Hemocromatoza, diagnostic si tratament

Rezumat:
Hemocromatoza este o afectiune genetica determinata de acumularea fierului in organism, la valori peste 30 µmol/L. Acumularea are loc progresiv si se manifesta dupa 40 de ani. Detectarea timpurie impiedica aparitia complicatiilor si le ofera celor afectati posibilitatea unei vieti normale.

Abstract:

Hemochromatosis is a genetic disease determined by iron accumulation over 30 µmol/L. The accumulation is progressive and it manifests at ages of 40 years. Early detection prevents the complications and the affected one can have a normal life.

Hemocromatoza este o boala cu transmitere autosomal recesiva de la parinti la copii. In organism fierul are rol in sinteza hematiilor. Valorile normale sunt de 60-160 µg/100mL la barbati si de 80-130µg/100mL la femei, respectiv 10,6-28,3µmol/L la barbati si 6,6-26µmol/L la femei. Cantitatea de fier este considerata anormala la valori peste 30 µmol/L.

Generalitati
Hemocromatoza se caracterizeaza printr-o absorbtie excesiva de fier la nivelul intestinului si depozitarea la nivelul pielii, ficatului, inimii si pancreasului, provocand tulburari functionale. Aceasta acumulare are loc progresiv si se manifesta, in general, in jurul sau dupa 40 de ani.
Exista doua forme de hemocromatoza: forma genetica si cea dobandita.
Hemocromatoza transmisa genetic este cauzata de mutatia genei HFE din cromozomul 6. Frecventa mutatiei cromozomiale este de 1 caz la 200-300 de oameni, insa nu toti indivizii care prezinta aceasta mutatie dezvolta hemocromatoza cu simptome clinice. Pentru a se manifesta simptomatic, este necesar ca ambii cromozomi 6 sa sufere mutatia. Aceasta afecteaza proteinele implicate in absorbtia si transportul fierului din duoden. Afectiunea poate fi favorizata si de alti factori care inlesnesc acumularea fierului in organism (hepatita cronica, alcoolism).

Simptome
Hemocromatoza se manifesta mai des la barbati decat la femei. Simptomele apar in general cand testele hematologice evidentiaza acumularea anormala de fier. Principalele semne sunt oboseala cronica si disfunctia erectila, urmand durerile articulare si abdominale, scaderea in greutate, poliuria. La nivelul pielii, hemocromatoza produce o coloratie metalica si scuame asemanatoare solzilor de peste. Acestea se manifesta la nivelul fetei, umerilor, coatelor, genunchilor, organelor genitale. Frecvent apare alopecia partiala, iar unghiile capata un aspect plat si coloratie alba. La nivel articular sunt prezente dureri tranzitorii, in special la nivelul degetelor. Afectarea hepatica produsa de hemocromatoza se traduce prin hepatomegalie care duce, in timp, la ciroza si cancer hepatic. La nivelul pancreasului, acumularea de fier scade producerea de insulina, aparand diabetul manifestat prin coloratia pielii, de unde si numele de „diabet bronzat” dat hemocromatozei. La nivel cardiac apare cresterea in volum a inimii, cu tulburari de ritm si, in cele din urma, instalarea insuficientei cardiace.

Complicatii
Complicatiile hemocromatozei sunt reprezentate de:
• Ciroza si cancer hepatic;
• Diabet cu urmari precum ingreunarea cicatrizarii si probleme la nivelul retinei;
• Probleme cardiace cu palpitatii, oboseala, colorarea albastra a degetelor.
Din fericire, diagnosticarea precoce impiedica aparitia complicatiilor si eficientizeaza tratamentul.

Diagnostic

Anamneza si examenul fizic complet sunt primii pasi in diagnosticarea hemocromatozei. Se vor lua in calcul afectiunile din trecut, hemoragiile, transfuziile sau donarea de sange, bolile membrilor din familie sau rudelor apropiate. Femeile sunt chestionate asupra ciclului menstrual, sarcinii, metodelor contraceptive si simptomelor menopauzei. Femeile pierd o cantitate importanta de fier in timpul menstruatiei. Cand sangerarile menstruale inceteaza, la menopauza sau la aparitia sarcini, fierul incepe sa se acumuleze in tesuturile organismului in cazul femeilor predispuse la hemocromatoza.
Analizele sangvine de rutina in diagnosticarea hemocromatozei sunt:
Saturatia transferinei (sin. Siderofilina, proteina prezenta in serul sangvin, sintetizata de ficat, al carei rol fiziologic esential este transportul fierului necesar sintetizarii hemoglobinei, incepand de la celulele intestinale pana la maduva osoasa. Concentratia in transferina a serului sangvin este cuprinsa in mod normal la adult intre 2 si 4 g/L. Aceasta valoare scade in caz de hemocromatoza);
Nivelul seric al feritinei (glicoproteina bogata in fier, sintetizata de ficat, care asigura stocarea fierului in acest organ, dar si in splina si maduva osoasa. Feritinemia, nivelul de feritina din sange, este mica in cazul carentei de fier, si crescuta in caz de supraincarcare in particular in hemocromatoza);
Nivelul seric la fierului (sideremia).

Alte investigatii includ:
• Analizele sangvine pentru depistarea diabetului zaharat sau bolilor hepatice (complicatii ale hemocromatozei);
• Hemoleucograma, frotiul sangvin, hematocritul;
• Teste genetice pentru identificarea defectelor genei HFE;
• Biopsia hepatica pentru a cuantifica afectarea hepatica;
• Tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) si nivelul de alfa-fetoproteine (proteina in exces in neoplasmul hepatic).
Cuantificarea feritinei nu este suficienta pentru a detecta hemocromatoza, deoarece ajunge la un nivel ridicat in formele avansate ale afectiunii. Prezenta cantitatii crescute de fier depozitat in ficat poate fi evidentiata prin analiza RMN, dar trebuie indepartate alte posibile cauze ale nivelului crescut de fier la nivel hepatic, precum talasemia, sindromul inflamator cronic, alcoolismul sau intoxicatiile medicamentoase.

Tratament farmacologic
Pentru scaderea nivelului sangvin al fierului, se efectueaza flebotomii, prelevandu-se sange, iar pacientului i se administreaza suficiente lichide pentru a compensa pierderile de lichide. Flebotomia nu poate vindeca acele complicatii din stadiile finale, cum ar fi afectarea hepatica, insuficienta cardiaca sau diabetul zaharat, acestea necesitand tratament specific.
La persoanele la care nu se poate efectua aceasta operatiune, se administreaza injectabil desferal, o substanta care are proprietatea de a fixa fierul si de a face posibila eliminarea lui prin urina sub forma de saruri. Desferoxamina este produsa de bacteria Streptomyces pilosus, prezentand proprietatea de a chelata fierul si de a ajuta eliminarea lui din organism. Aceasta actioneaza prin legarea ionilor liberi de fier din sange. Cercetari recente au evidentiat rolul in grabirea vindecarii distrugerilor nervilor si in impiedicarea eliberarii mediatorilor inflamatori. Desferoxamina este utilizata pentru tratarea intoxicatiei acute cu fier, in special la copii. Mai mult, poate fi folosita si in intoxicatia cu aluminiu, insa aceasta indicatie nu a fost inca aprobata de FDA (Food and Drug Administration). De asemenea, a fost utilizata cu succes la pacientii cu aceruloplasminemie.

Concluzii
Din fericire, detectarea si tratamentul precoce al hemocromatozei impiedica aparitia complicatiilor, iar persoanele care sufera de aceasta maladie duc o viata normala. Pacientii cu hemocromatoza trebuie sa evite consumul bauturilor alcoolice pentru a nu spori afectarea hepatica si sa nu apeleze niciodata la suplimentele cu fier. Se recomanda vaccinarea contra hepatitei B si evitarea administrarii paracetamolului si corticoizilor, din cauza toxicitatii hepatice.

Mirela Popa, farmacist

Bibliografie:

1. Lee H. J., Lee J., Lee S. K., Kim E. C., Differential regulation of iron chelator-induced IL-8 synthesis via MAP kinase and NF-kappaB in immortalized and malignant oral keratinocytes. BMC Cancer. 2007 Sep 13, 7:176;
2. Choi E. Y., Kim E. C., Oh H. M., Kim S., Lee H. J., Yoon K. H., Kim E. A., Han W. C., Choi S. C., Hwang J. Y., Park C., Oh B. S., Kim Y., Kimm K. C., Park K. I., Chung H. T., Jun C. D., Iron chelator triggers inflammatory signals in human intestinal epithelial cells: involvement of p38 and extracellular signal-regulated kinase signaling pathways. J Immunol. 2004 Jun 1;
3. Iron Produces First Desferal Pills, Press TV 9 May 2009;
4. Miyajima H., Takahashi Y., Kamata T., Shimizu H., Sakai N., Gitlin J. D., Use of desferrioxamine in the treatment of aceruloplasminemia, Ann. Neurol. 4:404-407, 1997.

Cuvinte-cheie:

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.



Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Politica de confidentialitate