Boala Peyronie: cauze, simptome, diagnostic și management

Boala Peyronie este o afecțiune fibroproliferativă benignă a penisului, caracterizată în principal prin apariția plăcilor fibroase, cicatrizante, la nivelul tunicii albuginea a penisului, ceea ce duce la curbura anormală a organului în timpul erecției. Deși nu este o patologie malignă și nu pune, în mod direct, viața în pericol, impactul său asupra calității vieții pacientului este major, fiindcă afectează funcția erectilă și, implicit, are impact psihologic sever. Estimările epidemiologice sugerează o incidență de 3-9% în rândul bărbaților, cu incidență mai mare în rândul celor cu diabet zaharat și boli ale țesutului conjunctiv.

François Gigot de la Peyronie a descris primul caz în anul 1743, de unde și denumirea de boala Peyronie. Totuși, mecanismele apariției bolii nu sunt complet înțelese. Este clar, însă, că boala Peyronie are o evoluție bifazică: o fază acută sau inflamatorie, în care curbura penisului se agravează progresiv și pot apărea dureri, urmată de o fază cronică. Această dinamică evolutivă impune evaluarea atentă și diferențiată a pacientului, pentru că opțiunile terapeutice și prognosticul sunt semnificativ influențate de momentul intervenției. Din diferite considerente, inclusiv rușinea și teama pacientului, boala poate fi subdiagnosticată.

Boala Peyronie – cauze și factori de risc

Etiopatogenia bolii Peyronie este multifactorială și implică un mecanism de tip vicios între mai mulți factori, cum sunt microtraumatismele repetate ale penisului și inflamațiile locale, formarea de țesut cicatricial neorganizat în tunica albuginea, uneori chiar infecții. În mod fiziologic, tunica albuginea este o structură fibroelastică ce permite expansiunea în mod controlat a corpilor cavernoși în timpul erecției. În boala Peyronie, echilibrul este perturbat de depozitele de colagen de tip I și II, de proliferarea de miofibroblaste și depunerea unei matrici extracelulare rigide, cu formarea plăcilor fibroase și a țesutului cicatricial.

Majoritatea microtraumatismelor de la nivelul penisului implică actul sexual, în special în acele poziții care predispun la hiperextensia sau hiperflexia penisului. Același efect îl poate avea, de asemenea, și masturbarea excesivă, precum și traumatismele directe la nivelul penisului (și mai ales când acesta este în erecție). Totuși, nu toți bărbații cu astfel de traumatisme dezvoltă boala Peyronie, ceea ce sugerează și o susceptibilitate genetică sau imunologică specifică. Pe de altă parte, există și o serie de factori care cresc riscul de a dezvolta boala Peyronie, cum sunt:

• diabetul zaharat;
• hiperlipidemia;
• disfuncția erectilă și hipogonadismul;
• intervențiile urologice anterioare (prostatectomia, cateterizarea uretrală, citoscopia);
• tulburări ale țesutului conjunctiv, precum boala Duputryen sau scleroza sistemică și fasciita plantară, care împărtășesc mecanisme fibroproliferative similare;
• istoricul familial de boală Peyronie (polimorfisme HLA-B7) sau alte fibromatoze.

De exemplu, într-un studiu s-a observat că 74,4% dintre pacienții cu hipogonadism (definit de nivelul seric al testosteronului < 300 ng/dL) aveau boala Peyronie. De altfel, gradul de curbură al penisului a fost mai mare la pacienții cu hipogonadism decât la bărbații cu aceeași boală, dar fără hipogonadism asociat. Totuși, aceeași constatare a fost observată și în alte studii, dar a fost informată în altele, dând astfel curs necesității cercetărilor suplimentare în această direcție. Este cunoscut faptul că inflamația cronică joacă un rol esențial în inițierea și perpetuarea procesului fibrotic. Astfel, sistemele de reglare ale fibrozei (TGF-β1) sunt studiate drept ținte terapeutice.

Boala Peyronie – simptome și manifestări

În fază acută, pacientul acuză durere la nivelul penisului, mai ales în timpul erecției, care adesea este descrisă drept „senzație de tensiune” sau „senzație de arsură”. Această fază tinde să dureze între 6-8 luni, iar în această perioadă curbura peniană progresează. Manifestarea cardinală a bolii rămâne deformarea erectilă a penisului. Curbura poate fi dorsală (cea mai frecventă formă de manifestare), laterală, ventrală sau combinată. Unghiul de curbură poate varia – de la forme ușoare (< 30°), la forme severe (> 60°), cu afectarea vieții sexuale. În unele cazuri, curbura este asociată cu scurtarea vizibilă a penisului și, rar, cu concavitate localizată („penis în clepsidră”).

În cazul în care țesutul cicatricial se formează în partea superioară a penisului, în timpul erecției penisul va fi direcționat în sus, spre abdomen. Dacă cicatricea se formează în partea inferioară, penisul va fi direcționat în jos. Formarea plăcilor poate fi variabilă – localizate sau multiple, de natură calcificată sau fibroasă, superficiale sau profunde – și influențează tratamentul. Palparea plăcii este adesea posibilă și se resimte sub forma unei indurații sub tegumentul penian. În boala Peyronie cronică, durerea se resimte, dar deformarea rămâne, însă, stabilă, iar disfuncția erectilă poate deveni elementul dominant la pacienții cu boala Peyronie.

