Acnee juvenilă: clasificare, abordări terapeutice, prevenția cicatricilor

Acneea vulgară, denumită și acnee juvenilă, este o afecțiune dermatologică extrem de frecvent întâlnită în practica clinică, ce afectează majoritatea adolescenților la un moment dat în cursul dezvoltării pubertare. Deși este benignă și autolimitată, foarte important este de avut în vedere impactul psihologic, social și estetic al acneei – mai ales într-o perioadă critică a formării și consolidării identității personale și imaginii sinelui, așa cum este pubertatea. Pacientul cu acnee juvenilă necesită nu doar o abordare terapeutică eficientă – ci și una empatică, individualizată, dată fiind componenta multifactorială a acestei afecțiuni.

Acneea juvenilă reprezintă o tulburare inflamatorie a unității pilosebacee, definită în special de interacțiunea complexă dintre hiperkeratinizarea canalului folicular, producția excesivă a unui compus numit sebum, colonizarea cu bacteria Cutibacterium acnes și inițierea ulterioară a unui răspuns local de tip inflamator. După cum s-a menționat, tratamentul cazurilor de acnee vulgară trebuie adaptat în funcție de particularitățile pacientului – forma clinică, severitatea și toleranța pacientului, riscul de cicatrizare –, și deseori se dovedește a fi provocator. În plus, trebuie avută în vedere și prevenția cicatricilor, o posibilă consecință ireversibilă și estetic invalidantă.

Acnee juvenilă – fiziopatologie și cauze

Majoritatea cazurilor de acnee juvenilă sunt diagnosticate în jurul vârstei de 12-18 ani, ceea ce corespunde cu activarea axei hipotalamo-hipofizo-gonadale și creșterea producției hormonilor androgeni, în special dihidrotestosteron (DHT). Acest hormon stimulează activitatea glandelor sebacee și, astfel, crește producția de sebum. Procesul acneic este inițiat de obstrucția canalului folicular, cauzată de hiperproliferarea keratinocitelor și de coeziunea anormală a corneocitelor, ceea ce duce la formarea microcomedonului, o leziune nediferențiabilă clinic. Următoarea etapă este acumularea excesivă de sebum, ca urmare a hiperactivității glandelor sebacee.

Sebumul asigură un micromediu favorabil colonizării cu bacteria Cutibacterium acnes, anterior cunoscută drept Propionibacterium acnes, o bacterie anaerobă gram-pozitivă, care stimulează și susține procesul inflamator prin sinteza de lipaze, proteaze și chemotactine. Inflamația este responsabilă de tranziția către leziuni papulare, pustuloase și, în forme severe de acnee juvenilă, nodulo-chistice. De asemenea, reacția inflamatorie persistentă duce la distrugerea progresivă a matricei dermice și activare amecanismelor de reparare tisulară, care în multe cazuri, mai ales în contextul gestionării inadecvate, duce la formarea cicatricilor atrofice sau hipertrofice.

Tipuri de acnee juvenilă

Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri de acnee juvenilă, clasificarea realizându-se nu doar în funcție de morfologia leziunilor, ci și de severitatea acestora. În practica dermatologică, este foarte importantă identificarea tipului de acnee juvenilă, pentru a alege terapia adecvată și, mai mult decât atât, pentru a stabili riscul de complicații. Diferite forme de acnee pot coexista chiar la același pacient, ceea ce ridică necesitatea unei abordări terapeutice extinse.

Acnee comedoniană

Forma comedoniană este caracterizată prin leziuni non-inflamatorii, respectiv prin comedoane deschise (punctele negre) și comedoane închise (punctele albe). Punctele albe sunt, de fapt, mai multe microcomedoane acoperite de un strat epidermic intact, iar cele negre reprezintă foliculi pilosebacei dilatați, încărcați cu sebum și keratină oxidată. Aceste tipuri de leziuni sunt, de cele mai multe ori, distribuite pe frunte, nas și bărbie, și apar frecvent la debutul pubertății. În foarte multe cazuri, acneea comedoniană este un precursor al formelor inflamatorii de acnee juvenilă.

Acnee papulo-pustuloasă

Această formă de acnee juvenilă se prezintă cu leziuni inflamatorii evidente, cum sunt papulele (elevări ferme, eritematoase), pustule (leziuni cu conținut purulent). Inflamația asociată acestei forme este moderată și declanșată de ruperea comedoanelor, urmată de inițierea unui răspuns imun local împotriva Cutibacterium acnes. Acneea papulo-pustuloasă apare, în mod obișnuit, în perioada de mijloc a adolescenței și necesită tratament combinat, cu scopul de a ține sub control inflamația și de a preveni progresia spre formele severe, mai dificil de gestionat și tratat.

Acnee nodulo-chistică

Forma nodulo-chistică este severă, prezentându-se cu leziuni profunde, dureroase, cu diametru relativ mare, adesea confluente și cu potențial de supurație. Această formă de acnee juvenilă se pare că este mai frecventă în adolescența târzie și afectează, în special, băieții. Pacienții prezintă deseori complicații, iar riscul de cicatrizare este ridicat. Leziunile acneice tind să lase în urmă, de asemenea, cicatrici atrofice, icepick sau boxcar, dificil de corectat ulterior.

Acnee fulminantă

Este o formă rară, dar severă, care se prezintă cu febră, artralgii, stare generală alterată și leziuni nodulo-chistice ulcerative extinse. Este considerată o urgență dermatologică, prin urmare ridică necesitatea tratamentului sistemic agresiv, cu doze într-o primă fază scăzute, iar apoi crescute progresiv.

Clasificare în funcție de gradul de severitate

Cazurile de acnee juvenilă pot fi clasificate, de asemenea, și în funcție de gradul de severitate. Gradul 1 corespunde acneei comedoniene, cu leziuni non-inflamatorii minime. Gradul 2 indică acneea papulo-pustuloasă ușoară, cu leziuni inflamatorii izolate. Gradul 3 semnalează un caz de acnee papulo-pustuloasă moderat-severă, cu implicarea mai extinsă a feței, iar gradul 4 se referă la acneea nodulo-chistică extinsă sau la formele fulminante de acnee juvenilă.

Acnee juvenilă – abordări terapeutice

Protocolul de tratament pentru acneea juvenilă este unul etapizat, rațional și individualizat, mai ales în funcție de tipul leziunilor, severitatea lor, sexul pacientului, comorbiditățile sale și riscul de cicatrizare. Deseori, tratamentul este unul combinat.

Alternative de tratament pentru acnee juvenilă moderată

În formele moderat inflamatorii, combinațiile topice reprezintă standardul de tratament. Există o serie de retinoizi topici care acționează prin normalizarea și reglarea procesului de diferențiere foliculară, având și efect antinflamator. Aceștia sunt esențiali în prevenirea formării de noi comedoane și se utilizează seara, cu ajustare progresivă a frecvenței aplicării, pentru a reduce iritațiile și efectele adverse.

Peroxidul de benzoil, cu efect antibacterian și keratolicit, este adesea combinat cu retinoizi sau antibiotice topice pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene. Antibioticele topice, cum sunt clindamicina și eritromicina, se folosesc în cazurile de acnee juvenilă cu o componentă de tip pustulos, dar trebuie asociate cu peroxidul de benzoil pentru a evita inducerea rezistenței la antibiotice a bacteriei Cutibacterium acnes.

Acidul azelaic, cu proprietăți antibacteriene și comedolitice, este o opțiune eficientă în formele ușoare și moderat inflamatorii de acnee juvenilă, având și efect depigmentat asupra petelor care pot rămâne după inflamație. Acidul salicilic are acțiune exfoliantă asupra pielii, favorizând nu doar eliberarea canalului folicular, ci și ameliorarea eritemului local. Tratamentul trebuie urmat doar la indicațiile medicului dermatolog.

