Vitaminele si copilul intre 4 si 13 ani

Dr. Corina Zugravu, Lector universitar UMF “Carol Davila”

 

Rezumat:

Fiinta umana are nevoie diverse de micronutrienti (vitamine si minerale), fiecare etapa a vietii avand necesitati particulare. Copiii de 4-13 ani trec printr-o perioada de dezvoltare fizica si psihica rapida, care necesita un aport adecvat vitaminic si, in acelasi timp, care poate fi mometul aparitiei unor fenomene carentiale. In articolul de fata vom discuta problemele cele mai frecvente care pot sa apara in practica si care pot fi prevenite printr-o alimentatie corespunzatoare si/sau prin administrarea de suplimente.

Abstract:

Human beings have differentiated needs of micronutrients (vitamins and minerals), each step in life being a moment of peculiar necessities. Children from 4 to 13 years pass through a period of swift physical and mental development which requires an adequate intake of vitamins. In the same time, children can develop easily deficiencies. In the present paper, we will discuss the most frequent problems that can occur in practice and can be prevented by an adequate diet and/or supplements.

Fiinta umana are nevoi nutritionale diferentiate, in functie de treapta existentiala in care se afla. Unul dintre cei mai importanti factori de diferentiere este varsta. Asigurarea mineralelor si a vitaminelor in cantitati suficiente la momentul oportun reprezinta un element de baza in  mentinerea adecvarii proceselor metabolice pe termen scurt si pe termen lung. Aceasta afirmatie este in mod special adevarata in cazul copiilor, care au un metabolism complex, solicitat de procesele de crestere si de activitatea fizica si psihica intense, caracteristice perioadei copilariei. In articolul de fata ne vom referi la nevoile de micronutrienti la copiii de 4-13 ani, deci care au depasit copilaria frageda si nu au ajuns (de obicei) inca la pubertate.

Perioada este caracterizata prin cresterea parametrilor fizici si printr-o dezvoltare rapida a functiilor sociale, cognitive si emotionale. Daca anterior am spus ca pana la 13 ani nu se ajunge, de obicei, la pubertate, in practica, multe fete din ziua de azi intra in pubertate inainte de 13 ani, ceea ce inseamna solicitari suplimentare pentru organism. Dezvoltarea intensa, specifica perioadei dintre 4 si 13 ani face ca cerintele nutritionale sa fie mai mari, raportate la greutatea corporala, fata de necesitatile adultilor. Toti oamenii de stiinta sunt de acord ca adecvarea aportului de nutrienti in copilarie este importanta pentru progresul de moment, dar si pe termen lung, pentru ca acum se pot forma pattern-uri, obiceiuri alimentare sanogenetice, care sa fereasca pe adultul de mai tarziu de boli cronice in care nutritia joaca un rol central, adica exact de acele boli care fac ravagii in lumea contemporana: obezitate, osteoporoza, cancer, boli cardio-vasculare, sindrom metabolic sau diabet de tip 2. Daca unui copil mic parintii ii pot controla in mod activ ingestia de alimente si, deci, de nutrienti, dupa ce acesta intra in colectivitate si dobandeste o oarecare independenta modelul sau alimentar poate cu usurinta devia catre preferinte pentru alimente rafinate, saracite in nutrienti. Aceste alimente aduc multe calorii dar sunt deficitare in vitamine si elemente minerale, reprezentand un factor de risc suplimentar pentru aparitia de carente cu consecinte serioase.

Necesarul de micronutrienti pentru copii este, de regula, stabilit prin extrapolarea valorilor recomandate pentru adulti. In Romania, ordinul 1563/2008 trece in revista necesarul de nutrienti pentru copii si adolescenti, dar la capitolul micronutrienti, subliniaza doar necesarul catorva macroelemente minerale. Se pot observa diferente foarte mari; de exemplu intre varstele de 6 si 7 ani, necesarul de minerale creste semnificativ, datorita intensificarii proceselor de crestere si maririi masei corporale.

Desigur, toti micronutrientii sunt necesari. Vom trece in revista cateva din cele mai importante si mai problematice vitamine, urmand ca intr-un articol ulterior sa luam in discutie si elementele minerale

– Vitamina A: este o vitamina liposolubila, cu numeroase roluri in organism. In trecut se cunostea mai ales influenta sa asupra vederii normale, astazi insa se pune accentul pe importanta sa in crestere si dezvoltare, in determinarea expresiei unor gene, ca si in imunitate. Din pacate, carenta de vitamina A este o problema reala, mai ales pentru copiii care traiesc in zone sau in familii cu resurse economice precare. Chiar la ora la care vorbim, mii de copii din tari sarace orbesc ca o consecinta a afectarii corneene care are la origine carenta de vitamina A. Semnele precoce de carenta sunt hemeralopia si troficitatea necorespunzatoare a tegumentelor si mucoaselor, cu hiperkeratoza, fisuri si reducerea secretiilor specifice (sebum, lacrimi, etc). Daca nu se corecteaza carenta, ea progreseaza si apar, la nivelul conjunctivei oculare placile lui Bitot, zone keratinizate opace(2,3). In continuare, situatia se agraveaza, secretia lacrimara se diminueaza marcat cu instalarea xeroftalmiei, ce determina in timp ulcere corneene si orbire. Acest tablou este completat de scaderea substantiala a rezistentei la infectii, de la simple piodermite, la pielonfrite sau pneumonii. Multi oameni de stiinta considera carenta de vitamina A un sindrom de imunodeficienta dobandita nutritional (4). Studiile au aratat ca si o carenta usoara creste incidenta infectiilor respiratorii si a diareii, ca si a mortalitatii datorate bolilor infectioase, in comparatie cu aceiasi indicatori la copiii fara deficiente.(5) Mai mult, in organism apar adevarate cercuri vicioase, care fac ca la instalarea infectiilor, nivelul de vitamina A din sange sa scada rapid si dramatic, ceea ce deprima si mai mult imunitatea.(6) Procesul pare a fi cauzat de scaderea sintezei hepatice a proteinei transportoare a retionolului (retinol binding protein). Administrarea de suplimente de retinol in zonele cu frecventa crescuta a fenomenelor carentiale a determinat scaderea severitatii si a numarului de decese prin diaree si rujeola.(7)  Desi in tara noastra nu exista probleme majore de aport de vitamina A, copiii cu alimentatie deficitara in alimente de origine animala, cu infectii frecvente sau cu probleme de absorbtie trebuie suplimentati. Vitamina se gaseste in forma activa (retinol) exclusiv in alimente de origine animala, iar in cele de origine vegetala este intalnita sub forma de pro-vitamina (caroten). La copii, aportul celor doua forme trebuie sa fie cel putin egal, iar consumul de alimente vegetale, ce contin numai caroten, poate ridica probleme de deficienta.

– Vitamina B12: este implicata in sinteza proteinelor si in multiplicarea celulelor. Ea intervine in reactiile de transmetilare, care duc la sinteza mentioninei din homocisteina, Metionina este folosita la sinteza s-adenozilmetioninei, care este un donor important de grupari metil, inclusiv pentru ADN si ARN. Vitamina B12 actioneaza si in reactiile de izomerizare, fiind o coenzima pentru metilmalonil-CoA mutaza, enzima ce transforma metilmaloinil-CoA in succinil-CoA. Aceasta transformare este un pas esential in metabolismul proteinelor si lipidelor. Reactiile de metilare si izomerizare se utilizeaza si pentru sinteza neurotransmitatorilor si a mielinei, stratul neuronal esential in transmiterea influxului nervos. Este de la sine inteles ca deficienta de B12 poate conduce la afectarea invelisului de mielina, cu probleme neurologice consecutive.(8,9) Stratul de mielina are o actiune izolatoare si este alcatuit din lipide si proteine. El inveleste fiecare fibra nervoasa, intervenind ca si componenta a unui sistem de transmitere de impulsuri, care astfel pot circula rapid si eficient. Ar fi de subliniat faptul ca simptomatologia neurologica determinata de deficienta de B12 poate fi uneori reversibila, dar ca reversibilitatea este conditionata de vechimea carentei. (10) Adesea, poate fi prea tarziu ca distrugerile deja instalate sa mai poata fi reparate, chiar daca aportul revine la normal si carentele sunt corectate. Desi mielinizarea apare mai ales in viata intrauterina si in perioada de sugar, ea continua in timpul copilariei, adolescentei si a perioadei de adult tanar. De aceea, este important sa asiguram copiilor aportul optim de B12, cu mentiunea ca aceasta vitamina se gaseste numai in alimente de origine animala, acestea fiind singurele care o pot oferi organismului uman, evident, alaturi de suplimente. Copiii cu alimentatie vegana trebuie obligatoriu sa consume alimente fortificate si sa ia suplimente.

– Vitamina C: rolurile sale sunt multiple, ea jucand un rol central in crestere si dezvoltare. Este strict necesara in sinteza colagenului, a carnitinei si a anumitor neurotransmitatori.(11) Este un puternic antioxidant (hidrosolubil) si are o functie de stimulare imunitara cunoscuta de mult timp. Un organism cu deficiente de vitamina C face cu usurinta forme grave de infectii chiar daca germenii sunt  putin virulenti, vindecarea fiind de durata si dificila. Daca aceste infectii se succed la intervale scurte de timp, ele pot interfera in mod esential si negativ cresterea copiilor. Vitamina C asigura si o absorbtie adecvata a fierului non-heminic, prin reducerea fierului trivalent, la fier feros, formand cu acesta un complex usor de absorbit (fier-acid ascorbic). Daca impreuna cu fierul se administreaza si 25-75 mg de vitamina C, absorbtia creste de 2-3 ori.(12)  Daca tinem seama de frecventa foarte mare a incidentei anemiei feriprive in tara noastra (ca si in alte tari europene), constatam ca un mijloc bun de profilaxie il reprezinta asocierea administrarii suplimentelor de fier, cu vitamina C. Copiii isi iau majoritatea vitaminei C din legume si fructe proaspete, iar carentele, desi minore in tara noastra, pot debuta printr-o crestere a susceptibilitatii la infectii, gingivoragii, epistaxis si astenie. Acolo unde aportul alimentar nu se poate asigura in mod corespunzator (sezon rece, malabsorbtii, etc), este necesar sa se administreze suplimente.

– Vitamina D: rolurile acestei vitamine liposolubile sunt esentiale in crestere, prin intermediul functiei sale centrale in reglarea metabolismului calciului. Carenta la sugari si copii mici produce o boala cu care s-au luptat generatii: rahitismul. Osul nu se mineralizeaza corespunzator, ramane moale si se deformeaza sub actiunea tractiunii fasciculelor de muschi. Cele mai afectate sunt oasele lungi, cu crestere rapida, unde matricea organica persista si chiar se mareste, fara insa a fi impregnata in mod corespunzator cu saruri minerale. Desigur, copilul cu rahitism nu are numai oasele deformate, implicatiile carentei de vitamina D fiind multiple. Este de amintit faptul ca, similar cu situatia in care vitamina A este deficitara, si insuficienta vitaminei D este urmata de o incidenta marita a infectiilor intercurente, cu instalarea de cercuri vicioase ce actioneaza ireversibil asupra dezvoltarii copilului. In cazurile grave de deficienta de vitamina D poate sa apara hipocalcemia, manifestata prin convulsii si tetanie. Vitamina D este sintetizata in proportii mari in tegumente, sub influenta radiatiilor solare. Doar ca in zonele temperate si reci expunerea la soare este limitata, iar poluarea specifica oraselor mari minimalizeaza actiunea radiatiilor. La aceasta se adauga si folosirea intensa a cremelor antisolare din ultimii ani, care, pe langa efectele benefice de protectie, duc si la imposibilitatea sintezei adecvate de vitamina D. Riscul de rahitism a dus la administrarea pe scara larga a vitaminei D la copii, de la nastere, pana la varsta de 6 ani, scheme bine puse la punct existand in toate tarile europene. Dupa 6 ani, insa, copilul nu mai este acoperit de aceste scheme profilactice. El trebuie sa isi asigure vitamina atat prin sinteza endogena, cat si prin aport de alimente ce o contin in mod natural sau care au fost fortificate. Vitamina D se gaseste numai in alimente grase de origine animala (lapte, branzeturi, peste, ficat, ou). Daca aceste alimente sunt degresate, vitamina D este pierduta partial sau total. Un exemplu edificator in acest sens este laptele. Degresat partial in mod obisnuit, el ar trebui fortificat cu vitaminele pe care le pierde, ceea ce in practica nu se intampla in Europa. In aceasta situatie se recomanda fie ca in alimentatia copiilor sa se foloseasca lactate integrale, fie sa se administreze, macar pe perioada de iarna, doze mici de vitamina D care sa completeze sinteza cutanata si aportul alimentar. Este de remarcat ca in ultimele decenii rahitismul, considerat o boala eradicata, a reaparut in forme fruste sau chiar clinic manifeste, probabil datorita conjugarii unui anumit numar de factori de risc (ritmul rapid de crestere a copiilor, expunerea redusa la radiatii ultraviolete, consumul de alimente cu continut scazut de grasime, etc).

Bibliografie:

1 Ordin nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate prescolarilor si scolarilor si a principiilor care stau la baza unei alimentatii sanatoase pentru copii si adolescenti.
Lista alimentelor nerecomandate prescolarilor si scolarilor., disponibil la: http://www.dreptonline.ro/legislatie/ordin_lista_alimente_nerecomandate_prescolari_scolari_1563_2008.php

2.  Brody T. Nutritional biochemistry. San Diego: Academic Press; 1999.

3. Semba RD. Impact of vitamin A on immunity and infection in developing countries. In: Bendich A, Decklebaum RJ, eds. Preventive nutrition: the comprehensive guide for health professionals. Totowa: Human Press Inc.; 2001:329-46.

4. Semba RD. Vitamin A and human immunodeficiency virus infection. The Proceedings of the Nutrition Society 1997;56(1B):459-69.

5. Field CJ, Johnson IR, Schley PD. Nutrients and their role in host resistance to infection. Journal of leukocyte biology 2002;71(1):16-32.

6. Thurnham DI, Northrop-Clewes CA. Optimal nutrition: vitamin A and the carotenoids. The Proceedings of the Nutrition Society 1999;58(2):449-57.

7. West CE. Vitamin A and measles. Nutrition reviews 2000;58(2 Pt 2):S46-54

8. Stabler SP. Vitamin B12. In: Bowman BA, Russell RM, eds. Present knowledge in nutrition. 9th ed. Washington, D.C.: ILSI Press; 2006:302-13.

9.  Healton EB, Savage DG, Brust JC, Garrett TJ, Lindenbaum J. Neurologic aspects of cobalamin deficiency. Medicine 1991;70(4):229-45. \

10. Food and Nutrition Board, Institute of Medicine. Vitamin B12. In: Dietary reference intakes for thiamin, riboflavin, niacin, vitamin B6, vitamin B12, pantothenic acid, biotin, and choline. Washington, D.C.: National Academy Press; 1998:306-56.

11. Maggini S, Wenzlaff S, Hornig D. Essential role of vitamin C and zinc in child immunity and health. The Journal of international medical research 2010;38(2):386-414

12. Johnston CS. Vitamin C. In: Bowman BA, Russell RM, eds. Present knowledge in nutrition. 9th ed. Washington, D.C.: ILSI Press; 2006:233-41.

 

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.



Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Politica de confidentialitate