Boala Peyronie – protocol de diagnostic și diagnostic diferențial

Boala Peyronie este diagnosticată, de cele mai multe ori, clinic, bazându-se pe anamneză și pe examenul fizic al pacientului, cu evaluarea funcției erectile. Durata simptomelor, severitatea și caracterul durerii, prezența curburii și impactul asupra vieții sexuale trebuie avute în vedere. În multe cazuri, pacientului cu boala Peyronie i se pot palpa plăcile fibroase, dar pentru o evaluare mai detaliată se recomandă ecografia peniană, care permite aprecierea dimensiunii plăcii alături de gradul de calcificare. Administrarea intracavernoasă de alprostadil (vasodilatator), înainte de ecografie, este eficientă pentru a obține erecția artificială și pentru a evalua cu precizie curbura și deformarea.

Diagnosticul diferențial este esențial pentru a exclude alte cauze – decât boala Peyronie – care pot duce la curbură peniană, în special:

• curbura congenitală a penisului, prezentă încă de la naștere sau adolescență, fără a exista o placă fibroasă și fără durere, adesea ventrală și care nu progresează;
• cordeea peniană fără hipospadias, anomalie care implică tracturi fibroase subpeniene, ușor decelabile ecografic;
• tumori peniene sau leziuni traumatice care pot simula plăcile Peyronie și, implicit, această boală, dar necesită biopsie sau imagistică avansată.

Aceste entități sau variații ale normalului (curbura congenitală) ar trebui diferențiate, de la bun început, de boala Peyronie, pentru a se stabili intervențiile terapeutice ulterioare.

Boala Peyronie – tratament și alternative de management terapeutic

Există mai multe alternative de tratament pentru boala Peyronie, cu eficiență deseori variabilă de la un pacient la altul. Pe de altă parte, tratamentul trebuie individualizat în funcție de stadiul bolii, de severitatea curburii și de prezența/absența disfuncției erectile. Tratamentul preferat în boala Peyronie acută este conservator, în timp ce intervenția chirurgicală este rezervată doar în cazurile stabile și severe. Tratamentul medicamentos a fost intens optimizat în ultimii ani, însă rezultatele terapeutice în boala Peyronie sunt variabile. În fază acută se pot administra:

• inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5;
• antioxidanți și inhibitori ai colagenazei;
• injecții intralezionale cu colagenază Clostridium histolyticum: sunt aprobate drept opțiune de tratament pentru boala Peyronie în formele stabile cu o curbură între 30-90°, cu rezultate promițătoare în reducerea acestuia;
• injecții cu acid hialuronic;
• verapamil sau interferon alfa-2b (off-label, cu eficiență variabilă).

Dispozitivele medicale de tractare peniană și pompele de vacuum pot fi foarte eficiente în boala Peyronie ușoară, prevenind scurtarea suplimentară a penisului și reducând, în egală măsură, și gradul de curbură. Tratamentul chirurgical este indicat doar pentru boala Peyronie cronică, mai ales când alte alternative de tratament nu au avut eficiența dorită, la pacienți cu boala Peyronie și curburi de > 60°. Intervențiile chirurgicale includ următoarele:

• plicaturarea tunicii albuginea (tehnica Nesbit), eficientă în boala Peyronie moderată, dar cu risc de scurtare peniană;
• incizia plăcii și grefarea (rezervată cazurilor severe);
• protezarea peniană, pentru pacienții cu disfuncție erectilă severă și boală Peyronie stabilă, cu dublu beneficiu – corectarea curburii și restaurarea funcției erectile.

Injecțiile cu plasmă bogată în trombocite (PRP), terapia cu celule stem și tratamentele cu laser se află în curs de investigare în momentul de față, drept posibile alternative de tratament. Este importantă consilierea pacientului în ceea ce privește rezultatele tratamentului – mai ales când vine vorba de contextul chirurgical –, posibilele complicații (disfuncție erectilă postoperatorie, estetica deficitară, dispareunia, chiar și riscul de recurență) și perioada de recuperare. De obicei, prognosticul general asociat este favorabil, datorită variabilității opțiunilor de tratament. Totuși, rezultatele variază de la altul, dar în general sunt satisfăcătoare.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referinţe bibliografice:

1. Sandean DP, Leslie SW, Lotfollahzadeh S. Peyronie Disease. [Updated 2024 Oct 6]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560628/;
2. Jha P, Walizai T, Rasuli B, et al. Peyronie disease. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 11 May 2025) https://doi.org/10.53347/rID-16334. Link: https://radiopaedia.org/articles/16334;
3. Feyisetan O. Peyronie’s Disease: A Brief Overview. Cureus. 2023 Apr 2;15(4):e37037. doi: 10.7759/cureus.37037. PMID: 37143639; PMCID: PMC10153789. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10153789/;
4. Bilgutay AN, Pastuszak AW. PEYRONIE’S DISEASE: A REVIEW OF ETIOLOGY, DIAGNOSIS, AND MANAGEMENT. Curr Sex Health Rep. 2015 Jun 1;7(2):117-131. doi: 10.1007/s11930-015-0045-y. PMID: 26279643; PMCID: PMC4535719. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4535719/;
5. Al-Thakafi S, Al-Hathal N. Peyronie’s disease: a literature review on epidemiology, genetics, pathophysiology, diagnosis and work-up. Transl Androl Urol. 2016 Jun;5(3):280-9. doi: 10.21037/tau.2016.04.05. PMID: 27298774; PMCID: PMC4893516. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4893516/;
6. Hussein AA, Alwaal A, Lue TF. All about Peyronie’s disease. Asian J Urol. 2015 Apr;2(2):70-78. doi: 10.1016/j.ajur.2015.04.019. Epub 2015 Apr 16. PMID: 29264123; PMCID: PMC5730743. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5730743/.

Foto: Shutterstock