Alergia la frig: definiție și management

Urticaria indusă de frig, denumită uzual și „alergie la frig”, este o formă particulară de urticarie fizică din spectrul urticariilor cronice inductibile. Alergia la frig se caracterizează prin apariția de papule urticariene, eritem și/sau angioedem după expunerea tegumentelor sau a mucoaselor la temperaturi scăzute. Cu toate că termenul de „alergie” este consacrat în limbajul comun, aici vorbim despre alte mecanisme implicate, care nu corespund în mod clasic unei reacții mediate de IgE față de un alergen exogen. Per se, afecțiunea reflectă o hipersensibilitate fizică la stimuli termici reci care, în cele mai multe cazuri, acționează brusc.

Ce este alergia la frig?

Alergia la frig definește apariția tranzitorie a leziunilor urticariene și/sau angioedemului în mod obișnuit la câteva minute după expunerea la temperaturi scăzute, cu remitere spontană în decurs de câteva ore, după reîncălzirea zonei afectate. Manifestările specifice includ: plăci eritemato-edematoase pruriginoase la nivelul zonelor expuse, edem al buzelor sau al limbii după ingestia de alimente reci și, în cazuri severe, simptome sistemice precum hipotensiune, wheezing, stări de amețeală sau sincopă.

Există forme primare (idiopatice) și forme secundare, asociate altor afecțiuni. Formele primare sunt cele mai frecvente și apar în absența unei boli subiacente identificabile. Forma secundară, pe de altă parte, este relativ mai rară, dar clinic relevantă, deoarece este corelată cu: infecții de natură cronică, boli autoimune sau chiar afecțiuni limfoproliferative. Diagnosticul urticariei la frig se bazează pe corelația clinică după expunerea la stimuli reci și simptomatologia asociată, confirmată adesea prin teste de provocare la rece, care determină și pragul termic individual de declanșare al simptomelor.

Din punct de vedere clinic, pacienții cu alergie la frig descriu reacții locale limite și, mai rar, și reacții generalizate. Reacțiile locale sunt cele mai comune, în timp ce reacțiile sistemice par să apară mai des când suprafețe mari ale corpului sunt expuse simultan la frig. O altă componentă de avut în vedere este variabilitatea interindividuală foarte mare (heterogenitatea bolii), atât în ceea ce privește pragul de temperatură care declanșează simptomele, cât și severitatea acestora.

Considerente fiziopatologice privitoare la alergia la frig

Aspectele fiziopatologice privitoare la alergia la frig nu sunt pe deplin elucidate. Se crede, însă, că mecanismul central implică degranularea mastocitelor cutanate, cu eliberare de mediatori ce susțin inflamația, în special histamină, leucotriene și citokine. Expunerea la temperaturi reduse determină modificări ale proteinelor cutanate sau ale componentelor membranare, generând în cele din urmă semnale capabile să activeze mastocitele (1) fie direct, (2) fie indirect, adică prin mecanisme imunologice specifice.

Un model patogenic susținut de specialiști este formarea de complexe antigen-anticorp, în mod uzual la temperaturi joase, cu activarea complementului și eliberare ulterioară de anafilatoxine. De asemenea, pentru a explica alergia la frig s-a sugerat și existența unor așa-ziși autoanticorpi funcționali împotriva unor structuri cutanate modificate de frig. Rolul canalelor ionice sensibile la temperatură și al receptorilor implicați în termosensibilitate este, de asemenea, dezbătut.

Degranularea mastocitară conduce la vasodilatație, creșterea permeabilității vasculare și, astfel, suprastimularea terminațiilor nervoase senzitive – ceea ce explică eritemul, edemul și pruritul. În reacțiile sistemice, mai rare, însă nu imposibile la persoanele cu alergie la frig, se eliberează masiv mediatori care induc vasodilatație generalizare și extravazare plasmatică, ceea ce explică scăderea tensiunii arteriale. Literatura de specialitate descrie, de asemenea, cazuri de anafilaxie.

Care sunt cauzele asociate cu alergia la frig?

În majoritatea cazurilor, alergia la frig este idiopatică. Pe de altă parte, o proporție semnificativă de pacienți prezintă condiții asociate care pot acționa drept factori favorizanți sau declanșatori ai bolii. Infecțiile reprezintă o categorie importantă, fiind vorba în special despre infecții virale (virusurile hepatitice, virusul Epstein-Barr) și cele bacteriene (Helicobacter pylori, Treponema pallidum, Borrelia burgdorferi și Mycoplasma pneumoniae). Parazitozele, fie helmintice (cum ar fi infecția cu Toxoplasma gondii), fie cu protozoare (Giardia lamblia), pot consolida statusul imunologic propice reacțiilor ulterioare de hipersensibilitate.

Bolile autoimune constituie o altă asociere importantă la pacienții cu alergie la frig. Studiile ne descriu asocierea cu boli precum lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, sindromul Sjögren, tiroidita autoimună și sclerodermia. Deoarece acestea pot – și tind să o facă – coexista cu alergia la frig, teoria dereglării sistemice imunitare fiind astfel susținută. Afecțiunile care au componentă limfoproliferativă, cum ar fi macroglobulinemia Waldenström și mielomul, pot fi însoțite de crioglobulinemie, situație în care proteinele serice precipită la rece și pot contribui, astfel, la simptomatologia pacientului cu alergie la frig.

