Boala gură-mână-picior în pediatrie

Boala gură-mână-picior este o infecție virală acută, de obicei autolimitată, cu incidență crescută în rândul populației pediatrice, apărând, în special, la copiii sub 5 ani. Poate avea însă şi manifestări clinice atipice sau severe, în special în cazurile determinate de enterovirusuri foarte virulente, cum ar fi Enterovirus A71 (EVA 71). Infecția cu Enterovirusul A71 poate duce la complicații neurologice sau cardiovasculare, chiar dacă acestea sunt mai frecvente în regiunile cu acces limitat la serviciile medicale. Boala gură-mână-picior este contagioasă, fapt ce explică răspândirea sa rapidă în grădinițe și în școli.

Boala gură-mână-picior – cauze și factori de risc

Boala gură-mână-picior este un exantem viral, iar etiologia este dominată de virusurile care fac parte din familia Picornaviridae, genul Enterovirus. Infecția cu Coxsackievirusul A16 este cea mai comună cauză, responsabilă pentru majoritatea cazurilor clasice, cu evoluție ușoară. O altă cauză comună este infecția cu Enterovirusul A71, implicată în forme mai severe, întrucât acest virus are potențial neurotrop.

Alte serotipuri implicate în boala gură-mână-picior sunt:

• Coxsackievirusul A4;
• Coxsackievirusul A5;
• Coxsackievirusul A7;
• Coxsackievirusul A9;
• Coxsackievirusul B1;
• Coxsackievirusul B2;
• Coxsackievirusul B5.

Transmiterea virusului se realizează prin contact direct cu secrețiile nazofaringiene, saliva sau lichidul din veziculele pacientului. Pacienții cu boala gură-mână-picior sunt contagioşi în prima săptămână a bolii. Transmiterea fecal-orală este posibilă din cauza faptului că agentul viral persistă în materiile fecale mai multe săptămâni. Prin picăturile Flügge, virusul se răspândește în special în faza acută a bolii.

Boala gură-mână-picior – simptome și manifestări clinice

Boala gură-mână-picior are un caracter sezonier, o incidență crescută fiind observată în special în lunile calde (primăvara și vara), dar pot apărea cazuri sporadice și în timpul iernii. Perioada de incubație a virusului este de 3 – 6 zile, iar debutul bolii este precedat de simptome prodromale nespecifice – febră moderată (38 – 39 °C), oboseală, inapetență și iritabilitate. După aproximativ 1 – 2 zile de la debutul febrei, apar leziunile tipice. Leziunile orale iau forma unor mici ulcerații dureroase localizate la nivelul mucoasei bucale, limbii, palatului moale sau faringelui. Erupțiile cutanate – sub formă de vezicule sau papule – apar pe palme, tălpi, fese, gambe, partea dorsală a brațelor (mai rar).

Leziunile nu sunt pruriginoase, dar sunt înconjurate de un halou eritematos subțire. Acestea au o dimensiune de 2 – 6 milimetri şi nu sunt dureroase. Veziculele tind să se vindece în aproximativ 10 zile, fără a forma cicatrici. Boala gură-mână-picior cauzată de Enterovirusul A71 poate afecta și sindromul nervos central, ducând la complicații precum encefalita, hipertensiunea intracraniană benignă, mielita transversă acută, sindromul Guillain-Barré, ataxia cerebeloasă.

Boala gură-mână-picior – diagnostic diferențial

Diagnosticul bolii gură-mână-picior este, în mod obișnuit, unul clinic. Virusul poate fi detectat în probele de scaun chiar și după 6 săptămâni de la infecția inițială. Pe de altă parte, eliminarea sa de la nivelul orofaringelui are loc, în general, în mai puțin de 4 săptămâni de la infecție. Prin investigații microscopice ale probelor prelevate (lichid din vezicule, spre exemplu), boala gură-mână-picior se poate diferenţia de infecția cu virusul varicelo-zosterian (VZV) sau virusul Herpes simplex. Astăzi, testele de reacție în lanț a polimerazei (PCR) sunt disponibile pe scară largă și reprezintă standardul de diagnostic în ceea ce privește identificarea agentului patogen.

Diagnosticul diferențial pentru boala gură-mână-picior ar trebui să includă afecțiuni care se pot prezenta similar, multe având la bază, de asemenea, o etiologie infecțioasă virală:

Importanța stabilirii diagnosticului diferențial constă în identificarea promptă a formelor severe ale bolii sau a altor entități clinice care ridică nevoia unui tratament specific sau a măsurilor de izolare. Spre exemplu, boala Kawasaki implică un risc vital în lipsa intervenției precoce, iar sindromul Steven-Johnson impune management intensiv. Variola maimuței, deși este relativ rară, are implicații epidemiologice majore. Pe de altă parte, stabilirea diagnosticului corect ajută la evitarea suprainvestigării și a instituirii tratamentelor inutile. Deși boala gură-mână-picior este autolimitată, stabilirea diagnosticului diferențial este necesară.

Boala gură-mână-picior – considerații terapeutice în populația pediatrică

Boala gură-mână-picior este un sindrom clinic relativ ușor și autolimitat, care se vindecă după 7 – 10 zile de la apariția simptomelor. Durerea poate fi gestionată cu antiinflamatoare, iar stările febrile cu paracetamol (se recomandă evitarea administrării de acid acetilsalicilic la copii, deoarece există riscul ca aceștia să dezvolte sindromul Reye). Este important ca pacientul să fie în permanență hidratat. S-a constatat că steroizii, deși ajută la ameliorarea simptomelor, cresc riscul de a dezvolta boala gură-mână-picior severă.

În ultimele decenii, cercetătorii au dezvoltat tratamente specifice pentru a gestiona mai eficient boala gură-mână-picior cauzată de infecția cu Enterovirusul A71, din cauza complicațiilor neurologice. Până în prezent, nu a fost aprobat niciun tratament, dar printre agenții descoperiți se numără inhibitorii de translație şi inhibitorii de replicare. Un agent antiviral care s-a dovedit promițător în tratarea infecției cu Enterovirusul A71 este pleconarilul, o moleculă cu acţiune împotriva picornavirusurilor.

Boala gură-mână-picior – prognostic, riscuri și complicații asociate

Boala gură-mână-picior are, în general, un prognostic excelent. Majoritatea pacienților tind să se recupereze în câteva săptămâni, fără sechele. Boala acută durează de obicei 10 – 14 zile, rareori infecția recidivând sau persistând. Cu toate acestea, unii pacienți afectați de boala gură-mână-picior pot dezvolta complicații grave, care includ:

• stomatită persistentă și ulcerații dureroase, care limitează aportul alimentar și hidratarea;
• meningită aseptică, în special în asociere cu infecția cu Enterovirusul A71 (acest virus are, în mod particular, un tropism neurologic mai mare decât Coxsackievirusul, pacientul putând dezvolta ataxie cerebeloasă acută, sindrom asemănător poliomielitei, encefalită, sindromul Guillain-Barré, hipertensiune intracraniană benignă, mielită transversă acută);
• Coxsackievurusl poate provoca pneumonie interstițială, miocardită, edem pulmonar, iar în unele cazuri pancreatită;
• într-o metaanaliză amplă a copiilor cu boala gură-mână picior s-a observat că simptomele de letargie, pneumoedemul/pneumoragia, convulsiile, dispneea și coma au fost factorii de risc principali pentru decesul asociat cu boala gură-mână-picior (rata mortalității, în cadrul infecției cu Enterovirusul A71, a fost 1,7% într-un studiu de tip revizuire sistematică și unul de tip metaanaliză).

Boala gură-mână-picior poate afecta, pe de altă parte, și adulții. Există studii care susțin faptul că infecția cu Coxsackievirus, mai ales la femeile însărcinate, poate duce la avort spontan. Deși boala gură-mână-picior este autolimitată în majoritatea cazurilor, se recomandă supravegherea postinfecțioasă a copiilor. Unele forme, în special boala gură-mână-picior cauzată de Coxsackie A6, poate duce la onicomadieză (căderea unghiilor), chiar la 4 – 6 săptămâni după episodul acut. Deși benignă, această manifestare poate alarma semnificativ părinții, fiind esențială consilierea lor în această direcție.

Referinţe bibliografice:

1. Guerra AM, Orille E, Waseem M. Hand, Foot, and Mouth Disease. [Updated 2023 Mar 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431082/;
2. Zhu P, Ji W, Li D, Li Z, Chen Y, Dai B, Han S, Chen S, Jin Y, Duan G. Current status of hand-foot-and-mouth disease. J Biomed Sci. 2023 Feb 24;30(1):15. doi: 10.1186/s12929-023-00908-4. PMID: 36829162; PMCID: PMC9951172. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9951172/;
3. Afonso C, Almeida A. Hand, Foot, and Mouth Disease in Adults. Cureus. 2023 Nov 6;15(11):e48387. doi: 10.7759/cureus.48387. PMID: 38060762; PMCID: PMC10699830. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10699830/;
4. Aaron Saguil, MD, MPH, Shawn F. Kane, MD, Rebecca Lauters, MD, Michael G. Mercado, MD. Hand-Foot-and-Mouth Disease: Rapid Evidence Review. Link: https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2019/1001/p408.html.

Foto: Shutterstock