Alternative de tratament pentru acnee juvenilă moderată spre severă

În formele de acnee juvenilă cu inflamație severă și leziuni nodulare se ridică necesitatea tratamentului sistemic. Izotretinoinul oral este considerat terapia de elecție în acneea juvenilă severă, acționând prin reducerea dimensiunii glandelor sebacee și secreției de sebum, prin inhibarea comedogenezei și, de asemenea, prin rolul său de antiinflamator puternic. Dozele sunt ajustate progresiv, în funcție de tolerabilitatea pacientului cu acnee juvenilă, dar este foarte importantă monitorizarea constantă a funcției hepatice și a profilului lipidic.

Antibioticele orale sunt administrat pe termen scurt de către pacientul cu acnee juvenilă (maximum 12 săptămâni), dovedindu-se eficiente în ameliorarea leziunilor inflamatorii. Acestea trebuie asociate, pe de altă parte, cu tratament topic non-antibiotic, pentru a reduce riscul dezvoltării rezistenței la antibiotice. La adolescentele cu acnee juvenilă și semne de hiperandrogenism sau menstruaţie neregulată este indicată terapia hormonală. Contraceptivele orale combinate cu estrogen și progestativ sau antiandrogenii sunt recomandate deseori adolescenelor cu acest tip de acnee.

Alte alternative eficiente și promițătoare de tratament pentru acnee juvenilă

Pe lângă alternativele clasice de tratament pentru acnee juvenilă, metodele moderne includ alte alternative precum terapia cu lumină albastră (fototerapia), cu laser fracționat, peelingurile de natură chimică, terapia cu microace. Deseori, acestea sunt folosite drept adjuvante la pacienții cu acnee juvenilă refractară la tratament clasic și pentru ameliorarea aspectului postinflamator și cicatricial. În momentul de față, este explorat potențialul probioticelor orale, al prebioticelor topice și moleculelor imunomodulatoare în reglarea microbiomului cutanat și, de asemenea, în diminuarea inflamației cronice.

Acnee juvenilă – sfaturi pentru prevenția cicatricilor

Prevenția cicatricilor acneice se bazează, în primul rând, pe tratarea precoce și corectă a bolii. Pacienții trebuie să evite manipularea leziunilor, care favorizează ruperea peretelui folicular și induce inflamația profundă. Optarea pentru o terapie adecvată – cu retinoizi și tratamentele cu rol antiinflamator – reduce persistența leziunilor și riscul de distrugere dermică. Bineînțeles, se recomandă menținerea unei igiene locale corespunzătoare, evitarea produselor comedogene și, de asemenea, aplicarea zilnică a cremei cu factor de protecție solară. Tratamentul pentru acnee juvenilă ar trebui urmat doar după stabilirea diagnosticului, conform indicațiilor medicului.

Bibliografie:

1. Sutaria AH, Masood S, Saleh HM, et al. Acne Vulgaris. [Updated 2023 Aug 17]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459173/;
2. Vasam M, Korutla S, Bohara RA. Acne vulgaris: A review of the pathophysiology, treatment, and recent nanotechnology based advances. Biochem Biophys Rep. 2023 Nov 23;36:101578. doi: 10.1016/j.bbrep.2023.101578. PMID: 38076662; PMCID: PMC10709101. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10709101/;
3. org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Overview: Acne. [Updated 2022 Dec 5]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279211/;
4. Purdy S, de Berker D. Acne vulgaris. BMJ Clin Evid. 2011 Jan 5;2011:1714. PMID: 21477388; PMCID: PMC3275168. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3275168/;
5. Kraft J, Freiman A. Management of acne. CMAJ. 2011 Apr 19;183(7):E430-5. doi: 10.1503/cmaj.090374. Epub 2011 Feb 28. PMID: 21398228; PMCID: PMC3080563. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3080563/.

Foto: Shutterstock