Anumite medicamente au fost vehiculate drept factori asociați, inclusiv penicilinele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, serul antitetanic, contraceptivele orale combinate, uneori și griseofulvina. Mesele bogate în proteine, în special carnea de vită, pot accentua simptomele la unii pacienți cu alergie la frig, posibil prin mecanisme imunologice nespecifice. Înțepăturile de insecte, în special de căpușă, pot preceda debutul bolii, probabil prin modularea răspunsului imun. Comorbiditățile includ frecvent boli atopice – rinită alergică, dermatită atopică și astm –, iar această asociere cu atopia pare corelată cu o evoluție mai persistentă și mai severă a bolii.

Evoluția clinică a bolii

Durata medie a bolii este de aproximativ șase ani, dar există cazuri în care simptomele persistă peste două decenii. Debutul precoce, severitatea mare și pragurile termice reduse de declanșare sunt corelate cu o evoluție mai îndelungată. Rata de remisiune spontană și rata de recădere nu este bine definită. Boala apare mai des la femei și poate debuta la orice vârstă, deși cel mai des debutul are loc între 20-40 de ani. Simptomele apar, de obicei, la 1-5 minute după ce pacientul cu alergie la frig s-a expus la stimuli reci. Debutul foarte rapid se asociază, în mod obișnuit, cu reacții mai severe. Nu există biomarkeri prognostici validați clinic pentru a identifica pacienții cu alergie la frig care au un risc mai mare de a dezvolta reacții amenințătoare de viață.

Tratamentul și managementul pacienților cu alergie la frig

La pacienții cu alergie la frig, tratamentul de primă linie constă în antihistaminice H1 de a II-a generație, administrate în doze standard și, la nevoie, în doze crescute. Acestea acționează prin stabilizarea receptorilor H1 în stare inactivă, reducând prin acest mecanism efectele histaminei. O proporție semnificativă de pacienți cu alergie la frig răspunde favorabil la creșterea dozelor, cu reducerea pragului de declanșare și a severității reacțiilor. Totuși, doar o parte dintre pacienți obțin protecție completă în urma tratamentului antihistaminic.

Există și pacienți cu alergie la frig care nu răspund la antihistaminice. Mecanismele rezistenței nu sunt clarificate. Se presupune implicarea altor căi de semnalizare sau chiar a altor subtipuri de receptori histaminergici. În aceste situații pot fi necesare strategii terapeutice alternative, cu recomandare individuală. Managementul mai include, în mod obligatoriu, educarea pacientului cu privire la necesitatea de a evita frigul și stimulii termici reci. Măsurile de evitare includ, fără a se limita la: protejarea adecvată la temperaturi scăzute, prudența în spații climatizare, evitarea alimentelor și a băuturilor foarte reci, renunțarea la sporturi de iarna sau acvatice și în apă rece.

În context perioperator, este esențial controlul temperaturii ambientale, monitorizarea funcțiilor vitale ale pacientului cu alergie la frig, preîncălzirea soluțiilor perfuzabile și încălzirea, în mod activ, a pacientului. Premedicația cu antihistaminice și glucocorticoizi poate fi utilă. Trebuie să se evite, pe cât este posibil, aplicarea de gheață sau substanțe reci pe tegumentul pacientului cu alergie la frig. În formele rezistente de alergie la frig, care nu răspund la antihistaminice, se mai pot recomanda și terapie biologică anti-IgE, analogi de leucotriene și corticosterapie sistemică. Terapie de desensibilizare nu este de rutină pentru pacienții cu alergie la frig.

Referințe bibliografice:

1. Hochstadter EF, Ben-Shoshan M. Cold-induced urticaria: challenges in diagnosis and management. BMJ Case Rep. 2013 Jul 8;2013:bcr2013010441. doi: 10.1136/bcr-2013-010441. PMID: 23839613; PMCID: PMC3736478. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3736478/;
2. Stepaniuk P, Vostretsova K, Kanani A. Review of cold-induced urticaria characteristics, diagnosis and management in a Western Canadian allergy practice. Allergy Asthma Clin Immunol. 2018 Dec 18;14:85. doi: 10.1186/s13223-018-0310-5. PMID: 30574166; PMCID: PMC6299577. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6299577/;
3. Maltseva N, Borzova E, Fomina D, Bizjak M, Terhorst-Molawi D, Košnik M, Kulthanan K, Meshkova R, Thomsen SF, Maurer M; COLD-CE Steering Committee. Cold urticaria – What we know and what we do not know. Allergy. 2021 Apr;76(4):1077-1094. doi: 10.1111/all.14674. Epub 2020 Dec 24. PMID: 33249577. Link: https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/all.14674;
4. Diaz VL, Gribbons KB, Yazdi-Nejad K, Kuemmerle-Deschner J, Wanderer AA, Broderick L, Hoffman HM. Cold Urticaria Syndromes: Diagnosis and Management. J Allergy Clin Immunol Pract. 2023 Aug;11(8):2275-2285. doi: 10.1016/j.jaip.2023.05.040. Epub 2023 Jun 7. PMID: 37290539. Link: https://www.jaci-inpractice.org/article/S2213-2198(23)00604-9/abstract;
5. Mehta S, Goldin J, Danosos GN. Chronic Urticaria. [Updated 2025 Dec 13]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK555910/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată