Depresia și calitatea vieții în perioada perimenopauzei

Depresia poate fi cauzată și de fluctuațiile hormonale existente în perioada de tranzit la menopauză. Existentă, și totuși subiect tabu chiar și în zilele noastre, depresia din perioada de perimenopauză afectează calitatea vieții femeilor cu vârste cuprinse între 35 și 50 de ani. Evaluarea femeilor aflate la perimenopauză, care prezintă simptome ale depresiei, ar trebui efectuată de o echipă de specialiști și să cuprindă: examen fizic, istoric familial, istoric medical și psihiatric complet, istoric social, și, dacă este indicat, teste de laborator. Evaluarea factorilor de stres din viața femeilor afectate de depresia din perimenopauză, precum și elucidarea și înlăturarea impactului lor asupra simptomelor emoționale poate asigura îmbunătățirea calității vieții pacientelor.

Introducere

Societatea Europeană de Menopauză și Andropauză (EMAS) menționează în Declarația de poziție din 2019 faptul că perimenopauza este considerată a fi o perioadă de risc crescut pentru dezvoltarea simptomelor depresive și a episoadelor depresive majore [1].

Experții medicali EMAS susțin că integrarea în sistemele de sănătate din întreaga lume a conștientizării simptomelor depresive, depistării lor precoce, precum și utilizarea de proceduri de diagnosticare standardizate, a tratamentelor personalizate și programelor adecvate de urmărire a pacientelor ar aduce un beneficiu important în îmbunătățirea calității vieții femeilor aflate în perioada de schimbare. Privitor la acest aspect al vieții feminine, ar fi binevenit un model de îngrijire pentru managementul simptomelor depresive la femeile aflate în peri- și postmenopauză, cu integrarea serviciilor oferite de profesioniștii din domeniul sănătății și conexe [1].

Despre perimenopauză

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, perimenopauza sau climacteriul reprezintă perioada din viața unei femei, imediat anterioară menopauzei și de minimum un an după aceea. În această etapă își au debutul modificările endocrinologice, biologice și clinice ale apropierii menopauzei [2]. În această etapă a vieții au loc multe implicații fiziologice, psihologice și psihiatrice.

Ca interval, perimenopauza este o perioadă nedefinită din ultimii ani ai vieții reproductive feminine. În principiu, debutează cu primele neregularități menstruale și ia sfârșit după o perioadă de 12 luni consecutive de amenoree. Se poate vorbi despre două etape de tranziție la menopauză: tranziția timpurie (cu cicluri menstruale regulate, cu relativ puține modificări) și tranziția târzie (cu perioade de amenoree mai prelungite) [3].

Femeile ajunse în perioada delicată a perimenopauzei se află adesea în floarea carierei lor, dar  reprezintă și ,,generația sandwich”, respectiv, se ocupă de creșterea copiilor lor, precum și de îngrijirea părinților, tranziția la menopauză reprezentând o etapă dificilă a vieții. 

Este esențial a înțelege felul în care se încadrează perimenopauza în contextul vieții femeilor și pentru a putea anticipa și aborda simptomele comune, dar și cele mai frecvente, care pot cauza morbiditate sau pierderea calității vieții [3].

Pe măsură ce unele femei se apropie de etapele ulterioare ale tranziției la menopauză, cu perioade mai prelungite de amenoree, prevalența anxietății și a dispoziției depresive devine din ce în ce mai mare [3]. În timpul tranziției la menopauză și în postmenopauza timpurie, simptomele depresive sunt frecvente, în viața femeilor fiind implicați factori psihosociali și biologici multipli [4].

Definiția și prevalența depresiei

Dicționarul explicativ al limbii române menționează despre depresie: ,,stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște)”.

Profesioniștii din domeniul sănătății, publicul larg – pacienții, precum și mass-media folosesc cuvântul ,,depresie” ca un termen generic, pentru a se referi la simptomele negative ale dispoziției, care pot varia în severitate, de la stări psihologice de nefericire până la tulburare depresivă majoră [4]. Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburărilor Mintale, ediția a V-a, caracterizează tulburarea depresivă majoră printr-o serie de simptome cognitive, comportamentale, de dispoziție, care pot genera tulburări semnificative clinic sau funcționale [4]. Mai multe studii au evidențiat că modificările hormonale din perimenopauză măresc riscul apariției unui episod depresiv, iar predispoziția la dezvoltarea unui episod depresiv major este mai mare în cazul femeilor aflate în perimenopauză, care au prezentat deja un asemenea episod depresiv [1].

Depresia nerecunoscută și netratată poate provoca daune grave sănătății, probleme sociale, existențiale atât pentru pacientă, cât și pentru cei din familia și mediul ei de viață. Primul pas pe drumul de recuperare și vindecare este cunoașterea și acceptarea diagnosticului [5].

Pentru a trece cât mai ușor peste perioada perimenopauzei, ajutorul medical este binevenit. Frecvent, din cauza lipsei de cunoștințe, precum și a prejudecăților, multe paciente se adresează ginecologilor și acuză simptome depresive, dar foarte rar solicită consult psihiatric. Motivul poate fi și faptul că simptomele fizice din perimenopauză pot masca sau îngreuna recunoașterea depresiei, ceea ce poate genera complicații.

În prezent, abordarea medicală modernă a perioadei de perimenopauză constă într-o îngrijire complexă a pacientelor aflate la vârsta schimbării. Evaluarea femeilor aflate în această perioadă delicată a vieții poate fi efectuată de către practicienii din îngrijirea primară – medici de familie, ginecologi și psihiatri și, dacă este cazul, din alte specialități [5].

Posibilitatea de a dezvolta depresie în perimenopauză este influențată de mai mulți factori de risc, cum sunt existența în istoricul medical a anxietății, tulburărilor de dispoziție, bolilor psihiatrice (tulburări de panică, fobii, depresie majoră sau tulburare bipolară, depresie post-partum, tulburare de dispoziție premenstruală), precum și a bolilor similare ale membrilor de sex feminin ai familiei, diferite afecțiuni preexistente (boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, diabet zaharat, tulburări hormonale). Trebuie luați în calcul și factorii sociali: conflicte familiale, probleme la locul de muncă, stres continuu, singurătate, izolare, probleme grele de trai [5].

În cazul în care depresia din perimenopauză rămâne neglijată, pot apărea complicații: alcoolism, consum de substanțe interzise sau alte medicamente, cu intenția de ,,autovindecare”, riscul de a dezvolta alte boli fizice și chiar sinucidere. Toate consecințele secundare depresiei din viața femeilor aflate în perimenopauză pot fi observate atât în viața lor familială, cât și în viețile lor sociale și în munca prestată [5].

Recunoașterea depresiei din perimenopauză

Simptomele tipice ale perioadei de schimbare feminine se pot suprapune cu simptomele depresiei, lucru ce poate îngreuna recunoașterea afecțiunii din urmă.

Simptomele caracteristice perioadei de perimenopauză: simptome fizice (vegetative – transpirații nocturne, bufeuri/valuri de căldură, palpitații, amețeli, cefalee, tinitus), modificări ale pielii, mucoaselor, mușchilor și oaselor (apariția ridurilor, pierderea elasticității pielii, modificări ale structurii părului, modificări ale sânilor, uscăciune vaginală persistentă, dureri articulare, osteoporoză, depuneri de grăsime, modificări de greutate), simptome psihologice și psihosomatice – insomnii, oboseală, iritabilitate, lipsă de energie, tensiune crescută, capacitate redusă de concentrare, stare de spirit instabilă, scăderea libidoului [5].

Existența concomitentă a minimum cinci dintre următoarele criterii, timp de cel puțin două săptămâni, ceea ce prezintă o schimbare marcată față de starea de sănătate precedentă a femeii și prezența a cel puțin unuia dintre primele două simptome, reprezintă caracteristicile specifice ale depresiei: tristețe marcată, interes semnificativ redus, modificare semnificativă a greutății corporale (scădere în greutate, mai rar creștere în greutate), tulburări de somn (insomnie, mai rar hipersomnie), agitație psihomotorie, oboseală, lipsă de energie, slăbiciune, sentiment de dezinteres, vinovăție nejustificată, tulburare de concentrare, uitare [5].

În cazul depresiei se observă mai des următoarele simptome: tensiune psihică mai potențată, anxietate, iritabilitate frecventă, nerăbdare, dispoziție instabilă, plâns frecvent, lipsă de energie, oboseală, tulburări de somn, treziri frecvente noaptea, dificultate de concentrare [5].

În depistarea precoce a femeilor care pot suferi de depresie în perioada perimenstruală, specialiștii medicali pot utiliza screeningul cu chestionare de autoraportare. Ghidurile de practică clinică diferă de la o țară la alta [1].

Perimenopauza este o fază a vieții în care femeile sunt deosebit de vulnerabile la dezvoltarea simptomelor depresive. O metaanaliză a 11 studii identificate în Pubmed, Web of Science și biblioteca Cochrane (până în iulie 2015) a investigat riscul apariției depresiei și a simptomelor depresive în timpul perimenopauzei, în comparație cu alte stadii hormonale feminine. Metaanaliza realizată sub definiții stricte ale etapelor menopauzei a evidențiat că nu există un risc semnificativ crescut de apariție a depresiei în perioada perimenopauzei. Rezultatele au subliniat faptul că riscurile de a dezvolta simptome depresive în timpul perimenopauzei și severitatea simptomelor depresive din această perioadă sunt crescute în comparație cu perioada de premenopauză. Metaanaliza a conturat faptul că plângerile vasomotorii sunt legate pozitiv de simptomele depresive din timpul perimenopauzei. Experții susțin că monitorizarea atentă a plângerilor, reclamațiilor pacientelor, precum și identificarea factorilor asociați cu depresia din perioada perimenopauzei pot duce la recunoașterea precoce a depresiei și oferă posibilitatea unor intervenții timpurii din partea medicilor curanți, care pot oferi ajutor în vindecarea depresiei, contribuind la îmbunătățirea calității vieții femeilor [6].

Tratamentul femeilor cu depresie în perimenopauză

O abordare cât mai complexă a afecțiunii depresive din perimenopauză poate oferi un ajutor semnificativ pentru îmbunătățirea sănătății și a calității vieții femeilor afectate. Cel mai des, tratamentul este recomandat de medicul de familie, ginecolog, dar în multe cazuri ajutorul medicului psihiatru nu trebuie neglijat. Adesea, apar dificultăți în acordarea terapiei psihiatrice din cauza prejudecăților, cu toate că tratamentul problemelor psihologice nu poate fi omis. Scopul tratamentului depresiei este remiterea simptomelor și restabilirea funcției de bază, îmbunătățirea calității vieții femeilor.

Depresia poate deveni o afecțiune recurentă. Importanță primordială prezintă durata tratamentului de întreținere după remiterea episodului acut, precum și eficacitatea tratamentului urmat. O serie de afecțiuni medicale pot fi asociate depresiei din perioada de perimenopauză: tulburări cardiovasculare, rezistență la insulină, scăderea imunității, recuperare mai lentă după boli [1].

Tratamentul optim necesită conștientizarea simptomelor depresive, depistarea precoce, proceduri standardizate de diagnostic, o abordare personalizată și un program adecvat de urmărire.

Tratamentul hormonal

Deși tratamentul cu estrogen nu este aprobat de Food and Drug Administration (FDA) pentru a trata tulburările de dispoziție, terapia hormonală pentru menopauză poate ameliora simptomele depresive la femeile aflate în perimenopauză, dar nu și la femeile în postmenopauză, în special la cele cu simptome vasomotorii [1]. Unele dovezi atestă faptul că terapia hormonală cu estrogeni poate îmbunătăți starea de spirit și starea de bine la femeile aflate în perimenopauză fără depresie. Când sunt folosite în mod continuu, contraceptivele hormonale au beneficii în reglarea dispoziției și ameliorarea simptomelor depresive la pacientele care se apropie de menopauză. Există anumite indicii, dar insuficiente, pentru recomandarea preparatelor pe bază de estrogeni pentru prevenirea depresiei la femeile asimptomatice aflate în peri- sau postmenopauză. Riscurile și beneficiile sunt indicate a fi bine cântărite [1].

Tratamentul antidepresiv

Astăzi, există multe medicamente moderne disponibile pentru tratamentul depresiei, care sunt foarte eficiente și s-au dovedit a avea puține efecte secundare. Suplimentar, se pot asocia și agenți antianxioși, dacă este necesar.

Eficacitatea desvenlafaxinei pentru tulburările depresive majore (MDD) la femeile în perimenopauză și postmenopauză a fost examinată în cadrul a două studii mari randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo. Ameliorări semnificative ale simptomelor depresive în comparație cu placebo s-au remarcat în cazul tratamentelor scurte, cu doze de 50 mg și 100 – 200 mg de desvenlafaxină [7].

Un efect pozitiv asupra stării de spirit, somnului, anxietății și durerii s-a remarcat în mai multe studii mai mici efectuate cu alte antidepresive, precum: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei și mirtazapină pentru tratarea tulburărilor depresive majore în perimenopauză și la femeile aflate în postmenopauză [7]. Tulburările de somn concomitente și transpirațiile nocturne asociate perimenopauzei ar trebui tratate ca parte a tratamentului antidepresiv [7].

Managementul psihoterapeutic

Dacă este necesar, medicul psihiatru poate recomanda și psihoterapie specială pe lângă medicație, care poate fi efectuată individual sau în grup, sau poate fi terapie de familie, care ajută la depășirea problemelor și la schimbarea stilului de viață [5]. 

Psihoeducația și luarea deciziilor în comun sunt primii pași în managementul depresiei, indiferent de severitatea acesteia. Psihoeducația reprezintă o intervenție terapeutică bazată pe dovezi atât  pentru pacienți, cât și pentru familiile acestora, care oferă informații și sprijin pentru a înțelege și a face față mai bine afecțiunii. S-a constatat că psihoeducația poate să contribuie la îmbunătățirea prognosticului pacientului și să reducă povara psihosocială pentru membrii familiei. Se recomandă urmărirea pacientului în conformitate cu ghidurile locale și cu resursele de asistență medicală [1].

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) s-a dovedit eficientă pentru reducerea simptomelor depresiei, prevenirea recăderilor depresive în cazul femeilor aflate la perimenopauză, precum și în tratarea simptomelor depresive [7]. Cu ajutorul TCC, pacientele își pot evalua și modifica gândurile distorsionate despre ele însele, care promovează depresia, situațiile lor actuale și viitorul lor. Aceste tehnici cognitive sunt asociate cu intervenții comportamentale pentru a combate dezangajarea pasivă de activitățile vieții [7].

Medicina complementară și alternativă (CAM)

Discuțiile inițiate de medicii curanți cu privire la medicina complementară și alternativă (CAM), cu femeile care trec prin perimenopauză, pot fi de real ajutor în alegerea unui model integrator de îngrijire, care va asigura cel mai potrivit tratament pentru fiecare pacientă în parte [7]. O importanță deosebită prezintă buna informare a femeilor aflate la perimenopauză despre beneficiile și riscurile medicinei complementare și alternative utilizate în această etapă a vieții lor. Alegerea CAM de către femei nu este indicată a se face la întâmplare, din surse informaționale nesigure, ci se recomandă consultarea cu furnizorii specializați de asistență medicală, pentru a primi referințele cele mai autentice și benefice.

În prezent, utilizate în mod destul de frecvent pentru tratarea depresiei din perioada perimenopauzei sunt: homeopatia, aromoterapia, anumite suplimente alimentare, modificarea stilului de viață.

Anumite paciente preferă utilizarea produselor pe bază de plante. Medicii și farmaciștii trebuie să informeze pacientele despre posibilitatea că unele produse din plante ar putea prezenta riscuri grave pentru sănătate atunci când sunt utilizate în combinație cu alte medicamente. Încă sunt necesare dovezi, studii pentru susținerea eficacității și siguranței anumitor produse din plante în tratamentul simptomelor din perioada de tranziție feminine, îndeosebi al depresiei [7].

Vitaminele și mineralele pot fi importante pentru femeile aflate în perioada perimenopauzei, care sunt expuse riscului de deficiențe, dar acestea nu reduc simptomele depresive prezente în această etapă [7].

Homeopatia

Homeopații pot prescrie pacientelor remedii utile în ameliorarea și vindecarea anumitor simptome prezente în perioada de perimenopauză. Anumite studii au scos în evidență utilizarea frecventă a remediilor ca Sepia, Lachesis, Pulsatilla, în diferite diluții homeopate. Există studii care au constatat că homeopatia poate fi benefică în reducerea suferințelor din anii perimenopauzei. Cu toate acestea, această terapie trebuie evaluată în continuare în ceea ce privește eficacitatea ei asupra simptomelor depresive din perimenopauză [8].

Aromoterapia

Denumită și terapie cu uleiuri esențiale, aromoterapia este folosită pentru tratarea diferitelor dezechilibre fiziologice și psihologice. Uleiurile volatile au capacitatea de a reduce anxietatea și ajută la relaxare, ceea ce poate fi benefic în ameliorarea simptomelor stresante ale perimenopauzei. În cazul depresiei din etapa de perimenopauză, s-a dovedit că masajul asociat cu aromoterapie este mult mai benefic [8]. Aromoterapia adăugată la alte intervenții CAM poate oferi o ameliorare suplimentară a simptomelor din perioada de schimbare. Un grup de cercetători au evidențiat că 12 săptămâni de inhalare a uleiului de lavandă îmbunătățesc considerabil calitatea somnului [8]. Într-un studiu clinic încrucișat, dublu-orb, efectuat pe 100 de femei, pe o perioadă de 12 săptămâni, uleiul esențial de lavandă a redus frecvența bufeurilor cu 50%, comparativ cu o reducere de < 1% în cazul femeilor din grupul de control cu placebo [8]. Dovezile științifice sunt insuficiente, așa că sunt necesare studii, cercetări suplimentare în ceea ce privește folosirea aromoterapiei ca tratament independent în managementul simptomelor perimenopauzei, mai ales în cazul depresiei.

Modificarea stilului de viață în perimenopauză

Tranziția la menopauză poate fi considerată o „fereastră de oportunitate”, deoarece modificarea stilului de viață în timpul trecerii la menopauză rămâne un aspect deosebit de important.

În combinație cu farmacoterapiile și psihoterapiile recomandate de specialiștii medicali, este rezonabilă recomandarea exercițiilor fizice femeilor cu depresie, aflate în perimenopauză.

Într-un studiu realizat pe un număr de 1.165 de femei finlandeze (45 – 64 de ani), s-a urmărit rolul activității fizice în schimbarea calității vieții la femeile aflate la menopauză. Pacientele înrolate în studiu au fost urmărite timp de 8 ani, completând chestionarul Health în anul 2000, apoi și în 2008. Variabile incluse în analize au fost vârsta, educația, modificarea activității fizice, modificarea greutății corporale și utilizarea terapiei hormonale (HRT). La follow-up, s-a constatat că femeile aflate în peri- și postmenopauză și-au crescut activitatea fizică în timpul perioadei de urmărire de opt ani, cu un procent mai mare decât femeile în premenopauză. Pacientele a căror activitate fizică a crescut sau a rămas stabilă au avut șanse mai mari de îmbunătățire a calității de vieții decât femeile a căror activitate fizică a scăzut. Acelea a căror greutate corporală nu s-a modificat pe perioada celor 8 ani de urmărire și-au îmbunătățit, de asemenea, calitatea vieții (QoL), comparativ cu femeile care au crescut în greutate. Femeile care nu au folosit niciodată TSH au avut șanse mai mari de îmbunătățire a calității de vieții. Studiul a subliniat importanța creșterii activității fizice în timpul tranziției la menopauză: femeile care și-au crescut activitatea fizică, au avut o greutate stabilă sau au avut grad mai înalt de educație, au observat o îmbunătățire a calității vieții [9].

Exerciții fizice indicate

Majoritatea experților recomandă trecerea la forme mai blânde de exerciții în această perioadă a vieții feminine. Îmbunătățirea stării de spirit, scăderea tensiunii arteriale, reducerea riscului de apariție a bolilor osoase și a unor tipuri de cancer (inclusiv cancerul de sân) se pot obține doar cu câteva minute zilnice de mișcare. Sunt recomandate plimbările, drumețiile, joggingul ușor, stretchingul, dansul ușor, înotul sau aerobicul în apă, munca în grădină, yoga cel puțin cinci zile pe săptămână, minimum 30 de minute zilnic. Este foarte important ca pacientele să înțeleagă că mișcarea fizică nu înseamnă neapărat sala de fitness [10].

Somnul în perioada perimenopauzei nu trebuie neglijat. Lipsa somnului poate să afecteze sănătatea, starea de spirit și să agraveze depresia. Specialiștii recomandă stabilirea unei rutine de somn fără TV și laptop. Uleiurile esențiale pot fi o modalitate excelentă de a favoriza un somn liniștitor (lavandă, cedru, mușețel roman, salvie, măghiran, ylang-ylang). Organizația Mondială a Sănătății definește calitatea vieții ca fiind: „percepțiile indivizilor asupra poziției lor în viață, în contextul culturii și sistemelor de valori în care trăiesc în relație cu obiectivele, așteptările, standardele și preocupările lor”.

Calitatea vieții este un concept larg, care încorporează într-un mod complex sănătatea fizică, starea psihologică, nivelul de independență, relațiile sociale, convingerile personale și relațiile oamenilor cu caracteristicile esențiale ale mediului [11].

Calitatea vieții femeilor aflate în perioada de perimenopauză, care se confruntă cu schimbări bio-psiho-sociale în această perioadă, poate fi condiționată de mulți factori. Unele femei aflate în etapa schimbării au nevoie de îngrijiri psihoprofilactice speciale, iar analiza factorilor, care pot contribui la îmbunătățirea calității vieții, poate indica direcții optime de acțiuni profilactice și educaționale [12].

Într-un studiu realizat de o echipă de oameni de știință, referitor la calitatea vieții femeilor aflate în perimenopauză – pe un lot de 268 de femei cu vârste cuprinse între 45 și 55 de ani, aflate în perimenopauză – s-au analizat mai mulți factori predictivi ai calității vieții acestora. Studiul s-a realizat folosind instrumente standardizate: Chestionarul pentru sănătatea femeilor – WHQ, precum și Beck Depression Inventory (BDI) [12]. Chestionarul pentru sănătatea femeilor (WHQ) este un instrument specific, utilizat pentru investigarea calității vieții femeilor aflate la perimenopauză, și permite o analiză a modificărilor stării de sănătate și a bunăstării generale a pacientelor aflate în etapa de schimbare a vieții. Chestionarul conține 37 de puncte, care permit evaluarea a nouă laturi ale sănătății: anxietate/frică, atractivitate, dispoziție depresivă, memorie/concentrare, simptomele menstruației, comportament sexual, probleme de somn, simptome somatice, simptome vasomotorii și bunăstare [12].

Beck Depression Inventory (BDI) este un instrument utilizat pentru măsurarea depresiei, care permite evaluarea severității depresiei la persoanele afectate și diferențierea dintre femeile sănătoase și cele cu simptome depresive [12].

Femeile incluse în studiu s-au simțit neatractive din punct de vedere fizic, lipsite de bucuria deplină a vieții și s-au plâns frecvent de diferite simptome somatice. Anxietatea și îngrijorările nu erau sentimente constant prezente în viața pacientelor din studiu. În urma analizei multifactoriale, calitatea vieții în grupul de femei din studiu s-a dovedit a fi afectată de: nivelul de depresie, starea de sănătate autoraportată, apariția simptomatologiei din perimenopauză, nivelul de educație și starea civilă.

În conformitate cu concluziile grupului de experți, calitatea vieții femeilor aflate în perimenopauză care fuseseră examinate a fost cea mai ridicată în ceea ce privește starea depresivă și starea de anxietate/dispoziție deprimată, în timp ce privitor la sentimentul de atractivitate și simptomele somatice, s-a prezentat cea mai scăzută.

Alimentația joacă un rol important în viața femeilor aflate în perimenopauză. Este recomandat consumul de alimente organice, în stare cât mai naturală, precum și folosirea produselor de curățare și de îngrijire personală non-toxice. Reducerea consumului de zahăr, a alimentelor procesate și o dietă bogată în proteine amestecate cu o cantitate moderată de grăsimi sănătoase poate veni în ajutorul echilibrării hormonale [10].

Cofeina și alcoolul pot deveni inamicii femeilor în perioada de perimenopauză, mai ales prin agravarea bufeurilor. Consumul unei cești de cafea sau a unui pahar de vin nu reprezintă o problemă, dar folosirea cofeinei sau a alcoolului pentru a face față stresului poate genera agravarea simptomatologiei și depresiei. În locul cafelei, se poate consuma ceai de plante sau matcha latte [10].

În timpul perimenopauzei, corpul femeii trece prin atât de multe schimbări încât acestea o pot epuiza ușor și foarte profund. Stresul este un factor negativ pentru agravarea simptomatologiei. Este deosebit de important ca femeile aflate în această etapă delicată a vieții să fie bine informate și să nu ezite să solicite ajutor. Anxietatea, depresia și tulburările de dispoziție sunt frecvente în timpul perimenopauzei, din cauza schimbărilor hormonale. Femeile trebuie încurajate să acționeze cât mai repede posibil în cazul în care simt, bănuiesc că ar putea aluneca către aceste afecțiuni, astfel încât să poată obține cât mai prompt ajutorul de care au nevoie.

Concluzii

Perimenopauza este perioada de schimbare, de tranziție fiziologică de la perioada reproductivă feminină la bătrânețe, în care are loc încetarea funcției endocrine ovariene, ale cărei consecințe sunt simptome clinice neplăcute. Unele femei devin vulnerabile la dezvoltarea simptomelor depresive, care nu trebuie neglijate. Prin recunoașterea, acceptarea, tratarea și urmărirea depresiei din perioada de schimbare, pacientele, familiile lor, cât și cei din jur pot beneficia de o îmbunătățire a calității vieții.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie selectivă:

  1. Stute P., Spyropoulou A., Karageorgiou V., Cano A., Bitzer J., Ceausu I., Chedraui P., Durmusoglu F., Erkkola R., Goulis D., Lindén Hirschberg A., Kiesel L., Lopes P., Pines A., Rees M., van Trotsenburg M., Zervas I., and Lambrinoudaki I., 2020. Management of depressive symptoms in peri- and postmenopausal women: EMAS position statement. Maturitas, 131, pp. 91–101;
  2. World Health Organization (WHO). (1981) Research on the Menopause. WHO Technical Report Series No. 670. Geneva: World Health Organization;
  3. Santoro N., 2016. Perimenopause: From Research to Practice. Journal of Women’s Health, 25(4), pp. 332–339;
  4. Bromberger J., and Epperson C., 2018. Depression During and After the Perimenopause. Obstetrics and Gynecology Clinics of North America, 45(4), pp. 663–678;
  5. Belső N., and Rihmer Z., n.d. Depresszió a változókorban – Dr. Kopácsi László pszichiáter, gyógyszer-leszokás specialista. [online] Stresszdoktor.hu. Available at: <https://stresszdoktor.hu/Depresszio_valtozo_korban.html>;
  6. De Kruif M., Spijker A., and Molendijk M., 2016. Depression during the perimenopause: A meta-analysis. Journal of Affective Disorders, 206, pp. 174–180;
  7. Maki P., Kornstein S., Joffe H., Bromberger J., Freeman E., Athappilly G., Bobo W., Rubin L., Koleva H., Cohen L., and Soares C., 2018. Guidelines for the evaluation and treatment of perimenopausal depression: summary and recommendations. Menopause, 25(10), pp. 1069–1085;
  8. Johnson A., Roberts L., and Elkins G., 2019. Complementary and Alternative Medicine for Menopause. Journal of Evidence-Based Integrative Medicine, 24, pp. 2515690X1982938;
  9. Moilanen J., Aalto A., Raitanen J., Hemminki E., Aro A. and Luoto R., 2012. Physical activity and change in quality of life during menopause – an 8 year follow-up study. Health and Quality of Life Outcomes, 10(1);
  10. Mariza D., 2022. 5 Practical Ways to Take Care of Yourself During Perimenopause. [online] Dr. Mariza Snyder. Available at: <https://drmariza.com/5-practical-ways-to-take-care-of-yourself-during-perimenopause/>;
  11. World Health Organization (WHO). (1998). Programme on mental health – WHOQOL User Manual. World Health Organization. Division of mental health and prevention of substance abuse, 1998;
  12. Kanadys K., Wiktor-Stoma A., Lewicka M., Sulima M., and Wiktor H., 2016. Predictors of the quality of life of women in peri-menopausal period. Annals of Agricultural and Environmental Medicine, 23(4), pp. 641–648.

 

Farmacist rezident
Specializarea Farmacie generală, Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu”, Timișoara

Cuvinte-cheie: , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.