutr Rev. 2005;63(8):272–283.
  7. Messina M, McCaskill-Stevens W, Lampe JW. Addressing the soy and breast cancer relationship: review, commentary, and workshop proceedings. J Natl Cancer Inst. 2006;98(18):1275–1284.
  8. Sarkar FH, Li Y. Mechanisms of cancer chemoprevention by soy isoflavone genistein. Cancer Metastasis Rev. 2002;21(3–4):265–280.
  9. Bhathena SJ, Velasquez MT. Beneficial role of dietary phytoestrogens in obesity and diabetes. AmJ Clin Nutr. 2002;76(6):1191–1201.
  10. Anderson JW, Johnstone BM, Cook-Newell ME. Meta-analysis of the effects of soy protein intake on serum lipids. N Engl J Med. 1995;333(5):276–282.
  11. Nies LK, Cymbala AA, Kasten SL, Lamprecht DG, Olson KL. Complementary and alternative therapies for the management of dyslipidemia. Ann Pharmacother. 2006;40(11):1984–1992.
  12. Reynolds K, Chin A, Lees KA, Nguyen A, Bujnowski D, He J. A meta-analysis of the effect of soy protein supplementation on serum lipids. Am J Cardiol. 2006;98(5):633–640.
  13. Zhuo XG, Melby MK, Watanabe S. Soy isoflavone intake lowers serum LDL cholesterol: a meta-analysis of 8 randomized controlled trials in humans. J Nutr. 2004;134(9):2395–2400.
  14. Clarkson TB. Soy, soy phytoestrogens and cardiovascular disease. J Nutr. 2002;132(3):566S–569S.
  15. van der Schouw YT, Kreijkamp-Kaspers S, Peeters PH, Keinan-Boker L, Rimm EB, Grobbee DE. Prospective study on usual dietary phytoestrogen intake and cardiovascular disease risk in Western women. Circulation. 2005;111(4):465–471.
  16. Nelson HD, Vesco KK, Haney E, et al. Nonhormonal therapies for menopausal hot flashes: systematic review and meta-analysis. JAMA. 2006;295(17):2057–2071.
  17. Howes LG, Howes JB, Knight DC. Isoflavone therapy for menopausal flushes: a systematic review and meta-analysis. Maturitas. 2006;55(3):203–211.
  18. Zhang X, Shu XO, Li H, et al. Prospective cohort study of soy food consumption and risk of bone fracture among postmenopausal women. Arch Intern Med. 2005;165(16):1890–1895.
  19. Trock BJ, Hilakivi-Clarke L, Clarke R. Meta-analysis of soy intake and breast cancer risk. J Natl Cancer Inst. 2006;98(7):459–471.
  20. Messina MJ, Loprinzi CL. Soy for breast cancer survivors: a critical review of the literature. J Nutr. 2001;131(11 suppl):3095S–3108S.
  21. DRUGDEX Evaluations. Greenwood Village, Colo.: Thomson Micromedex; 2007. http://www.thomsonhc.com/

 

Asistent Univ. Dr. Camelia Diaconu

Medic primar medicina interna, Doctor in Medicina

UMF Carol Davila, Spitalul Judetean Ilfov, Bucuresti

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate