Vitaminele și mineralele, indicații de administrare

Vitaminele şi mineralele sunt nutrienţi de bază, cu rol în creşterea, dezvoltarea şi funcţionarea normală a diferitelor ţesuturi şi organe, dar şi utile în prevenirea anumitor afecţiuni sau adjuvante în tratamentul altora. Deşi ele pot fi procurate din alimentaţia zilnică în condiţiile unei diete echilibrate, cca. 40-50% din populaţie utilizează suplimente alimentare fără a consulta medicul.

Administrarea suplimentelor de acest fel trebuie făcută după analiza completă a pacientului, cunoscând afecţiunile de care suferă, simptomatologia şi identificând nevoile nutriţionale. Cele mai frecvent utilizate sunt vitamina C, vitamina D, vitaminele din grupul B, fierul, calciul, magneziul şi zincul. Toate au efecte benefice în recuperarea postoperatorie, adjuvante în tratamentul anumitor afecţiuni, pentru prevenţia unor boli sau tratarea unor deficite. Riscul de supradozaj este în general mic, dar el există, mai ales în situațiile în care sunt utilizate pe termen lung.

Vitaminele și mineralele, introducere

Multivitaminele şi suplimentele nutritive reprezintă o parte importantă şi în continuă creştere a industriei farmaceutice. De cele mai multe ori, suplimentele de acest tip conţin elemente nutritive regăsite în mod curent în alimentele de origine animală sau vegetală care alcătuiesc dieta obişnuită a omului sănătos. În mod normal sunt indicate pentru a suplini substanţe care nu se regăsesc în mod curent în alimentaţie sau pentru anumite grupe de vârstă care au un consum crescut (ex. copiii) sau grupe poulaţionale cu necesar crescut în anumite perioade ale vieţii (ex. gravide, vârstnici). Alte situaţii în care sunt necesare suplimentele nutritive sunt deficitele cauzate de boli, malnutriţie, administrarea unor medicamente. Statistic, cca. 70% din persoanele vârstnice apelează la vitamine în SUA, cu sau fără aviz medical [1].

Vitaminele și mineralele, indicații

Necesar fiziologic crescut:

  • copii;
  • sarcină şi alăptare;
  • vârstnici.

Afecţiuni cronice:

  • anemia pernicioasă;
  • boala celiacă;
  • boala Crohn;
  • postintervenţie chirurgicală pentru bypass gastric;
  • osteoporoză.

Tratamente cronice:

  • inhibitori de pompă de protoni;
  • metformin;
  • levodopa, carbidopa [1,2].

Vitaminele și mineralale: Categorii cu risc crescut de deficit nutrițional

Vârstnicii

Au dificultăţi în alimentaţie din cauza dentiţiei, dificultăţi în procesul de masticaţie sau dificultăţi de deglutiţie de cauză neurologică sau locală, apare lipsa poftei de mâncare pe fond depresiv sau medicamentos. În cadrul acestei categorii populaţionale se înregistrează frecvent scăderea absorbţiei vitaminei B12, iar femeile au un necesar crescut de vitamina D şi calciu pentru a scădea efectele osteoporozei postmenopauză.

Sarcina

În perioada sarcinii creşte necesarul de acid folic, fier , vitamina D, vitamina B pentru a asigura dezvoltarea normală a fătului şi pentru reducerea riscului de spina bifida sau anencefalie. Se recomandă suplimentarea cu acid folic, calciu, fier, vitamina D, DHA din momentul în care se doreşte o sarcină sau cel puţin din momentul în care este suspicionată o sarcină.

Copiii

Copiii cu vârsta sub 2 ani au un necesar crescut de vitamina D şi calciu pentru creşterea şi dezvoltarea osoasă corespunzătoare şi pentru prevenirea instalării rahitismului carenţial. Sugarii alăptaţi după vârsta de 6 luni necesită suplimentare cu fier pentru prevenirea anemiei feriprive.

Vitaminele și mineralele: Afecțiuni cu risc de malabsorbție sau cu necesar crescut

Boala celiacă – afectarea epiteliului intestinal duce la malabsorbţia unor nutrienţi, printre care vitaminele B6, B12, D, cupru, zinc, fier, acid folic, cu apariţia de deficite nutriţionale;

Colita ulcerativă (boala Crohn) – apar deficite în absorbţia fierului, vitaminei B12, vitaminei D şi a calciului;

Enterite şi enterocolite frecvente – afectarea epiteliului şi a florei intestinale poate duce la deficit de vitamina B12, vitamina D, calciu, fier;

Alcoolismul cronic – deficit în absorbţia vit. B şi C;

Post-intervenţie chirurgicală gastrică – deficit de vitamina B1, B12, vitamina D, vitamina C, vitamine liposolubile, calciu, folaţi [1].

Tratamente cronice

  • Inhibitorii de pompă de protoni – reduc aciditatea gastrică şi totodată absorbţia vitaminelor B 12, C, fierului, magneziului, iar prin mecanism intrinsec, reduc resorbția osoasă a calciului;
  • Levodopa şi carbidopa – utilizate la pacienţii cu boala Parkinson, scad nivelurile plasmatice de vit B6 şi acid folic.

Vitaminele și mineralele, surse naturale 

Vitamina A

  • Liposolubilă – se absoarbe sub formă de retinol A;
  • Surse animale – organe, ulei de peşte, lapte, surse vegetale – morcovi şi alimente îmbogăţite.

Vitamina B1 (tiamina)

  • Surse animale – organe, ouă, drojdie, surse vegetale – frunze verzi;

Vitamina B2 (riboflavina)

  • Surse animale – lapte, ouă, ficat, somon;

Vitamina B3 (niacina)

  • Surse – drojdie, organe animale, peşte, frunze verzi;

Vitamina B6 (piridoxina)

  • Surse – peşte, porc, legume, cereale;
  • Utilă în menţinerea metabolismului proteic şi al aminoacizilor, ca şi adjuvant în terapia sindromului premenstrual, sindrom de de tunel carpian, schizofrenie, utilizată şi în autism, ADHD;
  • Utilă pentru sportivi.

Vitamina B12 (ciancobalamina)

  • Necesită prezenţa factorului intrinsec pentru absorbţie;
  • Surse – lactate, ouă, peşte, carne;
  • Utilă în tratarea intoxicaţiei cu cianuri şi a anemiei megaloblastice sau adjuvant în diverse afecţiuni neurologice.

Vitamina C

  • Surse – fructe şi legume;
  • Rol – agent antioxidant, de obicei utilizată pentru tratamentul infecţiilor de tract respirator şi adjuvant în terapia cancerului.

Vitamina D (colecalciferol)

  • Surse – lactate, gălbenuş de ou, ficat, peşte;
  • Rol – creşterea absorbţiei calciului şi mobilizarea calciului din oase.

Vitamina E

  • Cuprinde de fapt circa 8 compuşi liposolubili cu rol antioxidant, cel mai cunoscut fiind alfa-tocoferolul;
  • Surse – uleiuri vegetale, nuci, seminţe, frunze verzi, peşte;
  • Rol – antioxidant şi eliminarea radicalilor liberi, reducerea LDL colesterolului;
  • Este importantă monitorizarea administrării pentru a nu se atinge doze mari > 400 UI/zi care cresc riscul de mortalitate din cauze cardiovasculare.

Vitamina K

  • Sursa – bacterii intestinale producătoare de vitamina K2 sau surse alimentare – frunze verzi, lapte, ulei de soia care conţin vitamina K1;
  • Rol – promotor în sinteza intrahepatică a factorilor II, VII, IX şi X.

Acidul folic

  • Surse – frunzele verzi;
  • Rol – reduce nivelul homocisteinei serice şi riscul defectelor de tub neural la făt [3,5].

Calciul

  • Surse – lactate, frunze verzi, oase de peşte;
  • Rol – creşterea şi dezvoltarea osoasă, contracţia musculară, inclusiv a celei cardiace, în coagulare;
  • Benefic pentru dezvoltarea şi menţinerea sănătăţii osoase la copii, adulţii tineri şi femeile postmenopauză în asociere cu vitamina D;
  • Adulţii şi vârstnicii nu obţin o cantitate suficientă de calciu din alimentaţie, faţă de copii, de aceea pot necesita suplimentare cu preparate farmaceutice de tip carbonat de calciu care se administrează în timpul meselor, calciu citrat pentru persoanele cu afecţiuni gastrice sau în tratament cu inhibitori de pompă de protoni;
  • Reacţii adverse pot apare la utilizarea pe termen lung în doze mari – nefrolitiază, tulburări digestive (constipaţie), neoplasm de prostată [3].

Fierul

  • Element esențial în compoziţia hemoglobinei pentru transportul oxigenului de la nivel pulmonar la ţesuturi;
  • Necesar în metabolismul celulei musculare, în dezvoltarea fizică şi neurologică a fătului şi în sinteza hormonală;
  • În organism majoritatea fierului se regăsește în hemoglobină, iar restul este stocat în ficat, splină, măduva osoasă sau ţesutul muscular, în mioglobina;
  • Surse – cele mai bogate sunt carnea şi fructele de mare, apoi cerealele integrale sau făina îmbogăţită, dar şi în surse vegetale de tipul nucilor, alunelor, însă cu o biodisponibilitate redusă;
  • Vitamina C îmbunătăţeşte biodisponibilitatea fierului din surse vegetale, iar calciul reduce biodisponibilitatea globală a fierului, indiferent de sursă;
  • Laptele matern conţine fier, dar cantitatea este insuficientă pentru necesarul sugarilor cu vârsta între 6-12 luni;
  • Categoriile care au indicaţie de suplimentare cu fier sunt: sugari 6 – 12 luni, copii, adolescente, femei gravide, femei la premenopauză, persoanele cu neoplazii sau care au suferit intervenţii chirurgicale gastrointestinale [5].

Magneziul

  • Este al 4-lea cel mai întâlnit mineral în organism, aproximativ jumătate fiind în ţesutul osos, o cantitate mică în ţesuturile moi şi maxim 1% în sânge;
  • Deficitul de magneziu este greu de diagnosticat din cauza distribuţiei majoritare în ţesuturi;
  • Roluri – în metabolismul osos, transmisie neuronală, excitabilitatea cardiacă, contracţia musculară, inclusiv a fibrei musculare cardiace, menţinerea tensiunii arteriale şi este implicat în metabolismul glucozei şi al insulinei, rol în sinteza ADN şi ARN, în transportul calciului şi potasiului intracelular;
  • Poate fi afectat de factori de stres asupra organismului, malabsorbţie, diabet zaharat, alcoolism, utilizarea diureticelor;
  • Surse – legume, seminţe, nuci, cereale integrale, peşte, avocado, soia;
  • Indicaţii – eclampsie, preeclampsie, tahicardie ventriculară, astm în criză, prevenirea HTA, infarctului miocardic acut, anginei pectorale, aritmiilor, diabet zaharat, boli inflamatorii intestinale, boala celiacă, cefalee recurentă, migrene, post-chirurgie gastrică, astenie fizică, suprasolicitare fizică şi psihică;
  • Supradozajul – greaţă, vărsături, diaree, hipotensiune, slăbiciune, aritmii cardiace, depresie respiratorie şi chiar deces.

Zincul

  • Implicat în metabolismul celular, cu rol enzimatic, în sinteza proteică, imunitate, sinteza ADN-ului, și în dezvoltarea normală a fătului, sugarului şi copilului.
  • Organismul nu are un sistem de stocare a zincului;
  • Surse – scoici, carne, fructe de mare, fasole, cereale integrale îmbogăţite cu zinc, iaurt, seminţe;
  • Necesarul zilnic poate fi asigurat printr-o alimentaţie controlată mai ales în cazul copiilor care primesc formule de lapte îmbogăţite, cereale integrale;
  • Deficitul de zinc se caracterizează prin pierderea apetitului, deficit de creştere, imunitate scăzută, căderea părului, diaree, leziuni cutanate, vindecarea lentă a rănilor şi chiar hipogonadism la bărbaţi în cazuri grave;
  • Interacţiuni – quinolone, diuretice tiazidice, preparate de fier, penicilamină.

Din cauza distribuţiei tisulare, concentraţia serică a zincului nu este un indicator fidel al nivelului acestuia în organism, de aceea trebuie ţinut cont şi de posibile condiţii favorizante ale deficitului de zinc: alcoolism, chirurgie gastrointestinală, subnutriţie, diete restrictive, infecţii frecvente, paciente însărcinate.

Vitaminele, mineralele și supradozajul

Vitaminele liposolubile sunt stocate pentru o perioadă mai lungă de timp decât cele hidrosolubile şi de aceea, riscul de supradozaj este mai mare în cazul acestora. Supradozajul apare prin utilizarea în exces a suplimentelor alimentare, cel mai frecvent pentru vitaminele A,D, B3, B6, fier, calciu.

Simptome:

  • palpitaţii, aritmii cardiace (vitamina D);
  • dureri musculare sau osoase;
  • dureri articulare;
  • cefalee;
  • iritabilitate;
  • schimbări de dispoziţie;
  • rash, senzaţie de arsură sau prurit cutanat (vitamina B3);
  • modificări ale coloraţiei pielii (vitamina A);
  • tulburări gastrointestinale (fier);
  • constipaţie (fier şi/sau calciu);
  • scădere ponderală, scăderea apetitului (vitamina D) [6].

Vitaminele și mineralele, indicații de administrare

În condiţiile unei diete echilibrate şi fără factori de risc care pot reduce absorbţia elementelor nutritive, un om sănătos îşi poate obţine din alimentaţie toate vitaminele şi mineralele esenţiale necesare zilnic. Suplimentarea cu vitamine şi minerale este necesară în anumite condiţii specifice şi pe perioade determinate de timp, după caz. Astfel, copiii în perioada 0-12-24 luni necesită suplimentarea cu vitamina D pentru prevenirea rahitismului carenţial. Sugarii alăptaţi exclusiv necesită suplimentare cu fier după vârsta de 6 luni pentru prevenirea anemiei feriprive. Copiii şi adolescenţii necesită suplimentare periodică cu vitamina D în sezonul rece sau în lipsa expunerii periodice la soare.

Pentru femile adulte, în perioada de sarcină şi alăptare este necesară suplimentarea cu acid folic, fier, vitamina D, vitamina C pentru prevenirea defectelor de tub neural şi asigurarea unei dezvoltări normale a produsului de concepţie.

De asemenea, în sezonul rece, când expunerea la soare este redusă sau absentă, se recomandă suplimentarea cu vitamina D şi vitamina C, zinc, pentru prevenirea infecţiilor de sezon, dar şi pentru susţinerea troficităţii ţesuturilor, a sistemului imunitar şi pentru recuperarea după infecţii respiratorii mai frecvente în această perioadă. Vârstnicii necesită suplimente alimentare în funcţie de afecţiunile sau tratamentele cronice sau de deficitele de alimentaţie, după caz [6,7].

Vitaminele și mineralele, alte situații benefice

Dezvoltarea industriei farmaceutice a dus la apariţia de multiple tipuri de suplimente alimentare, fie de sinteză, fie din surse naturale. Alegerea corectă a acestora depinde de categoria ţintă, de afecţiunile asociate sau de statusul imunologic şi tratamentele în curs. Chiar dacă riscul de supradozaj nu este foarte mare, sunt anumite situaţii în care trebuie monitorizată starea pacientului, mai ales la folosirea pe termen lung a acestor suplimente.

Alte situaţii în care utilizarea de suplimente poate fi benefică:

  • astenie fizică şi psihică;
  • convalescenţa bolilor infecţioase;
  • recuperarea post-operatorie;
  • perioade de stres şi suprasolicitare;
  • efort fizic susţinut – antrenamente, exerciţii fizice regulate de intensitate mare. În aceste situaţii este necesară consultarea unui medic pentru a exclude afecţiuni organice ca şi cauze ale manifestărilor fizice [4,6].

Concluzii

Suplimentele cu vitamine şi minerale sunt utile în situații bine definite. În condiții normale, dieta echilibrată, expunerea periodică la soare, evitarea factorilor de risc – fumat, alcool asigură necesarul de nutrienţi şi nu este nevoie de suplimente. În condiţiile în care se decide administrarea lor, trebuie ţinut cont de efectele acestora, dozaj şi scopul administrării.

Referințe bibliografice:

  1. NIH State-of-the-Science Panel. National Institutes of Health state-of-the-science conference statement: multivitamin/mineral supplements and chronic disease prevention. Am J Clin Nutr 2007;85:257S-264S;
  2. Nutrition Business Journal. NBJ’s Supplement Business Report 2015. Penton Media, Inc., 2015;
  3. Otten JJ, Hellwig JP, Meyers LD (editors). Dietary Reference Intakes: The Essential Guide to Nutrient Requirements. Washington, DC: The National Academies Press. 2006;
  4. https://ods.od.nih.gov/factsheets/MVMS-HealthProfessional;
  5. Pitkin RM. Folate and neural tube defects. Am J Clin Nutr 2007;85:285S-288S;
  6. Prentice RL. Clinical trials and observational studies to assess the chronic disease benefits and risks of multivitamin-multimineral supplements. Am J Clin Nutr 2007;85:308S-313S;
  7. https://www.nccih.nih.gov/health/vitamins-and-minerals.

Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.